Metapneumovirusul uman (hMPV)

Metapneumovirusul uman (hMPV) este un virus respirator care apartine familiei Paramyxoviridae, aceeasi familie din care face parte si virusul sincitial respirator uman (VSR), un alt patogen respirator binecunoscut, mai ales pentru impactul sau asupra copiilor mici. 
hMPV este un virus de tip ARN, ceea ce inseamna ca materialul sau genetic este stocat sub forma de ARN (precum coronavirusurile), nu ADN (ca de ex. in adenovirusuri). 

Exista doua genotipuri principale ale hMPV, denumite A si B, fiecare dintre acestea fiind subdivizat in subgenotipuri. Aceasta diversitate genetica este importanta pentru cercetatori in studiul evolutiei virusului si al raspunsului imun. 

Desi a fost identificat oficial abia in 2001, in Olanda, dovezi serologice – adica prezenta anticorpilor specifici in sange – sugereaza ca hMPV circula in populatia umana de mult timp, posibil chiar din anii 1950. Aceasta descoperire tardiva subliniaza importanta continuarii cercetarilor in domeniul virusologiei pentru a identifica si a intelege mai bine agentii patogeni respiratori.

Epidemiologie si seroprevalenta: Cat de raspandit este Metapneumovirusul uman (hMPV) la ora actuala?

Studiile epidemiologice au demonstrat in mod constant prevalenta larga a hMPV. Studiile de seroprevalenta efectuate in Olanda, Japonia si Israel au indicat ca practic toti copiii sunt infectati cu hMPV pana la varsta de 5-10 ani. Aceasta varsta timpurie a infectiei primare sugereaza ca expunerea la virus este aproape universala in timpul copilariei.

Natura omniprezenta a infectiei cu hMPV in primii ani de viata ridica unele intrebari despre natura infectiilor ulterioare si dezvoltarea imunitatii de lunga durata. In timp ce infectia primara apare de obicei in copilarie, studiile au documentat cazuri de infectie severa cu hMPV la adulti si reinfectie la persoanele imunocompromise. Aceste observatii sugereaza ca, in ciuda infectiei universale in copilarie, imunitatea protectoare poate fi incompleta sau in scadere, permitand infectii ulterioare de-a lungul vietii. Achizitionarea de noi genotipuri hMPV poate contribui, de asemenea, la episoadele de reinfectie
 

Metapneumovirusul uman (hMPV)  se transmite in principal prin picaturi respiratorii, generate de tusea sau stranutul unei persoane infectate. Aceste picaturi pot ajunge in gura sau nasul persoanelor din apropiere sau pot ateriza pe suprafete pe care alte persoane le ating ulterior, infectandu-se prin atingerea fetei (ochi, nas, gura). 

Aceasta cale de transmitere este similara cu cea a gripei si a altor infectii respiratorii comune. Ca si in cazul acestora, hMPV prezinta o sezonalitate marcata, cu o incidenta crescuta in lunile de iarna si primavara, perioade caracterizate de temperaturi scazute si aglomerari in spatii inchise, factori care favorizeaza transmiterea virala.
 

Infectia cu hMPV se manifesta printr-un spectru larg de simptome, variind de la forme usoare, asemanatoare racelii comune, pana la infectii severe ale tractului respirator inferior. Aceasta varietate face ca diagnosticul clinic sa fie uneori dificil, deoarece simptomele se pot suprapune cu cele ale altor infectii respiratorii.

Infectii ale tractului respirator superior (IRTS): In formele usoare, hMPV poate cauza:

• Coriza (nas care curge)
• Conjunctivita (inflamatia conjunctivei)
• Faringita (durere in gat)
• Otita medie (infectie a urechii medii)
• Stomatita (inflamatia mucoasei bucale)

Aceste simptome sunt adesea confundate cu cele ale unei raceli obisnuite. Studiile au constatat o asociere semnificativa intre infectia cu hMPV si otita medie, unele studii raportand ca 33-50% dintre copiii cu infectii cu hMPV au avut si un diagnostic de otita medie.

• Infectii ale tractului respirator inferior (IRTI): In cazurile mai severe, hMPV poate afecta tractul respirator inferior, provocand bronsiolita (inflamatia bronsiolelor, caile respiratorii mici din plamani), mai ales la sugari si copii mici, bronsita (inflamatia bronhiilor) si pneumonie (infectie a tesutului pulmonar). Aceste infectii pot fi grave si pot necesita spitalizare, in special la persoanele cu factori de risc.

Desi oricine poate contracta hMPV, anumite grupuri de persoane sunt mai predispuse la a dezvolta forme severe ale infectiei:

• Sugarii si copiii mici: Sistemul lor imunitar este inca in dezvoltare, iar caile respiratorii sunt mai mici, ceea ce ii face mai vulnerabili la infectii respiratorii, inclusiv la hMPV. Bronsiolita cauzata de hMPV poate fi deosebit de periculoasa la aceasta grupa de varsta.
• Adultii peste 65 de ani: Odata cu inaintarea in varsta, sistemul imunitar slabeste, crescand susceptibilitatea la infectii si la complicatii ale acestora. De asemenea, adultii in varsta pot avea comorbiditati care ii predispun la forme mai severe de hMPV.
• Persoanele imunocompromise: Persoanele cu un sistem imunitar slabit, fie din cauza unor afectiuni precum HIV/SIDA, a unor tratamente imunosupresoare (de exemplu, dupa transplanturi de organe) sau a altor conditii medicale, sunt mult mai susceptibile la infectii severe cu hMPV.
• Persoanele cu afectiuni respiratorii cronice: Persoanele care sufera de astm bronsic, boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC) sau fibroza chistica prezinta un risc crescut de exacerbari ale bolii de baza in cazul unei infectii cu hMPV.

In majoritatea cazurilor, infectia cu hMPV se rezolva de la sine, cu simptome usoare care dispar in cateva zile. Insa, la persoanele vulnerabile, pot aparea complicatii serioase:

• Bronsiolita severa: Inflamatia severa a bronsiolelor poate duce la dificultati respiratorii semnificative, cu wheezing (respiratie suieratoare), dificultati de respiratie si chiar insuficienta respiratorie, necesitand spitalizare si oxigenoterapie.
• Pneumonie: Infectia pulmonara poate fi o complicatie grava a hMPV, mai ales la copiii sub 5 ani, persoanele cu un sistem imunitar slabit, sau cu alte afectiuni medicale.
• Exacerbari ale astmului si BPOC: hMPV poate declansa episoade acute de astm bronsic sau poate agrava simptomele BPOC, ducand la dificultati respiratorii severe si necesitatea ajustarii tratamentului.
• Otita medie: Desi mecanismul exact nu este pe deplin inteles, se crede ca inflamatia cauzata de hMPV in tractul respirator superior poate favoriza aparitia otitei medii, mai ales la copii.

Diagnosticul infectiei cu hMPV reprezinta o provocare pentru medici, in principal din cauza similitudinii simptomelor cu cele ale altor infectii respiratorii, cum ar fi gripa, virusul sincitial respirator sau infectiile cu adenovirusuri. Aceasta suprapunere clinica face dificila diferentierea doar pe baza simptomelor. Prin urmare, atunci cand se suspecteaza o infectie cu hMPV, mai ales la pacientii cu risc de complicatii, sunt necesare teste specifice de laborator.

• Teste de amplificare a acidului nucleic (TAAN): Reactia de polimerizare in lant cu transcriptaza inversa (RT-PCR) este considerata metoda „standard de aur” pentru diagnosticarea hMPV. Aceasta tehnica moleculara detecteaza direct ARN-ul viral in probele respiratorii, cum ar fi secretii nazofaringiene, aspirat nazal sau spalaturi bronhoalveolare. RT-PCR este extrem de sensibila si specifica, putand detecta chiar si cantitati mici de virus.
• Teste antigenice rapide: Aceste teste detecteaza proteine virale (antigene) in secretiile respiratorii. Desi sunt mai rapide si mai usor de efectuat decat RT-PCR, testele antigenice au o sensibilitate mai scazuta, ceea ce inseamna ca pot da rezultate fals negative, mai ales in cazul unor incarcaturi virale scazute. Prin urmare, un rezultat negativ la un test antigenic rapid nu exclude neaparat o infectie cu hMPV, fiind recomandata confirmarea prin RT-PCR in caz de suspiciune clinica ridicata.

Totusi, din cauza descoperirii relativ recente a hMPV, testarea de rutina pentru acest virus nu este inca accesibila pe scara larga in toate laboratoarele. Cu toate acestea, constientizarea crescuta a importantei hMPV si dezvoltarea unor teste mai accesibile ar trebui sa imbunatateasca diagnosticul in viitor.

In prezent, nu exista un tratament antiviral specific aprobat pentru infectia cu hMPV. Managementul se concentreaza pe ameliorarea simptomelor si pe sustinerea functiilor vitale, similar cu tratamentul pentru alte infectii respiratorii virale.

Tratamentul simptomatic:

• Antipiretice: Medicamente precum paracetamolul sau ibuprofenul pot fi utilizate pentru a reduce febra si disconfortul general.
• Analgezice: Pentru ameliorarea durerilor musculare si a durerilor de cap.
• Decongestionante nazale: Pot ajuta la desfundarea nasului si la ameliorarea congestiei nazale.
• Bronhodilatatoare: In cazul pacientilor cu dificultati respiratorii, wheezing sau bronhospasm, se pot administra bronhodilatatoare, cum ar fi salbutamolul, sub forma de inhalatoare sau nebulizatoare.
• Corticosteroizi: In cazuri severe de bronsiolita sau pneumonie, medicul poate recomanda administrarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamatia cailor respiratorii.
• Oxigenoterapie: In cazurile severe de insuficienta respiratorie, este necesara administrarea de oxigen suplimentar, uneori chiar si in cadrul spitalizarii.
• Repaus si hidratare: Repausul adecvat si consumul de lichide suficiente sunt esentiale pentru recuperare.

Este esential sa subliniem ca automedicatia nu este recomandata. In cazul aparitiei simptomelor, mai ales la persoanele cu factori de risc, este importanta consultarea unui medic pentru un diagnostic corect si un plan de tratament adecvat.

Deoarece nu exista un vaccin disponibil momentan pentru hMPV, prevenirea se bazeaza pe masuri simple de igiena si pe evitarea contactului cu persoanele bolnave.

• Spalarea frecventa a mainilor: Spalarea mainilor cu apa si sapun este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a raspandirii inclusiv a  infectiilor respiratorii.
• Acoperirea gurii si a nasului cu un servetel de unica folosinta sau cu plica cotului in timpul tusei sau stranutului previne raspandirea picaturilor respiratorii.
• Evitarea contactului cu persoanele bolnave: Pe cat posibil, trebuie evitat contactul strans cu persoanele care prezinta simptome de infectie respiratorie.
• Dezinfectarea suprafetelor: Curatarea si dezinfectarea regulata a suprafetelor atinse frecvent (manere de usi, telefoane, jucarii) poate reduce riscul de transmitere a virusului.
• Izolarea la domiciliu: Persoanele care prezinta simptome de infectie respiratorie ar trebui sa ramana la domiciliu pentru a preveni raspandirea virusului in comunitate.

Aceste masuri sunt valabile nu doar pentru hMPV, ci si pentru alte infectii respiratorii, contribuind la protejarea sanatatii publice.

Metapneumovirusul uman (hMPV) este un agent patogen respirator comun, adesea subestimat, dar cu potential de a provoca probleme serioase de sanatate, in special la anumite grupuri vulnerabile. Nu este nicidecum necunoscut, fiind prezent de decenii bune in peisajul virozelor respiratorii acute care se declanseaza in sezonul de iarna -primavara. 

Desi adesea confundat cu o simpla raceala, hMPV poate duce la complicatii precum bronsiolita, pneumonia sau exacerbari ale afectiunilor respiratorii cronice. Constientizarea existentei sale, recunoasterea simptomelor si aplicarea masurilor de preventie sunt esentiale pentru a reduce impactul acestui virus asupra sanatatii publice. 

Bibliografie:

• Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC)
• American Lung Association: https://www.lung.org/lung-health-diseases/lung-disease-lookup/human-metapneumovirus-hmpv 
• Cleveland Clinic: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22443-human-metapneumovirus-hmpv 
• Williams, J. V., et al . Human metapneumovirus and lower respiratory tract disease in otherwise healthy infants and children. New England Journal of Medicine, 350(5), 443–450
• Van den Hoogen, B. G., de Jong, J. C. Et al. A newly discovered human pneumovirus isolated from young children with respiratory tract disease. Nature medicine, 7(6), 719–724. 
• Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS): https://www.who.int/ 

Autor: Cornelia Paraschiv