Alexitimia

Psihiatrii au incercat sa raspunda la intrebarea ce este alexitimia: este o tulburare mintala, o conditie medicala, un sindrom, o boala, o trasatura de personalitate, un stil de gandire sau o aparare nevrotica?

Alexitimia este un fenomen mai complex decat o calitate, o trasatura sau o caracteristica singulara. Mai degraba se refera la o asociatie de caracteristici concurente. Nu constituie o boala in sine. Nu este o afectiune sau un sindrom in sensul psihiatric conventional.

Alexitimia indica o disfunctie in procesarea cognitiva a emotiei. In prezent, exista controverse daca sa fie considerata o tulburare mintala. Nu este recunoscuta ca atare de psihiatri si nu a fost listata in tulburarile incluse in Manualul de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale - DSM-V (ultima editie) sau actuala clasificare internationala a bolilor, ICD-11.

Majoritatea literaturii recente de cercetare in psihologie descrie alexitimia ca o trasatura de personalitate. Aceasta inseamna ca este o trasatura persistenta a comportamentului unei persoane.

In anii 1950 si 60, psihiatrii Peter E. Sifneos si John C. Nemiah de la Spitalul Beth Israel din Harvard, au observat ca o mare parte a pacientilor cu tulburari psihosomatice aveau dificultati extreme in a vorbi despre emotiile lor. Acesti pacienti nu raspundeau la tehnicile terapeutice conventionale, din cauza lipsei de intelegere a propriilor reactii emotionale. In plus, pacientii aveau si alte caracteristici in comun, inclusiv o postura rigida, o concentrare pe detaliile functionale si o viata lipsita de fantezie. In anul 1972, Dr. Sifneos a inventat termenul de alexitimie pentru a se referi la acest pachet de caracteristici.

Termenul este format din cuvintele grecesti a- (prefix care inseamna „lipsa”), lexis („cuvant”) si thymos („sentimente”) si, prin urmare, poate fi tradus cuvant cu cuvant  „o lipsa de cuvinte pentru sentimente”. Cu toate acestea, sensul sau este mult mai complicat si denota o trasatura psihologica complexa descrisa in literatura de specialitate, si nu doar o frecventa scazuta a cuvintelor care descriu emotiile.

Inca de la inceput, echipa de cercetatori a definit un sistem de clasificare care imparte alexitimia in primara si secundara.

Acestia au considerat ca alexitimia primara este o trasatura durabila a profilului pacientului, asemanator cu o trasatura de personalitate, care se schimba putin in timp sau odata cu modificarea circumstantelor. Pe de alta parte, alexitimia secundara apare ca reactie la traumele psihologice severe, prin care un pacient suprima emotiile dureroase ca o aparare temporara impotriva traumei. Cand stresorul psihologic este indepartat, alexitimia dispare.

Ulterior, psihoterapeutul Sifneos a reconceptualizat distinctia dintre alexitimia primara si secundara, bazandu-se pe diferenta dintre cauzele neurologice si cauzele psihologice. Conform acestuia, alexitimia primara are (prin definitie) o baza neurologica distincta si o cauza fizica, cum ar fi o anomalie genetica, afectarea dezvoltarii biologice sau o leziune cerebrala. Alexitimia secundara rezulta din influente psihologice precum conditionarea socio-culturala sau ca aparare impotriva unei traumei. Se presupune ca alexitimia secundara este mai tranzitorie decat alexitimia primara si, prin urmare, este mai probabil sa raspunda la terapie sau antrenament.

Totusi, din cauza ambiguitatii distinctiei dintre primar si secundar, majoritatea autorilor contemporani prefera sa nu foloseasca aceasta clasificare.

Aceasta intrebare este adesea pusa in cazul sindroamelor psihiatrice, cu scopul de a atribui o cauza si de a identifica un tratament adecvat. Exista dovezi ca alexitimia poate sa fie atat neurogena (cauzata de anomalii biologice), cat si psihogena (cauzata de educatie sau de traume psihologice).

Daca alexitimia apare brusc, ca urmare a unei leziuni cerebrale, cauza este probabil neurologica; daca se coreleaza cu un istoric de abuz sau neglijare, este probabil psihologica. Insa foarte rar cauza poate fi atat de usor de identificat. De fapt, nu exista o distinctie functionala recunoscuta intre alexitimia cauzata de factori neurologici si alextimia cauzata de factori psihologici. Pe masura ce creierul se adapteaza continuu, adaptarile psihologice si neurologice pot fi strans impletite.

Exista inca o dezbatere ampla in ceea ce priveste cauzele alexitimiei.

Alexitimia poate fi ereditara sau se poate datora unei anomalii genetice. De asemenea a fost asociata cu afectiuni medicale si cu tulburari mintale, cum sunt bolile neurologice care produc leziuni cerebrale, traumele psihice, depresia,  autismul, sindromul post-traumatic, precum si cu conditionarea culturala sau parentala.

Nu, alexitimia este in general descrisa ca o trasatura/caracteristica de personalitate, si nu este o tulburare mintala. Persoanele cu autism pot prezenta insa trasaturi ale alexitimiei. 50% din pacientii cu autism pot avea si alexitimie. Studiile au evidentiat ca alexitimia poate cauza partial unele dintre dificultatile sociale cu care se confrunta persoanele cu autism, cum ar fi dificultati in a recunoaste emotiile altor persoane si a intelege experientele interne ale altora.

• Dificultate in identificarea diferitelor tipuri de sentimente
• Dificultate in a distinge senzatiile fizice cauzate de emotii
• Intelegerea limitata a ceea ce a cauzat sentimentele
• Dificultate in verbalizarea sentimentelor
• Continut emotional limitat in imaginatie
• Stil functional de gandire
• Lipsa placerii si a cautarii placerii
• Postura rigida
• Dificultate in a intelege si descrie emotiile celorlalti

Aceasta nu este o lista definitorie. Inca se dezbate cu privire la caracteristicile esentiale ale alexitimiei.

Intrebarea, „Cum simt ca sunt alexitimic?”, este probabil una foarte dificil de raspuns pentru cineva care se confrunta cu alexitimia! La urma urmei, alexitimia inseamna o incapacitate de identificare a emotiei. Persoanele cu alexitimie vorbesc in general clar, expresiv, sunt simpatice si inalt functionale in multe alte arii ale vietii - dar pur si simplu nu pot vorbi despre propriile emotii. Persoanele cu alexitimie pot experimenta senzatii in corpul lor, cum ar fi tensiune sau durere, insa nu pot sa le asocieze cu un sentiment, cum ar fi anxietatea sau furia.

Daca ai un deficit marcat in intelegerea emotiilor, vor exista diverse indicii evidente in viata de zi cu zi. De exemplu:

• Iti este greu sa vorbesti despre propriile emotii („Nu stiu ce simt” sau „Nu am cuvinte sa descriu ceea ce simt”).
• Esti perceput de ceilalti ca fiind excesiv de logic sau lipsit de sentimente, fara insa a fi neprietenos.
• Ramai perplex la reactiile emotionale ale altor persoane.
• Dai raspunsuri pedante si lungi la intrebari practice.
• Rareori visezi cu ochii deschisi sau ai fantezii personale.
• Ai o reactie plata la arta, literatura sau muzica.
• Iei decizii personale conform principiilor mai degraba decat ghidat de sentimente.
• Suferi din cand in cand de tulburari fiziologice inexplicabile, cum ar fi palpitatii, dureri de stomac sau bufeuri.

Daca raspunzi cu DA la cele mai multe din afirmatiile de mai jos si daca crezi ca ai probleme in diferite arii din viata ta (relatii, la munca), este recomandat sa mergi la un consult la un medic specialist psihiatru:

• In general, nu stiu ce simt.
• De obicei, nu am cuvinte pentru a descrie ceea ce simt si recurg la afirmatii precum „Sunt bine” sau „Nu stiu”.
• De obicei, am dificultati in a exprima ceea ce simt despre ceilalti.
• Cand relationez cu ceilalti, imi este greu sa-mi imaginez cum s-ar putea simti.
• Imi este mai usor sa vorbesc despre situatii/evenimente decat despre sentimente.
• Devin confuz sau inteleg cu greu manifestarile fizice ale emotiilor mele.

Exista diferite chestionare si scale care pot fi aplicate de catre medicul psihiatru. De exemplu, Chestionarul pentru Alexitimie Toronto cu 20 de intrebari (Toronto Alexithymia Scale - TAS-20) este metoda de evaluare cea mai populara in studiile psihologice, deoarece este un instrument de colectare a datelor bine validat si consistent.

Poate cel mai mare obstacol in tratamentul alexitimiei este recunoasterea problemei. Multi psihiatri sunt sceptici, partial din cauza neclaritatii continue asupra definitiei. Alexitimia nu constituie un diagnostic formal  - nu este inclusa ca tulburare mintala in Manualul de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale  - DSM V, deficitul care sta la baza constientizarii emotionale nefiind recunoscut oficial ca o tulburare mintala (boala psihiatrica). In practica, majoritatea terapeutilor sunt reticenti in a recunoaste alexitimia si nu reusesc sa aprecieze de ce unii din pacientii lor nu pot intra in contact cu sentimentele lor interioare.

Creatorii principali ai teoriei alexitimiei – psihoterapeutii Peter Emanuel Sifneos si John Nemiah – sustin ca terapiiile orientate pe constientizare sunt contraproductive. Aceste metode provoaca suferinta pacientiilor alexitimici prin concentrarea atentiei asupra incapacitatii lor de a-si intelege propriile emotii.

Totusi, distinctia dintre alexitimia primara si cea secundara este deosebit de relevanta pentru perspectivele succesului terapeutic. Este inutil sa se incerce sustinerea pacientului in a-si identifica sentimentele cu acuratete, atat timp cat structurile creierului responsabile de emotii sunt nefunctionale. In schimb, alexitimia post-traumatica ar putea sa raspunda la antrenament si educatie privind sentimentele si emotiile, deoarece structurile neuronale sunt intacte.

Nu exista un tratment medicamentos specific pentru alexitimie. Totusi, atunci cand alexitimia se coreleaza cu depresia, unii pacienti pot beneficia de tratamentul antidepresiv, care le permite sa se concentreze asupra sentimentelor si asupra interpretarii experientelor interioare mai usor si mai productiv.

Urmatoarele masuri de auto-ajutorare pot fi de folos:

• Recunoaste ca ai alexitimie. Nu ignora asta.
• Nu incerca sa sactionezi esecurile prin pedepse sau desconsiderare.
• Negociaza o relatie de „co-sustinere” cu o persoana „non-alexitimica” (de exemplu, terapeut, prieten, partener).
• Dezvolta-ti un simt mai ascutit al nevoilor emotionale ale celorlalti oameni judecand dupa indiciile lor verbale si fizice.
• Invata un repertoriu mai mare de raspunsuri de emotii si trairi „adecvate”, pe baza indiciilor de la ceilalti si foloseste-le, chiar daca faci asta automat sau ti se pare fals.
• Acorda-ti timp si rabdare pentru a invata cum sa recunosti si sa denumesti propriile stari emotionale/sentimentale.
• Fii atent la prietenii care iti dau sfaturi de bun simt: astfel de sugestii sunt de obicei destinate persoanelor cu o gama normala de sentimente si emotii si pot sa nu fie potrivite pentru persoanele cu alexitimie.

Mai presus de toate, este extrem de util sa ai o relatie de sustinere cu un partener intelegator care poate compensa slabiciunile tale emotionale.

Acesta poate sa te ghideze emotional atunci cand ai nevoie, te poate face atent atunci cand exagerezi sau te poate sfatui cu privire la eticheta emotionala in diverse situatii. La randul tau, ii poti oferi suportul acolo unde tu excelezi: buna ta acorare in realitate sau il poti ajuta la sarcinile intelectuale. Este important sa negociati relatia voastra: pe de o parte, sa discutati deschis despre faptul ca nu vei putea sa fii alaturi emotional de el. Iar pe de alta parte, partenerul tau trebuie incurajat sa caute in alta parte implinirea emotionala, pentru a-si satisface propriile nevoi afective.

Fa acest experiment de gandire: imagineaza-ti ca iei decizii fara implicare emotionala. Unii dintre voi ati putea gandi: „Suna grozav! Emotiile mele imi influenteaza prea mult deciziile.” Dar emotiile ne ofera informatii nepretuite despre modul in care vom raspunde probabil la situatiile viitoare. Emotiile ne indica ce ne dorim si ce ne va face sa ne simtim in siguranta. Lipsa acestei ghidari ar putea fi ca si cum ai trai intr-o tara a carei limba nu o cunosti.

Exista un numar tot mai mare de dovezi stiintifice ca emotiile noastre sunt cruciale pentru luarea deciziilor benefice. Persoanele cu alexitimie par insa sa fie deficitare in aceasta componenta centrala a inteligentei emotionale.

Exista doua motive principale de ce se intampla asta.

In primul rand, emotiile sunt motivatori puternici. Emotiile joaca un rol crucial in stabilirea obiectivelor noastre si in protejarea intereselor noastre. Daca nu putem interpreta mesajele pe care ni le transmit emotiile, nu reusim sa incorporam aceste informatii in deciziile noastre. Prin urmare, alexitimicii tind sa ia decizii din motive practice mai degraba decat din motive sentimentale sau hedoniste (placere) si sa duca vieti lipsite de bucurie si nesatisfacatoare.

In al doilea rand, sistemul afectiv foloseste o forma diferita de procesare a informatiilor comparativ cu sistemul intelectual. Atunci cand tinem cont de emotiile noastre, avem reactii mai rapide, impulsive, si uneori nesanatoase sau nefavorabile starii noastre de bine. In schimb, intelectul progreseaza logic pas cu pas, insa asta presupune mult timp si putere de procesare si este posibil sa fie omise informatii importante. Ambele metode au puncte tari si slabe si cele mai bune decizii le luam atunci cand logica si emotiile sunt in echilibru. Alexitimicii sunt adesea persoane foarte inteligente, cu simtul realitatii, dar tind sa fie neintuitivi si sunt usor coplesiti de sarcinile practice.

Alexitimicii pot parea foarte indecisi atunci cand li se adreseaza intrebari legate de preferintele personale. Incapabili sa raspunda pe baza sentimentelor instinctive, vor avea tendinta de a afla care este parerea celuilalt si de a decide pe baza acesteia.

Imaginatia utilizeaza in mod normal atat sistemele conceptuale, cat si pe cele afective, unindu-le intr-o imagine mentala cvasi-perceptiva. Persoanelor cu alexitimie pare sa le lipseasca contributia afectiva la aceste fantezii mentale.

Scenariile imaginate sunt in general lipsite de continut emotional. Acelasi lucru este valabil si pentru imaginile reconstruite din memorie. Prin urmare, au o viata imaginara afectata si o memorie emotionala inferioara.

Daca un alexitimic isi imagineaza o situatie care este de obicei incitanta sau motivanta (de exemplu, o vacanta in strainatate), perspectiva acestuia este aplatizata. Informatiile faptice sunt prezente, iar vizualizarea poate fi corecta, insa imaginile nu au nicio semnificatie personala sau motivationala.

Comunicarea emotiilor, in special a celor pozitive, este esentiala pentru a te simti conectat la o alta persoana. Persoanele cu alexitimie pot evita relatiile pentru ca nu sunt siguri cum sa relationeze sau au dificultati in exprimarea sentimentelor importante atunci cand incearca sa relationeze. Incapacitatea de a recunoaste emotiile se extinde adesea si asupra emotiilor altor oameni, ceea ce face dificila dezvoltarea si mentinerea relatiilor apropiate. Ca urmare, au multe dificultati in pastrarea si construirea unei legaturi interpersonale, in special in relatiile romantice.

Ca majoritatea oamenilor, probabil ca si tu ai avut momente in care ai gandit: „Este greu sa-i spun partenerului meu ceea ce simt!” Diferenta dintre aceste momente si experienta persoanelor cu alexitimie este ca tu stiai ce simteai, dar nu stiai cum sa o spui intr-un mod eficient sau plin de tact.

Persoanele cu alexitimie, oricat de mult ar dori sa-si comunice sentimentele si sa participe la relatia lor, nu vor putea identifica si descrie sentimentele si emotiile lor.

Nu exista studii despre impactul alexitimiei in contextul parental, insa se crede ca in dezvoltarea personalitatii copilului un rol important il joaca capacitatea de empatie si comunicare emotionala.

Exista mai multe informatii disponibile despre parintii cu sindrom Asperger sau autism cu functionare inalta, care au un profil emotional alexitimic. Rapoartele sugereaza ca persoanele cu Asperger pot fi parinti de succes, cu conditia sa aiba sprijin adecvat. Este important ca acesti parinti sa nu fie supraincarcati cu prea multe cerinte practice (posibil conflictuale) si sa li se permita perioade de odihna.

Stereotipul despre barbati este ca acestia sunt renumiti pentru remarcile obtuze pe care le fac in contexte sensibile, pentru ca nu pot vorbi despre sentimentele lor si pentru ca nu inteleg semnalele emotionale de la partenerele lor. Este de ajuns sa citesti cartea lui John Gray „Barbatii sunt de pe Marte si Femeile sunt de pe Venus” ca sa intelegi ideea. Totusi, asta inseamna ca barbatul tipic este alexitimic? Nu. Este doar un mit bazat pe lipsa de intelegere.

Este posibil ca, in general, barbatul sa nu spuna nimic despre emotiile sale si poate avea dificultati in a incerca sa-si verbalizeze sentimentele. Dar in acelasi timp poate fi pasionat de femei, masini, fotbal, cariera, casa si copii. Nu a fost educat sau incurajat sa-si exprime sentimentele verbal, dar intelege ce implica acestea si actioneaza in consecinta. Poate fi deficitar in exprimarea emotionala, dar nu prezinta deficiente in constientizarea sentimentelor sau in intelegerea a ceea ce inseamna aceste sentimente. Prin urmare, barbatul nu este alexitimic pur si simplu.

Este discutabil faptul ca barbatii (in general) sunt mai putin capabili sa inteleaga semnele si implicatiile emotiilor sociale decat femeile (in general).

Femeile sunt considerate mai intuitive si mai sensibile la emotiile celorlalti.

Acest lucru se poate datora partial rolurilor culturale de gen invatate si partial diferentelor in organizarea neuronala in functie de sex. Omul obisnuit poate sa nu fie foarte intuitiv social, insa este capabil sa-si dea seama de propriile sentimente si emotii.

Ca urmare, desi mai multi barbati decat femei pot fi alexitimici, alexitimia nu este nicidecum o trasatura „tipica” masculina.

Surse de informatie:

www.alexithymia.org.uk
www.thepsychologygroup.com
www.berkeleywellbeing.com
www.medicalnewstoday.com
www.healthline.com

Autor: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor