Povestea Biancai, care la 4 luni de la nastere a trecut printr-o experienta la limita dintre viata si moarte, ilustreaza perfect cat de important este ca mama sa isi asculte mereu corpul si sa nu ignore semnalele pe care acesta le transmite. Ea a ajuns cu peritonita complicata si stare sepsis la Spitalul Regina Maria din Cluj si, din fericire, a fost salvata de echipa condusa de medicul chirurg Ioan Cetina.
O nastere si o lauzie mai mult ca perfecte
Bianca trebuia sa-si nasca fetita exact de ziua ei, la 13 august 2024, cand urma sa implineasca 32 de ani. I se parea minunat, desi multi prieteni ii spuneau sa nu o lase pe pititca sa ii “fure” ziua de nastere. Intamplarea a facut sa nasca putin mai devreme si si-a vazut fetita pentru prima oara pe 1 august. Nasterea a fost una usoara, lipsita de orice complicatii. La fel ca si cele 9 luni de sarcina. A avut si are in continuare incredere deplina in medicul sau ginecolog, dr. Hasa Mihaela, care i-a fost alaturi la fiecare pas si a incurajat-o mereu.
“Eu aveam o teama teribila de a naste, ma gandeam intr-una ca cine stie ce se va intampla, imi faceam tot felul de scenarii. Si cand am ajuns sa nasc efectiv, dna doctor Hasa Mihaela a venit la mine si m-a incurajat, mi-a spus sa nu-mi fac griji, ca totul va fi bine. Ba chiar dansa a facut si glume in timpul operatiei. Imi spunea: «Stii unde imi sunt acum mainile? La tine in burtica». Este o scumpa doamna doctor si nu pot sa-i multumesc indeajuns pentru cat de extraordinar s-a purtat cu mine”, ne-a marturisit Bianca.
Cand a ajuns acasa, proaspata mamica era in al noulea cer – se simtea cea mai fericita si implinita femeie, asa cum se simte fiecare mama. Iar faptul ca fetita lor era tare cumintica si dormea toata noaptea inca de cand s-a nascut era o mare binecuvantare. Bianca se simtea minunat, nu avea nicio durere si, desi nascuse prin cezariana, se putea apleca fara probleme si reusea chiar sa-i faca singura baie micutei.
“Ma simteam foarte bine. M-am putut ocupa eu singura de fetita. Bineinteles, am avut si ajutor, dar ma simteam capabila sa fac de toate. Si fetita mea a fost un copil tare cuminte, a dormit toata noaptea de cand s-a nascut. Efectiv, o vedeam eu ca incepe sa se zbata in somn, pentru ca i-ar fi fomica si ma trezeam si cu ochii inchisi ii dadeam putin laptic si adormea din nou. Un inger de copil”, sustine Bianca, adaugand ca singurele momente mai grele au inceput dupa primel 6 saptamani, cand bebelusa a inceput sa fie suparata din cauza durerilor de burtica.
“Colicii ne-au cam dat dureri de cap. Incepea sa aiba dureri de burtica dupa-amiaza si durau cam 6 ore, zilnic. Era foarte greu pentru ea saracuta, iar noi nu mai stiam ce sa-i facem. Problemele cu colicii au tinut pana pe la 4 luni… chiar inainte de problema mea”, a completat Bianca.
Primele semne ca sanatatea mamei era pusa in pericol
Bianca nu si-a imaginat vreodata ca perioada postnatala poate fi atat de usoara si minunata. Ca orice femeie care devine pentru prima oara mama, a avut numeroase temeri, iar faptul ca lucrurile s-au asezat atat de repede, ca fetita era sanatoasa, ca ea se recuperase atat de repede si bine dupa cezariana o faceau sa se simta extrem de norocoasa.
La 4 luni dupa nastere se simtea complet refacuta, asa ca nu a ezitat nicio clipa sa depuna ceva mai mult efort decat ar fi fost cazul in pregatirile pentru a se muta in casa noua. Coincidenta sau nu, in acea perioada a resimtit si primele semne ca ceva nu era in regula. Se simtea mai obosita, avea dureri abdominale si migrene – nimic iesit din comun pentru ea, insa, deoarece si inainte de sarcina avea des migrene. Nu si-a imaginat nici pentru o clipa ca in corpul ei incepuse o lupta pe viata si pe moarte.
“Prima data am simtit o intepatura in partea de jos si nu am mai putut sa calc. A doua zi, duminica, eram foarte bine, nu mai simteam nicio durere. Luni dimineata, in schimb, au inceput migrenele. Desi in cazul meu acestea nu insemnau nimic neobisnuit, ma simteam putin cam prea obosita si parca nu prea aveam chef. Dar, in rest eram bine si nu am zis nimanui nimic. Seara am reusit sa ne mutam acasa si eram foarte fericiti. Si atunci au inceput durerile crunte”, isi aminteste Bianca, adaugand ca desi a luat calmante, toata noaptea a simtit numai durere. Cand s-a trezit, s-a simtit ceva mai bine, insa au inceput din nou migrenele si avea o senzatie de oboseala crunta, parca nu reusea sa se tina pe picioare. “Simteam ca vreau sa dorm. Si, noroc, ca fetita a fost tare cuminte in ziua aia, parca a simtit ceva, ca a dormit si ea langa mine, iar dupa-amiaza am sunat-o pe mama si i-am spus ca mergem cu fetita la ei, pentru ca eu nu ma simteam in stare sa am grija de ea. Pur si simplu nu ma puteam tine pe picioare”.
Goana extrem de dureroasa dupa un diagnostic
Bianca isi aminteste ca mama ei a rugat-o sa mearga la spital, dar ca a refuzat pentru ca simtea ca nu merita sa deranjeze medicii cu o simpla durere de burta. “Mi-era ca vor rade de mine”, ne-a explicat tanara mama, care a preferat sa ia mai multe calmante, crezand ca durerea i va trece. In schimb, a devenit si mai intensa pe parcursul noptii. A vomitat non-stop si plangea de durere. Cu toate acestea, a respins rugamintile sotului de a chema ambulanta. A doua zi a mers la medicul de familie, care i-a spus ca are enterocolita. A primit tratament si s-a intors acasa cu recomandarea de a sta in pat.
“Cand am ajuns acasa, am apucat sa iau o pastila din cele prescrise si mi s-a facut atat de rau incat mi-au tiuit urechile, vomam si m-a apucat si o diaree usoara. Ma simteam atat de rau incat am tipat din baie sa cheme salvarea ca nu mai puteam”, isi aminteste Bianca.
Ambulanta a dus-o la Spitalul Judetean din Baia Mare, unde medicii au descoperit ca Bianca avea si febra – 38,6. A asteptat destul de mult sa fie consultata, iar cand, intr-un final, i s-a facut un CT, i s-a spus ca nu pare nimic in neregula si ca banuiesc ca ar fi o sarcina extrauterina, fapt infirmat apoi de consultul ginecologic. Cum analizele si testele nu aratau nimic suspect, medicii au trimis-o acasa, spunandu-i ca este posibil sa fie un virus. I s-a spus sa nu stea langa copil si sa revina daca totusi se va simti in continuare rau.
Ajunsa acasa, Bianca nu mai simtea nevoia sa vomite, dar durerile se intensificau tot mai mult si tot mai mult. Au sunat din nou la urgenta si, pentru ca tocmai fusese trimisa acasa de la spital, au rugat medicul de pe ambulanta sa-i faca ceva acasa, pentru a-i ameliora durerile. I-au facut perfuzii cu Nospa, dar durerile nu au cedat absolut deloc. A mers apoi la Spitalul de Boli Infectioase unde a primit antibiotice, iar medicul imagist care i-a facut ecografie i-a spus ca banuieste ca problema este la apendice, dar ca nu se poate pronunta 100%. A facut apoi si un RMN in regim de urgenta, iar a doua zi a fost trimisa la Spitalul Judetean pentru a fi consultata de un medic chirurg, unde i s-a propus sa faca o interventie abdominala exploratorie clasica, pentru a vedea exact cauza problemelor sale.
Pentru ca trecuse aproape o saptamana de cand tot cauta un raspuns la problemele ei, Bianca a cerut ajutorul medicului ei ginecolog, dr. Hasa Mihaela: “Eu atata incredere am in doamna doctor incat am sunat-o cand am fost in pragul acela al disperarii, i-am spus ca nu mai stiu ce sa fac, am rugat-o sa imi recomande un medic dintre colegii dansei, pentru ca nu voiam sa patesc ceva, avand un copil atat de micut acasa. Si dansa m-a recomandat si toata lumea la Regina Maria m-a primit cu bratele deschise”.
Bianca isi aminteste foarte bine si ce i-a spus medicul chirurg cand i-a adus externarea: “M-a rugat sa nu refuz operatia la Cluj daca medicii de acolo imi vor spune ca este nevoie de operatie. Pentru ca altfel, nu voi apuca ziua de luni. Si asta era vineri”.
Apendicita, transformata in peritonita severa, cu stare septica
Cum apendicita, o afectiune aparent banala, a trecut neobservata, apendicele s-a perforat. Acest lucru a dus la peritonita, o infectie extinsa in abdomen si, in cele din urma, la sepsis. Aceasta era starea Biancai in momentul in care a ajuns la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca.
“Pentru ca era de mai mult timp cu peritonita, deci cu infectie si modificari inflamatorii in tot abdomenul, deja se instalase starea septica, avea modificari generale la nivelul organismului. A fost nevoie sa facem o pregatire preoperatorie rapida, pentru ca nu puteam interveni pe un status septic, inainte de a se face tratamentul de reechilibrare minima a organismului, precizat la consultul preanestezic. In acelasi timp, trebuia si intervenit chirurgical de urgenta. Din fericire, am putut sa facem rapid pregatirea, pacienta nu avea alte afectiuni asociate, si sa intervenim minim-invaziv, laparoscopic in conditii de siguranta”, ne-a declarat dr. Ioan Cetina, medic primar chirurgie generala la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca.
Desi starea Biancai era destul de grava, operatia a fost una standard pentru echipa chirurgicala. “Interventia chirurgicala a decurs fara complicatii. Singura particularitate a fost faptul ca apendicele era perforat la baza si de aceea a fost nevoie sa facem si o mica rezectie cecala, adica sa inlaturam locul unde apendicele se implanteaza in cec, iar acest lucru am facut-o cu ajutorul unei pense mecanice”, a explicat dr. Ioan Cetina, adaugand ca operatia a durat ceva mai mult decat o apendectomie obisnuita deoarece si infectia era destul de extinsa.
Bianca a inceput sa se simta mai bine imediat dupa operatie, insa durerile au insotit-o pe toata perioada spitalizarii. Fiind voba de o infectie foarte extinsa, cu multiple bacterii, care a afectat aproape toate organele de la nivelul abdomenului si cu rasunet asupra intregului organism, a fost nevoie sa petreaca 6 zile in spital. In tot acest timp, Bianca a fost atent monitorizata.
“Durerile au fost mari, non-stop ma plangeam de dureri, desi medicii si asistentele imi administrau tot ce se putea. Iar domnul doctor Cetina a fost atat de minunat, in fiecare zi a venit sa ma vada, sa ma consulte, sa-mi explice situatia, sa-mi spuna cat mai trebuie sa stau”, isi aminteste Bianca, adaugand ca tubul de drenaj i-a fost scos abia in ziua externarii si ca a fost nevoie sa continue tratamentul cu antibiotic acasa inca 10 zile.
Dragostea de mama iti da forta sa depasesti orice obstacol
Si acasa, recuperarea a fost una dificila, mai ales pentru ca nu avea voie sa-si tina fetita in brate. Cu toate acestea, Bianca este recunocatoare ca a reusit sa gaseasca solutia la problema ei, mai ales ca a putut fi operata laparoscopic, fapt care a ajutat-o sa se refaca mai repede. Ii pare tare rau ca a fost nevoie sa sufere atat de mult: “Cred ca o nastere este o nimica toata pe langa tot ce am simtit eu in acea perioada. Nasterea pentru mine a insemnat zero durere, iar ceea ce am trait din cauza apendicitei a fost un adevarat cosmar”.
Bianca isi aminteste ca a inceput sa se simta si sa fie din nou bine inainte de Craciun. De Sarbatori chiar isi propusese sa fie bine, astfel incat sa-si poata tine in brate fetita. Si a reusit: “Fiind primul nostru Craciun impreuna, m-am imbarbatat sa fac pozele de Craciun cu fetita in brate. Si asa am facut, m-am pus jos cu ea in brate”.
Dificultatea stabilirii diagnosticului de apendicita in perioada postnatala
Dupa nastere, organismul femeii trece prin numeroase schimbari pentru a reveni la forma si tonusul dinainte de aparitia sarcinii. In aceasta perioada, simptomele multor afectiuni pot fi confundate cu disconforturile normale dupa nastere. De exemplu, durerea abdominala poate fi atribuita contractiilor uterine, disconfortului digestiv sau unei infectii urinare. Acest lucru face ca multe diagnostice sa fie intarziate, fapt care in unele situatii conduce la complicatii serioase.
Apendicita nu este o afectiune frecventa, nici in sarcina, nici in perioada postpartum, ne-a explicat medicul chirurg Ioan Cetina. In plus, nu este nici usor de diagnosticat: “Dupa nastere, imunitatea e mai deprimata si atunci semnele clinice nu mai sunt la fel de sugestive. In plus, pacienta noastra avea si apendicele in pozitie retrocecala, adica in spatele intestinului gros, fapt care din punct de vedere clinic, chiar si la o persoana, sa zic asa, imunocompetenta, nu da un tablou clinic foarte relevant. De multe ori trebuie facute investigatii paraclinice”, a declarat dr. Ioan Cetina, adaugand ca scanarea computer tomograf este examinarea de aur pentru stabilirea unui diagnostic corect.
In ceea ce priveste semnele de alarma care ar trebui sa trimita la un consult de specialitate, medicul chirurg ne-a explicat ca acestea pot fi diferite la o persoana care a nascut recent sau la o persoana care a nascut in urma cu cateva saptamani sau chiar cateva luni, simptomele de apendicita sunt diminuate fata de tabloul clasic, putand fi confundate usor cu alte afectiuni mai frecvente din perioada postpartum.
A doua sansa, cu si mai multa grija si iubire
In prezent, Bianca se bucura din plin de fiecare achizitie noua a fetitei sale. Au inceput perioada de diversificare si face tot posibilul sa isi ajute micuta sa guste si sa testeze cat mai multe texturi noi. Simte ca a primit o a doua sansa si spune des ca medicii de la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca sunt niste “ingeri”.
“Eu din suflet le spun oamenilor, intr-adevar, nu-mi dau seama din ce cauza a pornit concret problema aceasta, dar sa nu stai pe mainile nepotrivite, pentru ca suferi cat ai suferi un an de zile, vorba aceea, si apoi e mult mai rau, mult mai rau, nu exista comparatie”, conchide Bianca.
Consultant: Dr. Ioan Cetina, medic primar Chirurgie generala
