Un sindrom cu efecte profunde asupra angajaților
În termeni psihologici, sindromul impostorului este o distorsiune cognitivă care împiedică o persoană să internalizeze orice sentiment de succes, arată un material apărut în jurnalul „Chronicle of Higher Education”. Condiția denumită „sindrom al impostorului” a fost descoperită pentru prima dată în 1978, de către psihologii Pauline Rose Clance și Suzanne A. Imes care au crezut, inițial, că e vorba de o formă de anxietate specifică femeilor. Concluzia inițială a pornit de la faptul că au observat că femeile de succes care veneau la ședințele de psihoterapie atribuiau succesul în carieră mai degrabă factorilor externi, chiar dacă dovezile arătau că au reușit prin forțe proprii, de fapt. Clance și Imes au abordat cu precauție situația și, în primă fază, au numit această condiție „fenomenul impostorului”, ca să evite folosirea cuvântului „sindrom”. Ulterior, la mijlocul anilor ’80, Clance a desfășurat un studiu împreună cu Gail Matthews, profesor de psihologie la Universitatea Dominicană din California, iar datele au arătat că problema este foarte răspândită și nu afectează doar femeile – 70% din participanții la studiu (indiferent dacă erau bărbați sau femei) s-au simțit impostori măcar o dată pe parcursul carierei.
Sindromul impostorului este asociat cu sentimente negative precum teamă, îndoială față de propriile capacități, insecuritate și are adesea efecte negative asupra performanței profesionale. Un alt element asociat sindromului impostorului este, așa cum constataseră în 1978 specialiștii, sentimentul că avansul profesional și succesul în carieră nu sunt rezultatele muncii și capacităților proprii, ci este vorba de pur noroc, fără ca abilitățile profesionale să fi avut vreo contribuție.
Există o legătură clară între sindromul impostorului și burnout, notează BBC. Angajații care suferă de sindromul impostorului tind să lucreze în exces și să livreze mai mult decât e necesar pe proiectele pe care lucrează pentru că, din cauza faptului că se simt inferiori, le e teamă să nu fie descoperiți. De aceea, acești angajați sunt predispuși la burnout, iar acest lucru e confirmat și de un studiu al Asana, care arată că 42% din angajații americani chestionați în sondaj au declarat că s-au confruntat cel puțin o dată și cu sindromul impostorului și cu burnout-ul prezente concomitent.
Școala de Management MIT Sloan a publicat, în iunie 2022, un studiu legat de sindromul impostorului, iar specialiștii au studiat problema prin separarea gândurilor legate de impostură (gânduri că alții îți supraestimează inteligența) de sentimentele negative pe care aceste gânduri le declanșează. Astfel, studiul a identificat o serie de concluzii surprinzătoare, care au subliniat că sindromul impostorului are și avantaje, nu doar dezavantaje. Datele au arătat că angajații care se confruntă cu sindromul impostorului ajung să interacționeze mai eficient cu colegii pentru că gândurile negative pe care le experimentează îi determină să se concentreze mai mult asupra altora decât asupra propriei persoane, iar atingerea obiectivelor profesionale la birou nu este afectată nici ea. Angajații care suferă de sindromul impostorului, arată studiul MIT, fac mai mult contact vizual, aprobă mai des prin mișcări ale capului și gesticulează des cu mâinile. De aceea, aceste persoane sunt percepute, de obicei, ca unele care au abilități interpersonale mai bune. Și alte studii au confirmat, notează revista „Time”, faptul că sindromul impostorului determină o concentrare mai mare pe ceilalți – participanții la un astfel de studiu au avut mai multe întrebări pentru un potențial recrutor și au obținut scoruri mai bune de la aceștia atunci când le-a fost măsurată capacitatea de interrelaționare. Pe scurt, toate studiile arată că gândurile asociate cu sindromul impostorului determină persoana să se concentreze mai mult pe interacțiunea cu ceilalți și să aibă, astfel, o eficiență mai bună în construirea de relații interpersonale.
Chiar dacă aceste avantaje, la prima vedere, par importante, nu trebuie uitat că gândurile și sentimentele negative asociate cu sindromul impostorului fac mult rău persoanei care le experimentează. Așadar, mai ales în mediul profesional, sindromul impostorului nu ar trebui încurajat. Există, cu siguranță, modalități mai bune de a determina angajații să-și păstreze performanța profesională și să poată să construiască relații eficiente cu ceilalți.
Managerii care sunt preocupați de acest subiect ar putea face o analiză atentă, astfel încât să identifice care dintre angajați se confruntă cu sindromul impostorului, cum îi afectează acesta și, dacă este cazul, care sunt situațiile în care acest sindrom se transformă în avantaj pentru ei. Apoi, prin intermediul unor discuții, managerii pot să-și ajute angajații să capete o nouă perspectivă asupra capabilităților pe care le au și să-i sprijine să-și schimbe abordarea negativă față de propriile competențe.
Aspecte importante în gestionarea lui
Deși sindromul impostorului se manifestă diferit în funcție de persoană, cei care se confruntă cu această problemă pot învăța cum să gestioneze eficient situația, astfel încât ea să nu devină un inconvenient în viața profesională.
Separă sentimentele de fapte. Încearcă să separi gândurile negative de lucrurile întâmplate și dă-ți seama că, deși gândești anumite lucruri, ele nu sunt neapărat adevărate. Încearcă să-ți procesezi sentimentele, dar analizează atent și faptele, astfel încât să-ți dai seama că abilitățile tale sunt cu adevărat valoroase.
Recunoaște-ți meritele. În momentele în care te simți inferior, încearcă să îți amintești de succesele profesionale pe care le-ai trăit până acum. De exemplu, dacă un manager ți-a trimis un mesaj de felicitare pentru un anumit proiect, când un coleg a fost încântat și ți-a scris că munca ta este valoroasă sau când ceva ce ai făcut a fost inclus ca fiind o reușită a companiei. Păstrează astfel de „dovezi” într-un folder sau într-un loc unde să le poți consulta atunci când ai o zi proastă.
Nu te mai compara cu alții. Mai ales la birou e foarte ușor să ne comparăm cu ceilalți, iar asta nu face decât să alimenteze sindromul impostorului. Trucul este să îți dai seama că, într-o anumită măsură, toată lumea se simte ca un impostor uneori, indiferent de gradul de competență, iar cei care sunt în mod real impostori tind să nu-și pună probleme în acest sens.Faptul că îți pui întrebări legate de forțele proprii e un semn bun, încearcă să folosești asta în avantajul tău, fără să te mai compari cu ceilalți.
Găsește-ți un sistem de suport. Mediile de lucru supracompetitive sau toxice tind să fie terenul perfect pentru sindromul impostorului, așa că încearcă să te înconjori cu colegi care au o atitudine binevoitoare și te sprijină și care nu încearcă să te saboteze, celebrând cu tine reușitele profesionale.
Găsește-ți un mentor. Atunci când treci printr-o perioadă proastă și nu reușești să vezi decât eșecurile și aspectele negative din cariera ta, te ajută să vorbești cu cineva în care ai încredere. Acest persoană căreia îi atribui rolul de mentor nu este obligatoriu să fie cineva de la locul de muncă, ci poate fi cineva cu mai multă experiență și pe care îl admiri. Discută deschis despre probleme, pentru că te poate ajuta să găsești o perspectivă nouă asupra lor.
Obiective realiste. Dacă te confrunți cu sindromul impostorului, este esențial să-ți setezi așteptări realiste despre tine și obiective pe care le poți atinge la birou. Dacă îți propui să ajungi liderul companiei în doar șase luni este clar că vei avea parte de un eșec. Așadar, obiectivele setate ar trebui să fie succesive și realizabile, astfel încât să simți că evoluezi, nu că te lupți constant cu dezamăgirea că nu le-ai atins.
Discută cu un psihoterapeut. Atunci când nimic nu funcționează, apelează la ajutor specializat. Un psihoterapeut te poate ghida eficient, astfel încât să recunoști sentimentele și gândurile asociate cu sindromul impostorului și să le depășești mai ușor, fără a rămâne blocat mental în același cerc vicios.
Indiferent de nivelul de pregătire profesională, toată lumea se confruntă măcar o dată în viața profesională cu sindromul impostorului. Totuși, odată ce ne dăm seama că gândurile negative asociate acestuia nu reflectă neapărat valoarea noastră profesională, vom găsi o serie de instrumente care să ne ferească de un asemenea cerc vicios. Astfel lucrurile vor deveni mai ușor de gestionat și fenomenul imposturii nu va mai sta în calea performanței și evoluției în carieră.
Surse de informație:
- https://news.mit.edu/
- https://health.clevelandclinic.org/
- https://eric.ed.gov/
- https://lsbc.lu/
- https://www.bbc.com/
- https://time.com/
- https://www.researchgate.net/