Specializat in traumatologie sportiva si in chirurgia minim-invaziva artroscopica a genunchiului, Dr. Vlad Predescu, medic primar ortopedie-traumatologie din Ponderas Academic Hospital, vorbeste despre cele mai frecvente traumatisme suferite de adulti si copii in urma practicarii sporturilor de iarna, subliniind importanta pregatirii fizice, a echipamentului adecvat, precum si a experientei pe partie.
„Cele mai multe probleme apar, in primul rand, din cauza pregatirii fizice deficitare si, apoi, de la echipamentele inchiriate care sunt gresit fixate. De foarte multe ori, persoanele incepatoare tind sa epateze si, atunci cand se duc la centrul de inchirieri, supraliciteaza si declara ca sunt schiori mai buni decat in realitate. Fiind fara experienta necesara, ei tind sa isi fixeze foarte strans echipamentul, iar atunci cand cad, schiurile nu mai sar din picior si apar traumatismele. Sfatul meu este ca ei sa aleaga partii a caror dificultate este in conformitate cu gradul lor de pregatire si sa adapteze mereu viteza.” – mentioneaza Dr. Predescu.
Care sunt cauzele producerii traumatismelor osteo-articulare pe partiile de schi?
Traumatismele osteo-articulare care se produc frecvent pe partiile de schi sunt direct proportionale cu starea partiilor si durata sezonului de iarna. Accidentarile nu sunt mai frecvent asociate cu schiul sau snowboardul, ci depind de gradul de pregatire a sportivului. Oricare acest sport poate deveni periculos daca este facut de cineva care nu este antrenat si care incepe sa practice fara instructor sau echipament adecvat.
Care sunt cele mai frecvente traumatisme produse pe partiile de schi?
Traumatismele specifice sporturilor de iarna sunt cele de la nivelul genunchiului – entorsele - care sunt insotite de rupturi ale ligamentelor si meniscurilor. De asemenea, sunt frecvente si fracturile care apar la nivelul gambei, iar la snowboarderi, si la nivelul membrului superior.
Traumatismele la nivelul articulatiei genunchiului:
- Leziunea ligamentului incrucisat anterior (LIA). Schiul este unul din sporturile care predispun la ruperea LIA, unul din cele 4 ligamente mari ale genunchiului, cu rol de stabilizator al articulatiei. In cazul traumatismelor severe, ligamentul este fortat, suferind intinderi pana la rupturi partiale si complete. Mecanismul cel mai frecvent este non-contact (70%), cu genunchiul in hiperextensie (intindere fortata) si miscari de pivotare brusca. Schimbarile rapide de directie, pivotarea excesiva, decelelarea brusca sunt frecvent asociate leziunii de ligament incrucisat. Daca nu este corect diagnosticata si tratata la timp, ruptura de ligament incrucisat anterior poate fi inceputul sfarsitului genunghiului, deoarece poate duce la artroza progresiva.
- Leziunile de menisc sunt cel mai frecvent tip de traumatism la nivelul genunchiului. Frecvent, apar ca urmare a unei miscari bruste de rasucire a genunchiului. De obicei, genunchiul se umfla la cateva ore dupa traumatism. Durerea apare in special cand piciorul este in extensie si frecvent este moderata si poate sa nu afecteze considerabil activitatile zilnice ale pacientului. Durerea severa apare atunci cand un fragment de menisc ramane intre femur si tibie.
Cat de rapid trebuie sa mearga pacientul la medicul ortoped?
Traumatismele articulare se pot rezolva in urgenta “amanata”. Pacientul trebuie sa mearga la un spital din apropierea statiunii, unde sa primeasca primul ajutor, insa ulterior este recomandat sa apeleze la un ortoped specializat in traumatologia sportiva si chirurgia genunchiului pentru a se asigura ca tratamentul aplicat este cel mai adecvat in situatia lui.
“Interventiile chirurgicale pot fi efectuate in siguranta la 2-3 zile de la traumatism, astfel incat sa nu se faca in primul spital de la baza partiei, care poate nu este cel mai potrivit. Asistam in ultimii ani la destul de multe interventii chirurgicale facute in graba in spitale din strainatate situate langa partii si care nu sunt neaparat cele mai reusite.” - a specificat Dr. Predescu.
In cazul fracturilor, acestea sunt rezolvate in urgenta. In Ponderas Academic Hospital, practicam o traumatologia functionala in care pacientul beneficieza cat mai repede de cel mai bun tratament. Practic, pacientul vine la spital cu piciorul sau mana rupta si cu dureri foarte mari si, datorita tehnicilor chirurgicale minim-invazive performante disponibile la ora actuala, poate pleca acasa dupa o singura zi de internare.
Cum sunt tratate traumatismele articulare?
In prezent, traumatologia sportiva se bazeaza pe tehnicile de chirurgie artroscopica.
Artroscopia presupune efectuarea unor incizii mici de aproximativ 5 mm prin care se introduce in articulatie o camera de luat vederi de dimensiunea unui “pix”. Prin intermediul ei se pune diagnosticul si cu ajutorul unor instrumente introduse in articulatie se efectueaza interventia chirurgicala.
Toate tipurile de leziuni de menisc se pot trata artroscopic prin excizie partiala (se scoate portiunea rupta de menisc) sau sutura.
Tratam leziunile ligamentare prin metode artroscopice. Un ligament care este rupt nu poate fi reparat prin simpla sutura a capetelor, deoarece are in compozitia sa mii de fibre de colagen, care dupa leziune se retrag si se fibrozeaza. De aceea, se inlocuieste in totalitate cu un nou ligament creat din structurile proprii organismului (autogrefa), care imita proprietatile native ale LIA, preluandu-i functia. Procedura se numeste ligamentoplastie si pentru pacient are ca beneficii obtinerea unui genunchi stabil, complet functional si care sa-i dea posibilitatea reluarii activitatilor, inclusiv a celor sportive la un nivel identic cu cel de dinaintea accidentului. Tratamentul leziunilor ligamentului incrucista anterior (LIA) este individualizat, in functie de varsta, nivel de activitate, gradul de instabilitate si prezenta artrozei. Reconstructia chirurgicala nu este o urgenta. Decizia poate fi temporizata in functie de rezultatul tratamentului functional si de recuperarea fizica. La sportivii de performanta, refacerea ligamentului este obligatorie. Daca pacientul practica sport la nivel recreational, dar constant, cel mai probabil refacerea chirurgicala va fi necesara.
Ingrijim frecvent pacienti care au suferit un traumatism sportiv
In Ponderas Academic Hospital, tratam o patologie sportiva vasta, cu o rata mare de succes in rezolvarea afectiunilor. In plus, medicii nostri ortopezi reusesc ca in aceeasi sedinta sa repare meniscul, sa reconstruiasca ligamentul si sa faca si transplant cartilaginos.
Atunci cand traumatismul la nivelul genunchiului este violent, pe langa ruptura de LIA, se pot leza meniscurile, ligamentele colaterale, ligamentul incrucisat posterior sau cartilajul articular. Cu cat leziunea este mai complexa, cu atat recuperarea pacientului este mai dificila.
„Daca esti un specialist antrenat, devii capabil sa „rezolvi” mai multe patologii intr-o singura interventie – fara sa fie nevoie de mai multe operatii, intr-un interval de timp de cateva luni. In special in cazul sportivilor, operez intr-o singura sedinta leziunea de menisc si leziunea de ligament incrucisat anterior. Astfel, se castiga mult in privinta recuperarii si reintegrarii in sport.” – a subliniat Dr. Predescu.
Ce caracteristici au traumatismele articulare la copii?
Spre deosebire de adulti, copiii sunt mai elastici ceea ce face ca traumatismele articulare sa fie mai usor de suportat. Insa, o mare problema in randul acestora sunt traumatismele la nivelul genunchiului care de multe ori sunt neglijate. Spre exemplu, se poate omite o ruptura de menisc care trebuie suturata de urgenta artroscopic pentru a permite dezvoltarea normala a genunchiului. Din fericire, in cazul copiilor, pe primul plan raman totusi solutiile de tratament mai usoare care presupun imobilizarea pentru o perioada scurta de timp a articulatiei traumatizate, dar acest lucru trebuie facut numai in urma unui consult de specialitate.
Recuperarea la copii este mai rapida, dar pot aparea probleme de cooperare
In cazul copiilor, vindecarea este mai rapida, dar pot aparea probleme la recuperare: este mult mai greu sa-l faci pe copil sa inteleaga importanta exercitiilor de recuperare si modul corect de efectuare a acestora. Copiii se plictisesc repede si nu mai vor sa lucreze, ceea ce poate duce la un rezultat mai putin adecvat.
“In practica mea, uneori a fost dificil de lucrat cu sportivii de performanta in varsta de 14-16 ani carora a trebuit sa le reconstruim ligamentul incrucisat anterior sau sa le suturam meniscul. Dupa aceste operatii este nevoie de o recuperare extrem de intensa, iar copiii tind sa traga chiulul si sa se intoarca mai repede pe partia de ski sau pe terenul de sport,” – a mentionat Dr. Predescu.