Deși dintele ciobit nu este o problemă dentară majoră, este important să te adresezi medicului stomatolog pentru a preveni eventualele complicații. În continuare poți descoperi care sunt cauzele dinților ciobiți, cum să îți dai seama că un dinte este ciobit, ce opțiuni de tratament există, precum și câteva întrebări frecvente.
De ce se ciobesc dinții?
În general, dinții noștri fac față masticației de zi cu zi, însă pot întâmpina unele probleme dacă alegi să consumi regulat alimente tari (cipsuri, nuci, covrigi, pâine tare, sâmburi de măsline, boabe de porumb neexpandate etc). Să vedem care sunt cauzele dinților ciobiți.
Cariile dentare
Cariile apar ca urmare a degradării stratului de smalț dentar, cauzată de acumularea de bacterii. Aceste bacterii se acumulează pe dinți și măsele, formează placa bacteriană și eliberează acizi care consumă zahărul din alimentele și băuturile pe care le bei.
Pe măsură ce smalțul dentar se erodează, dinții devin mai sensibili și există un risc mai mare de ciobire.
Plombe mari
Plombele mari atenuează din daunele cauzate de cariile dentare, însă pot slăbi integritatea dentară, ceea ce crește riscul de ciobire a dinților.
Este indicat să programezi vizite periodice la stomatolog pentru a monitoriza starea plombelor, eventual și înlocuirea lor dacă este nevoie.
Smalț dentar slăbit
Smalțul dentar este primul strat care protejează dintele. Un smalț slăbit crește susceptibilitatea dintelui la ciobire, fractură, rupere, spargere etc. Iată care sunt cauzele unui smalț dentar slăbit:
- Alimentația - consumul de alimente și băuturi acide erodează, în timp, smalțul dentar. Similar în cazul alimentelor și băuturilor dulci sau pe bază de amidon (cartofi, pâine albă, orez alb, paste, porumb);
- Unele afecțiuni medicale - gura uscată este un factor pentru eroziunea smalțului. De asemenea, boala de reflux gastroesofagian provoacă refluxul acidului gastric din stomac în cavitatea bucală, unde erodează smalțul dentar. O altă afecțiune este bulimia care implică vărsături repetate și expunerea dinților la acidul gastric;
- Unele medicamente - pot cauza uscarea gurii și astfel contribuie la eroziunea smalțului dentar. Aici intră anxioliticele, antidepresivele, anticolinergicele, antihistaminicele, decongestionantele, unele medicamente pentru hipertensiune arterială, medicația pentru boala Parkinson;
- Stilul de viață - perierea agresivă a dinților poate duce la eroziunea, în timp, a smalțului. De asemenea, scrâșnirea dinților afectează smalțul.
Mușcătură nealiniată
Anumite probleme ortodontice sau uzura neuniformă pot face ca unii dinți să nu se îmbine corect. Acest lucru poate supune anumiți dinți la presiune și îi predispune la ciobire sau crăpare. Mai mult, crește riscul de afecțiuni ale articulației temporomandibulare.
Accidente (sportive)
Accidentele sportive, și nu numai, pot crește riscul de ciobire a dinților. Contactul fizic brusc asupra dinților poate duce la crăparea sau ruperea dinților. Sporturi precum fotbalul, hocheiul sau rugbyul sunt printre cele mai agresive din acest punct de vedere.
👉 Un accident sportiv poate necesita intervenția medicului stomatolog.
Vezi care sunt urgentele stomatologice și cum se tratează.
Riscuri ocupaționale
Anumite locuri de muncă pot cauza ciobirea dinților fie pe fondul scrâșnirii, din cauza stresului, fie în urma contactului fizic. În această categorie de meserii intră intră construcțiile, mineritul, manufactura. La acestea se adaugă cascadoriile și alte ocupații unde angajații trebuie să cadă sau să se lovească.
Înaintarea în vârstă
Smalțul dentar se subțiază și slăbește după vârsta de 50 de ani. Astfel, după această vârstă există un risc mai mare de dinți ciobiți. În cazul persoanelor cu dinți lipsă apare o situație particulară. Dinții imediat vecini suportă mai multă uzură în timpul masticației. Prin urmare, există un risc mai mare de ciobire.
Factorii genetici
Unele persoane au un risc mai mare de dinți ciobiți. Dacă ai rude apropiate, precum un părinte sau un frate cu această problemă, ai un risc mai mare.
Igienă orală deficitară
O igienă orală incorectă sau incompletă poate contribui la ciobirea dinților.
Prezența cariilor și slăbirea smalțului dentar, care pot apărea și pe fondul igienei orale deficitare, pot duce la ciobirea dinților. Redu riscul de dinți ciobiți prin spălarea dinților de două ori pe zi. Optează pentru o periuță cu peri moi și o pastă de dinți cu fluor. Nu uita de ața dentară și de apa de gură.
Ce dinți au un risc mai mare de ciobire?
Orice dinte se poate ciobi sau sparge dacă este rănit sau slăbit, însă cel mai adesea sunt afectați următorii:
- Molarii de jos - dinții folosiți pentru mestecat, din partea din spate a gurii, au un risc mai mare deoarece sunt supuși unei presiuni mai mari în timpul masticației;
- Dinții și măselele cu plombe - umplutura din rășini compozite oferă un aspect plăcut și susține funcțiile dinților, însă tratarea unei probleme dentare face ca aceștia să fie mai slăbiți decât un dinte sănătos.
Cum știi că ai un dinte ciobit?
Un dinte ciobit nu iese atât de ușor în evidență. Poți vedea o mică porțiune desprinsă, însă problema nu este mereu observată în fața unei oglinzi, de exemplu. De aceea, este necesar să fie confirmată la consultul stomatologic.
Atunci când apar anumite semne sau simptome, ele pot include:
- Suprafața dintelui nu este la fel de uniformă sau se simte aspră la atingere;
- Apare durerea la mușcare;
- Sensibilitate la alimente fierbinți sau reci. De asemenea, la alimente și băuturi dulci;
- Durere sau iritație la limbă, buză sau obraz, în apropierea dintelui ciobit.
Ce complicații au dinții ciobiți?
Un dinte ciobit poate părea o problemă minoră, de multe ori doar de natură estetică, însă poate avea complicații grave dacă este lăsat netratat. Iată câteva posibile complicații ale dinților ciobiți:
- Creșterea sensibilității - smalțul ciobit expune dentina. Masticația unor alimente fierbinți, reci, dulci sau acre poate declanșa durere puternică;
- Infecție - dintele ciobit poate crea un loc prin care bacteriile să ajungă la pulpa dentară, stratul profund al dintelui care conține vasele de sânge și nervii. În acest context, poate apărea infecția și abcesul dentar. Simptomele includ durere pulsatilă, umflarea feței și a gingiilor, respirație neplăcută și febră;
- Dinte crăpat - un dinte ciobit poate slăbi structura dentară, făcându-l mai susceptibil la crăpături și fracturi. În acest caz, poate fi nevoie de tratament de canal și montarea unei coroane dentare;
- Boli gingivale - marginile ascuțite ale dintelui ciobit pot irita gingiile și contribui la inflamație și sângerare. Astfel, crește riscul de boli gingivale, ce pot afecta atât dinții, cât și gingiile și oasele care susțin dinții.
👉 Te confrunți cu abces dentar? Descoperă care sunt complicațiile și cum se tratează corect abcesul dentar .
Cum se repară dinții ciobiți?
Un dintre ușor ciobit poate fi reparat rapid cu material compozit, în timp ce un ciob mai mare necesită intervenții mai complexe. De asemenea, dacă dintele s-a spart până în zona nervului, va fi nevoie de tratament de canal.
Cu alte cuvinte, tratamentul dinților ciobiți depinde de tipul de dinte afectat, de severitate și de preferințele tale. Iată câteva opțiuni de tratament.
Repararea cu material compozit
Cioburile minore ale dintelui pot fi reparate prin aplicarea unei cantități mici de material compozit. Se aplică rășină compozită similar unei plombări, pentru a reface forma dintelui. Noul dinte poate fi ceva mai slab decât dintele sănătos, motiv pentru care tratamentul nu este recomandat pentru măselele din spate.
Încrustații ceramice onlay
Dacă s-a ciobit o bucată mică din dinte, stomatologul poate folosi o încrustație ceramică de tip onlay în locul unei coroane complete. Aceste încrustații sunt realizate din porțelan sau alte materiale și oferă un aspect natural, restabilind funcția dintelui.
Coroană dentară
Zona afectată a dintelui poate fi acoperită cu o coroană dentară, personalizată pentru a oferi un aspect natural. Acest lucru implică îndepărtarea unei porțiuni din smalțul dentar, luarea unei amprente a dintelui și realizarea unei coroane din porțelan, metal sau un alt material.
Fațete dentare
O altă opțiune de a acoperi dintele ciobit este aplicarea de fațete dentare.
Acestea se așază pe partea din față a dintelui și maschează zona ciobită, decolorată sau crăpată. Tratamentul are mai mult un efect estetic și nu este indicat pentru ciobiturile mari sau pentru dinții slăbiți, care vor necesita coroană dentară.
👉 Te gândești să îți pui fațete dentare? Citește mai multe în articolul Fatete dentare - Zambet perfect cu ajutorul fatetelor dentare .
Dinți rupți la copii
Dinții rupți sau ciobiți la copii apar, mai ales, pe fondul unei căzături sau al practicării sportului. Indiferent de cauză, este recomandat să mergi cu cel mic la stomatolog. Acesta poate nivela marginile și umple golul rămas. Un dinte permanent care a căzut accidental poate fi reimplantat dacă mergi urgent la medic.
Ce poți face acasă:
- Oferă comprese cu gheață pe zona inflamată. Dacă pulpa dentară este expusă, evită să consumi alimente reci sau fierbinți și mergi la stomatolog;
- Dă-i copilului medicamente doar la recomandarea medicului;
- Încurajează consumul de alimente moi, ușor de mestecat;
- Evită alimentele sărate, picante sau acide;
- Dacă dintele se mișcă, trebuie mers rapid la stomatolog.
Este indicat să mergi urgent la medic dacă apar simptome care pot indica o infecție:
- Durere intensă;
- Umflătură;
- Înroșirea zonei;
- Puroi;
- Febră.
Cum poți preveni ciobirea dinților?
În cazul în care ai un risc crescut de ciobire a dinților, medicul stomatolog îți poate recomanda modalități preventive de a-ți proteja dinții și măselele. Iată câteva măsuri pe care le poți lua:
- Poartă un dispozitiv de protecție bucală - este recomandat în unele sporturi de contact în care există risc crescut de accidentare. Astfel de accesorii oferă o protecție excelentă, cu atât mai mult dacă sunt personalizate la stomatolog. Dacă te confrunți cu scrâșnitul dinților pe timpul nopții (bruxism), medicul poate recomanda o protecție similară de noapte;
- Acordă mai multă atenție igienei orale - spală-te pe dinți de două ori pe zi cu o pastă de dinți cu fluor și curăți spațiile interdentare. Stomatologul îți poate oferi recomandări personalizate în timpul consultului;
- Adoptă o alimentație sănătoasă și echilibrată - alimentele dulci și acide afectează în mod deosebit dinții. Poți susține sănătatea dentară prin alimente bogate în calciu, fosfor, vitamina A, C, D și K;
- Îndreaptă dinții - dacă ai dinții strâmbi sau mușcătura incorectă, aceste lucruri pot afecta dinții și cresc riscul de ciobire. Vorbește cu medicul stomatolog pentru a-ți recomanda un aparat dentar care ți se potrivește;
- Mergi periodic la stomatolog - este recomandat să programezi o vizită la stomatolog la 6 luni. Evaluarea periodică a dinților crește șansele ca anumite probleme să fie identificate la timp și tratate corespunzător înainte de a apărea complicații. Vizita la medic poate reduce riscul de ciobire a dinților prin îndepărtarea plăcii bacteriene și aplicarea unei bariere de fluor.
Întrebări frecvente despre dinții ciobiți
Mulți oameni se confruntă cu dinți ciobiți. În continuare, ți-am pregătit o listă de întrebări frecvente legate de dinții ciobiți pentru a fi bine informat în legătură cu această problemă dentară.
Ce faci în caz de dinte de porțelan ciobit?
Dacă te confrunți cu un dinte de porțelan ciobit, iată ce să faci:
- Adună bucățile. Strânge-le cu grijă și evită, pe cât posibil, să atingi părțile interioare;
- Aplică o compresă cu gheață pe obrazul apropiat dintelui;
- Dacă apare durerea, ia un paracetamol;
- Mergi la stomatolog pentru evaluare și tratament.
Cum se poate repara dintele rupt?
Modul de a repara dintele rupt depinde de severitate. Iată câteva opțiuni disponibile:
- Bonding dentar - pentru cioburile minore, stomatologii folosesc rășini în nuanța dintelui pentru reparare. Este o procedură simplă realizată fără anestezie;
- Obturații - sunt indicate pentru pentru o ciobire mai mare a dintelui. Se folosește material de umplere, uneori tot din rășini compozite, pentru a reface forma dintelui;
- Coroană dentară - este recomandată pentru cioburile mari sau dacă a fost expusă pulpa dentară;
- Tratament de canal - este indicat dacă dintele ciobit cauzează durere sau a apărut infecția.
Ce presupune o reconstrucție a dintelui?
Reconstrucția dintelui este un termen general care implică mai multe proceduri. Tehnicile folosite depind de gravitatea situației și de locul dintelui. Iată care sunt pașii necesari pentru reconstrucție:
- Evaluare și diagnostic - medicul examinează dintele, analizează radiografia și discută cu pacientul despre simptome pentru a alege tratamentul potrivit;
- Anestezie;
- Îndepărtarea țesutului sau a unor fragmente de dinte - uneori, porțiunea ciobită nu este desprinsă de dinte. Stomatologul va îndepărta fragmentele rămase pentru a stabili o fundație pentru reconstrucție;
- Reconstrucția dintelui - medicul poate folosi diverse proceduri pentru a reface dintele, de la bonding dentar, la obturații, coroană, fațete dentare etc.
De ce este recomandată o reconstrucție a dintelui cu compozit?
Procedura de reconstrucție a dintelui cu compozit se realizează cu rășini în nuanțe apropiate culorii dintelui pentru a repara un dinte ciobit, rupt sau spart. Materialul compozit este ales din mai multe motive:
- Estetică - se asortează ușor la culoarea naturală a dinților și oferă un aspect natural;
- Durabilitate - materialul compozit este puternic și rezistă bine la uzura de zi cu zi;
- Siguranță - nu este toxic și nu provoacă reacții alergice.
Ce se face în caz de măsea spartă?
O măsea spartă este o problemă stresantă. Iată ce să faci:
- Păstrează-ți calmul și caută bucata ciobită;
- Dacă există umflături sau inflamație, aplică o compresă cu gheață timp de 2-3 minute, apoi fă o pauză;
- Clătește gura ușor cu soluție salină;
- Ia un paracetamol dacă apare durerea;
- Mergi la stomatolog - chiar și cioburi mici pot afecta sănătatea orală și cresc riscul ca bacteriile să ajungă la pulpa dentară.
Ce se face în caz de dinte rupt și rădăcină rămasă?
Dacă ai un dinte rupt și rădăcina rămasă intactă, iată ce să faci:
- Dacă pulpa dintelui este expusă, este necesar un tratament de canal. Se curăță zona afectată și se umple canalul radicular, după care se sigilează dintele;
- Dacă fractura este semnificativă, poate fi necesară folosirea unei coroane dentare. Aceasta va consolida și proteja dintele după tratament;
- Dacă dintele este afectat iremediabil sau dacă rădăcina este resorbită, este recomandată extracția.
Cum se tratează un dinte fisurat?
Fisurile nu reprezintă o problemă în sine, însă cresc riscul de carii deoarece bacteriile și resturile de alimente pot ajunge în aceste spații. Există totuși modalități de a trata dinții fisurați:
- Folosirea de materiale care izolează fisurile - este metoda cea mai folosită pentru dinții sănătoși. Se aplică un strat subțire de material izolant care creează o suprafață fină. Astfel, nu se mai pot acumula aici bacterii și resturi alimentare;
- Tratament cu fluor - această substanță întărește smalțul dentar și îi crește rezistența, lucru cu atât mai important pentru dinții fisurați. Există tratamente profesioniste cu fluor, precum și pastă de dinți sau apă de gură;
- Plombe sau coroane - dacă există fisuri majore. Stomatologul va curăța zona și apoi va aplica un material compozit. Coroana dentară acoperă întreaga structură dentară și oferă protecție.
Cum se tratează un dinte de lapte rupt din rădăcină?
Este indicat să mergi cu cel mic la stomatolog pentru evaluarea situației și recomandări personalizate. Tratarea unui dinte de lapte rupt din rădăcină nu este întotdeauna necesară. Iată de ce:
- Dintele de lapte este temporar - spre deosebire de cei permanenți, cad natural;
- Rădăcina se reabsoarbe - pe măsură ce copilul crește, rădăcina dintelui este reabsorbită pentru a permite erupția dintelui permanent.
Se poate repara un dinte de porțelan?
De multe ori, o coroană dentară din porțelan poate fi reparată. Cât de simplu este tratamentul depinde de severitatea problemei, de durata de viață a coroanei și de starea de sănătate a structurii osoase. Pentru mai multe detalii este recomandat să consulți medicul stomatolog.
Ce înseamnă când ți se rupe o măsea?
Ciobirea unei măsele, deși ridică semne de alarmă, nu este o problemă dentară majoră. O măsea se poate ciobi pentru că ai mușcat un aliment tare (nuci, bomboane dure sau cuburi de gheață).
De asemenea, dacă smalțul dentar este slăbit pe fondul igienei orale deficitare sau al consumului unor alimente dulci sau acide, crește riscul de rupere. Este foarte important să te adresezi medicului stomatolog.
În ce constă o reconstrucție a dinților tociți?
Procedura de reconstrucție a dinților tociți implică mai multe procese și etape pentru a le reda forma naturală, aspectul plăcut și funcția. Iată ce va face medicul:
Va examina dintele, inclusiv radiografia, pentru a vedea gradul de tocire al dinților și pentru a stabili tratamentul potrivit;
Va alege opțiunea de tratament:
- Dacă tocirea apare ca urmare a mestecatului inegal, poate lua măsuri pentru echilibrarea dinților. Este o procedură minim invazivă care îmbunătățește contactul dintre dinți;
- Dacă dinții tociți s-au ciobit, medicul poate folosi material compozit pentru a reface forma dintelui;
- Dacă o porțiune mare a dinților este erodată, este recomandată plomba dentară sau coroana dentară.
Va recomanda purtarea unui dispozitiv de protecție nocturn (gutieră pentru bruxism) pentru a preveni frecarea dinților.
Ce se poate face în caz de smalț crăpat pe dinți?
Smalțul ciobit poate fi o situație îngrijorătoare, însă există mai multe opțiuni de tratament care depind de severitate (de la linii ușoare pe dinți, la smalț crăpat și la dinți crăpați). Iată ce opțiuni de tratament există:
- Monitorizarea - pentru liniile apărute pe smalțul dentar, stomatologul recomandă un plus de atenție pentru a vedea dacă apar alte schimbări;
- Bonding dentar - este recomandat pentru mici crăpături în smalțul dentar;
- Plombe dentare sau coroane - dacă smalțul dentar are crăpături mari;
- Tratament de canal - atunci când crăpătura smalțului este profundă și ajunge până la pulpa dentară.
De ce se rup dinții?
Dinții sunt foarte puternici, însă nu rezistă în orice condiții. Iată câteva motive pentru care dinții se rup:
- Alimentele sau obiecte tari - dinții sunt făcuți pentru a mesteca alimente, însă nu foarte tari. Nucile, bomboanele tari, cuburile de gheață pot duce la fracturarea dinților;
- Structura osoasă slăbită - cariile pot slăbi smalțul dentar și cresc riscul ca dinții să se rupă;
- Bruxismul (frecarea dinților);
- Traumele fizice - căderea, un accident de mașină/sportiv etc.;
- Înaintarea în vârstă;
- Activități nepotrivite - deschiderea sticlelor sau a unor ambalaje cu dinții;
- Unele afecțiuni, mai ales osoase.
Ce să faci în caz de fractură a rădăcinei dentare?
Dacă apare o fractură la nivelul rădăcinii osoase, se consideră o urgență medicală. De aceea, este foarte important să te adresezi medicului stomatolog.
O rădăcină dentară fracturată se poate infecta ușor dacă nu o tratezi. Pe moment, poți lua paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea. Evită să mesteci în zona afectată. Reține care sunt simptomele pentru a i le putea descrie medicului.
Așadar, dinții ciobiți, deși te pot speria, se tratează, de multe ori, destul de simplu, la cabinetul stomatologului. Indiferent de cauza ciobirii, de la mușcarea unui aliment tare, la smalțul dentar slăbit sau bruxism, dinții afectați pot fi reparați prin bonding dentar, plombă sau coroană. Tratarea timpurie este esențială pentru a preveni complicațiile și pentru a crește șansele de a menține integritatea dintelui.
Bibliografie:
- Chipped Tooth, https://www.healthline.com/health/chipped-tooth
- Chipped, broken or cracked tooth, https://www.nhs.uk/conditions/chipped-broken-or-cracked-tooth/
- How to Fix a Chipped Tooth, https://www.verywellhealth.com/chipped-tooth-5217968
- Dental injuries - Knocked out, chipped or cracked teeth, https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/dental-injuries-tooth-loss
- Cracked Teeth: A Review of the Literature, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3870147/
- Dental injury, https://www.healthdirect.gov.au/dental-injury
- Cracked tooth diagnosis and treatment: An alternative paradigm, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4439863/