Icterul neonatal

Icterul neonatal se clasifica in doua categorii, in functie de perioada aparitiei, dar si de simptomele asociate. In functie de tipul de diagnostic, se alege tratamentul optim pentru a preveni aparitia complicatiilor.

Icterul neonatal fiziologic

Icterul fiziologic se manifesta la nou-nascut dupa aproximativ 2 zile de la nastere. Acesta se caracterizeaza prin colorarea sclerelor, a mucoaselor si a tegumentelor, dar starea generala a copilului este buna.

In cadrul acestuia, nu se inregistreaza modificari ale dimensiunii ficatului sau ale splinei.

Asadar, icterul fiziologic se remite dupa cateva zile pana la cateva saptamani.

Icterul neonatal patologic

Icterul patologic se evidentiaza inca din primele ore ale nasterii. Nou-nascutul prezinta hepatosplenomegalie, iar starea generala a acestuia este alterata. Bilirubina creste constant in acest tip de icter, iar ameliorarea simptomelor se face mai lent.

Icterul neonatal apare ca urmare a formarii bilirubinei prin distructia rapida a eritrocitelor. In acest fel, se formeaza cantitati mari de bilirubina indirecta, care nu poate fi eliminata tot atat de rapid. Aceasta ajunge la nivelul ficatului, unde in prezenta unei enzime (uridil-difosfo-glucuronil-transferaza) este conjugata si transformata in produsi ce vor fi eliminati.

In primele zile dupa nastere, ficatul nu isi indeplineste functiile in totalitate, ca urmare a imaturizarii celulare. Ca urmare, bilirubina indirecta care ajunge la ficat nu este metabolizata in totalitate. Astfel, apare coloratia galbuie caracteristica icterului prehepatic.

Alte cauze care pot conduce la aparitia icterului neonatal sunt:

• hemoragiile;
• infectiile bacteriene sau virale;
• disfunctii hepatice;
• afectiuni care conduc la hemoliza accelerata a hematiilor (distrugerea hematiilor);
• deficit enzimatic;
• incompatibilitate de tip Rh intre mama si copil.

Factori de risc

Complicatiile icterului neonatal pot fi agravate de urmatorii factori de risc:

• infectiile congenitale;
• nasterea prematura;

Icterul neonatal este mai des intalnit la nou-nascutii prematur, dar si la cei cu o greutate mai mica raportata lavalorile normale.

• echimozele;

Echimozele nou-nascutului care apar la nastere se manifesta prin degradarea hematiilor.

Bilirubina care se formeaza in urma distructiei eritrocitelor determina aparitia icterului fiziologic.

• alaptarea;

Nou-nascutii care sunt hraniti cu lapte matern au un risc mai mare de a dezvolta icter.

Explicatia nu este pe deplin cunoscuta, dar se presupune ca un nivel crescut al factorului epidermal si al cantitatii de proteine determina cresterea bilirubinei. De asemenea, daca hranirea cu lapte matern este deficitara, motilitatea intestinala scade, ceea ce va determina o reducere a eliminarii bilirubinei.

• genetica;

Copiii care au in familie membri ce au prezentat icter neonatal la nastere sunt mai predispusi sa dezvolte icter.

• rasa;

Frecventa aparitiei icterului neonatal este mai crescuta la asiatici si mai redusa la africani.

• altitudinea;

Icterul neonatal apare mai des in zonele aflate la altitudine mai crescuta, comparativ cu zonele ce au altitudinea mai mica.

• diabetul;

Riscul unui copil de a avea icter neonatal este mai crescut daca mama este diagnosticata cu diabet.

• consumul de droguri;

Consumul de droguri de catre mama poate creste susceptibilitatea nou-nascutului de a dezvolta icter.

Bebelusii care sunt diagnosticati cu icter prezinta urmatoarele simptome:

• coloratie galbuie a sclerelor, a mucoaselor, a tegumentelor;
• urina inchisa la culoare;
• scaun decolorat;
• lipsa apetitului;
• fatigabilitate;
• iritabilitate.

In cadrul icterului neonatal patologic, la aceste simptome se asociaza si urmatoarele:

• hepatosplenomegalie;
• purpura;
• petesii.

Agravarea icterului neonatal este data de cresterea nivelului de bilirubina.

Encefalopatie acuta

Aceasta afectiune apare daca bilirubina ajunge la nivelul creierului. Printre simptomele care caracterizeaza encefalopatia acuta se afla:

• febra;
• plansul;
• arcuirea trunchiului si a gatului;
• dificultati la hranire.    

Kernicterus

Kernicterusul se instaleaza daca encefalopatia nu a fost tratata corespunzator sau la timp.

Aceasta afectiune se manifesta cand bilirubina ajunsa la nivelul creierului determina leziuni permanente. Simptomele caracteristice kernicterusului sunt:

• privire fixata in sus;
• miscari involuntare;
• surditate.

Diagnosticul icterului neonatal este stabilit de catre medicul pediatru. Suspiciunea de icter apare dupa efectuarea anamnezei si a examenului clinic. Pentru a confirma acest diagnostic este recomandat a efectua unele analize de laborator. Analizele biochimice evidentiaza si nivelul bilirubinei, care in cadrul icterului neonatal este mult crescut.

Pentru a determina concentratia de bilirubina se pot folosi si aparate care scaneaza pielea bebelusului.

Alte investigatii care pot fi efectuate sunt:

• hemoleucograma;
• albumina serica;
• fosfataza alcalina;
• gama-glutamiltransferaza;
• alfa-1-antitripsina;
• timpul de protrombina;
• sumar de urina.

Pentru a se remite, icterul neonatal necesita tratament inca de la aparitia primelor semne si simptome. Tratamentul prezinta unele particularitati in functie de tipul de icter.

Tratamentul icterului neonatal fiziologic

Nou-nascutul la termen nu necesita un tratament special, icterul se va remite de la sine in cateva zile. In cazul nou-nascutului prematur, cel mai adesea se aplica fototerapia. Aceasta metoda de tratament presupune expunerea bebelusului la lumina din spectrul ultravioletelor.

Un alt element important este reprezentat de colostru. Acesta reprezinta laptele matern secretat de glandele mamare in primele zile dupa nastere. Compozitia sa este bogata in proteine si, in acest fel, contribuie la dezvoltarea nou-nascutului.

Tratamentul icterului neonatal patologic

In cadrul icterului patologic se aplica doua metode de tratament:

• fototerapia;

Aceasta forma de tratament este folosita pentru transformarea bilirubinei intr-o forma excretabila. Astfel, bilirubina absoarbe radiatia luminoasa, apare reactia de fotoizomerizare, care determina formarea unui compus hidrosolubil. Acesta se va excreta prin urina.

• exsanguinotransfuzia;

Exsanguinotransfuzia este folosita cand fototerapia nu ajuta la obtinerea rezultatelor dorite. Prin aceasta, este redusa rapid concentratia bilirubinei in sange.

• administrarea intravenoasa de imunoglobulina;

Prin intermediul acestei forme de tratament, hemoliza este incetinita.

In cazul in care icterul neonatal este diagnosticat la timp si tratat corespunzator, prognosticul este favorabil. Astfel, in cateva zile sau saptamani, tegumentele bebelusului revin la culoarea normala.

Daca icterul nu este tratat corespunzator, pot aparea encefalopatia si chiar kernicterusul, care afecteaza ireversibil creierul. De aceea, consultul medical si aplicarea tratamentului optim sunt foarte importante.

Cea mai buna metoda pentru a preveni aparitia icterului neonatal este alimentatia corespunzatoare a nou-nascutului. Este indicat ca bebelusul sa fie hranit la intervale de aproximativ 3-4 ore. Alaptarea este cea mai optima sursa de hrana pentru nou-nascut in primele luni. Daca din diferite motive alaptarea nu este posibila, se recomanda alegerea unei formule de lapte cu o cantitate crescuta de proteine.

Icterul neonatal poate aparea la cateva zile (icterul fiziologic) sau la cateva ore dupa nastere (icterul patologic). Diagnosticat si tratat sub indrumarea medicului specialist, este evitata aparitia complicatiilor.

Bibliografie:
emedicine.medscape.com, https://emedicine.medscape.com/article/974786-overview#a7, accesat la data 11.05.2022;
www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/infant-jaundice/symptoms-causes/syc-20373865, accesat la data 11.05.2022;
www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/jaundice-newborn/causes/, accesat la data 11.05.2022;
Ansong-Assoku B. et al., 2022, Neonatal Jaundie, StatPearls, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532930/, accesat la data 11.05.2022.