Specialiștii de la Verywell Mind definesc autosabotarea profesională drept acel cumul de comportamente (active sau pasive) care împiedică progresul unei persoane și atingerea obiectivelor pe care le are. În opinia lor, oamenii folosesc autosabotarea ca mecanism de coping în fața situațiilor stresante sau a traumelor din trecut, însă se lovesc de o „frână de mână” care le limitează succesul profesional și le afectează cariera. Alte motive pentru acest tip de comportament pot fi încrederea de sine scăzută sau probleme ca disonanța cognitivă. Comportamentele de autosabotare pot fi conștiente (cum ar fi greșeli intenționate) sau subconștiente (cum este ratarea unui deadline și folosirea de diverse motive care puteau fi prevenite pentru care să nu fi livrat la timp).
Autosabotarea, direcția sigură spre eșec la job
Medical News Today notează că autosabotajul profesional se referă la comportamente și gânduri care împiedică persoana să obțină ceea ce își dorește. Astfel, se naște adesea un conflict intern care se poate manifesta prin comportamente precum procrastinarea, neîncrederea de sine și alte tipuri de obiceiuri care împiedică perfomanța la birou. Forma pe care o ia autosabotarea diferă pentru fiecare persoană în parte – putând fi o voce internă critică, un set de emoții sau răspunsuri impulsive.
Positive Psychology au analizat și ei subiectul și spun că autosabotarea profesională reprezintă o disfuncție comportamentală care își are rădăcinile în mindset-uri contraproductive cum ar fi negativismul, dezorganizarea, lipsa capacității de a lua decizii și monologul intern negativ. Perfecționismul și sindromul impostorului pot fi și ele forme ale autosabotării, care poate fi legată și de teama de succes sau orice altă acțiune care, prin efectele ei, stă în calea avansului în carieră.
Ideea de bază este că autosabotarea profesonală determină angajatul să intre întru-un cerc vicios mental care îl determină să recurgă la comportamente auto-distructive ce adesea provin din insecurități internalizate sau dintr-o autocritică excesivă.
Cercul vicios al autosabotării profesionale este explicat de BetterUp prin faptul că setarea de obiective profesionale oferă un boost de dopamină, însă atunci când trebuie să le îndeplinească, teama de eșec a angajatului determină comportamente de evitare. Astfel, din dorința de a evita eșecul, angajatul ajunge să se autosaboteze. Practic, autosabotarea apare când există o contradicție între valorile angajatului și comportamentele sale, ceea ce duce la manifestări autodistructive. Iar teama de eșec este foarte frecventă în mediul de business. Date citate de Soocial arată că 31% dintre adulții americani se tem de eșec, 90% dintre liderii de companii au declarat că teama de eșec este principala lor îngrijorare, iar 51.8% dintre antreprenorii britanici spun că le este teamă să înceapă inițiative noi.
Printrele efectele psihologice ale autosabotării, pe termen lung, amintim sentimente ca lipsa de speranță cu privire la evoluția în carieră sau atingerea anumitor obiective. De asemenea, pe măsură ce abordarea devine mai frecventă, ea amplifică nesiguranța angajatului, determină scăderea motivației pentru job și a entuziasmului.
De ce se autosabotează angajații?
Comportamentul de autosabotare profesională este un efect al unor cauze mai profunde, scrie Positive Psychology. Cercetările sunt extinse, însă relevă o serie de potențiale cauze cum ar fi:
- Conflictul abordare-evitare. Autosabotarea poate fi considerată un răspuns biologic care, la un moment dat, a fost necesar pentru supraviețuire, însă acum ajunge să fie translatat disfuncțional și în mediul profesional. Teama de eșec pe care o simte angajatul este ceea ce determină această abordare auto-distructivă, după ce în prealabil și-a setat anumite obiective pe care apoi le percepe (conștient sau nu) ca „amenințătoare” sau „de neatins”;
- Modelarea. Autosabotarea poate fi un comportament învățat în copilărie și purtat apoi în viața profesională. Specialiștii spun că, de obicei, adulții care „învață” autosabotarea de mici au măcar un părinte care se teme că nu va reuși și îi lipsește încrederea în forțele proprii. De exemplu, atunci când părintele avertizează copilul repetat asupra elementelor negative de la un loc de joacă și subliniază că trebuie să aibă grijă, poate internaliza copilului ideea că lumea este un loc plin de pericole și orice risc e bine să fie evitat pentru propria siguranță;
- Respingerea sau neglijarea. Respingerea sau neglijarea de către părinți scad încrederea de sine a copilului și determină formarea unei imagini de sine negative care apoi este purtată în viața adultă și poate duce la autosabotare profesională. Astfel, angajații vor evita orice i-ar putea face vulnerabili (cum este setarea unor scopuri ambițioase) pentru că asta îi ferește în subconștient de o posibilă respingere;
- Comportamente maladaptive. Ele pot utile în copilărie pentru supraviețuire sau asigurarea reglării emoționale, însă nu și în momentul în care adultul le folosește mai târziu în viață, inclusiv în mediul profesional, unde pot duce la autosabotare;
- Trauma. Anumite circumstanțe pot modela o viziune negativă asupra lumii care, în viața adultă, poate duce către autosabotare profesională pentru că angajatul nu va considera (conștient sau nu) că merită acea evoluție profesională.
Cum să nu te mai autosabotezi profesional?
Autosabotarea profesională este un proces complex care se întâmplă, de cele mai multe ori, prin acțiuni dictate de subconștient. De aceea, e important să știi ce poți face ca să oprești acest cerc vicios care îți afectează cariera:
- Analizează-ți comportamentul. Fiecare om are propriile tipare de gândire și „capcane mentale” care pot duce către autosabotare profesională. Analizează-ți comportamentul la birou și ce gândești în momentele importante. S-ar putea să descoperi o serie de biasuri cognitive care distorsionează realitatea și te fac să acționezi disfuncțional;
- Reguli. Odată ce ai găsit o serie de „breșe” în modul tău de gândire, vezi ce reguli poți să stabilești ca să le închizi. Nu e nevoie să le comunici mereu și colegilor, de cele mai multe ori e suficient să știi doar tu de ele și să le aplici în scenariile în care ai observat că ai cele mai mari șanse să apelezi la autosabotare profesională;
- Comunică. Dacă știi că autosabotarea profesională își are rădăcinile în nesiguranță, atunci te-ar putea ajuta să găsești câțiva colegi de încredere cu care să vorbești când simți că situația te copleșește. S-ar putea să constați că lucrurile de care îți e cel mai frică sunt, de fapt, doar temeri exacerbate;
- Riscă. Chiar dacă teama de eșec sau propriul tău critic intern te-ar putea face să nu vrei să te implici în anumite proiecte, învață să treci prin acest sentiment de disconfort. Odată ce te vei obișnui cu senzația de risc, s-ar putea să descoperi că cele mai negre scenarii la care te gândeai nu se vor materializa sau că eșecul nu este atât de catastrofal cum îl percepi;
- Discută cu superiorul ierarhic. Cere feedback managerului pentru a înțelege punctele slabe unde mai e nevoie să lucrezi pentru a-ți îmbunătățești abilitățile. Iar dacă ți-e teamă de așteptările pe care trebuie să le îndeplinești, poți discuta și asta cu managerul, pentru a clarifica toate aspectele și pentru a elimina posibilele temeri nejustificate;
- Nu mai privi doar imaginea de ansamblu. Atunci când îți pui obiective ambițioase și te concentrezi numai pe ele, te poți simți descurajat și nesigur, sentimente care duc către autosabotare profesională. Împarte proiectul în sarcini mici și setează-ți obiective intermediare pe care le poți îndeplini succesiv. Asta te va ajuta să simți mai puțină presiune, dar și să poți să-ți faci planuri mai clare despre pașii pe care să-i urmezi;
- Fără perfecționism. Autosabotorii profesionali sunt adesea și perfecționiști. Poate că folosești fixația mentală pe un anume aspect, atenția excesivă la detalii sau alte elemente care te împiedică să-ți duci sarcinile la bun sfârșit. Desigur că e important să faci lucrurile corect, dar încearcă să te ferești de perfecționism, dacă vrei să scapi de autosabotare. Uneori, nu trebuie totul să fie perfect.
- Răbdare. Autosabotarea profesională e un proces greu de remediat rapid. Acordă-ți timp, ai răbdare și ia fiecare bucățică unde ai nevoie să îmbunătățești lucrurile pe rând. Nu trebuie să corectezi din prima toate comportamentele disfuncționale, identifică lucruri mici pe care să le faci mai bine pe parcursul unei perioade mai mari de timp și care să te ajute să nu mai intri în acel cer vicios mental care duce către autosabotare profesională.
Surse de informații:
- https://www.betterup.com/
- https://www.medicalnewstoday.com/
- https://www.verywellmind.com/
- https://positivepsychology.com/
- https://www.soocial.com/
- https://greatergood.berkeley.edu/
- https://www.fastcompany.com/
- https://www.bbc.com/