Lipsa supervizării dietetice nu doar că poate compromite eficacitatea intervenției nutriționale asupra evoluției bolii, dar poate accentua riscurile unei diete incomplete, inclusiv poate duce la abandonarea terapiei în general, ceea ce pune în pericol siguranța pacientului.
Rolul dieteticianului este în principal să ghideze pacientul pentru a avea o dietă adecvată, să ofere educație nutrițională specifică astfel încât
- să ajute la ameliorarea simptomatologiei digestive și
- să minimizeze posibilele efecte secundare ale strategiilor de eliminare a unor alimente/grupuri de alimente, temporare sau permanente, care este deseori necesară pentru gestionarea simptomelor digestive.
Evaluarea și terapia nutrițională
În urma confirmării diagnosticului de SII, SIBO, boală inflamatorie intestinală, la medicul gastroenterolog, terapia nutrițională medicală poate fi inițiată,
Primul pas este evaluarea nutrițională în care în care se discută și/sau se fac recomandări în vederea inițierii terapiei nutriționale medicale:
- Recomandareai și interpretarea analizelor de sânge recente pentru evaluarea statusului metabolic și nutrițional;
- Interpretarea chestionarului de evaluare a comportamentului alimentar, al jurnalului alimentar și al simptomelor digestive.
Terapia nutrițională control
În baza acestor noi informații, se va stabili strategia nutrițională individualizată, iar în anumite cazuri se poate lua în considerare și realizarea planul personalizat de nutriție.
Odată stabilit planul de acțiune, este necesară monitorizarea periodică pentru ajustarea comportamentelor alimentare, respectiv a obiectivelor intervenției nutriționale. Ideal terapie nutrițională control la 3-6-9-12 săptămâni pentru:
- Evaluare jurnal alimentar și al simptomelor,
- Ajustarea prescripției nutriționale în funcție de evoluție și stabilirea de noi obiective,
- Educația nutrițională specifică în patologia digestivă și a dietei Low FODMAP cu cele 3 etape de eliminare, reintroducere și personalizare.
Este important să se revină periodic pentru reevaluare nutrițională, întrucât
- evoluția acestor patologii este incertă,
- se poate modifica toleranța digestivă la unele alimente,
- pot să apară situții speciale care necesită o monitorizare mai atentă cum este sarcina, perioada alăptării, peri- și post-menopauza la femei, suprapunerea cu alte afecțiuni (obezitatea, diabetul zaharat, sindromul ovarelor polichistice, tiroidita autoimună, endometrioza etc.).
Există o percepție greșită, cea potrivit căreia terapia nutrițională este benignă, comparativ cu medicația. Însă dietele restrictive, în special cele prescrise în contextul afecțiunilor digestive, presupun riscuri semnificative care trebuie preîntâmpinate sau cel puțin identificate precoce și apoi monitorizate atent de către echipa multidisciplinară (medic gastroenterolog, psihoterapeut, dietetician etc.).
Riscurile dietelor restrictive:
- Diete incomplete din punct de vedere al aportului energetic și al principiilor nutritive,
- Exagerarea rolului alimentelor în declanșarea simptomelor,
- Preocupare exagerată asupra alimentației (ortorexie de exemplu) ,
- Limitarea semnificativă a alimentelor consumate, incompatibilă cu o dietă adecvată,
- Aversiuni alimentare bazate pe frică și comportamente alimentare anormale (omiterea meselor cu regularitate din cauza fricii de a declanșa anumite simptome, mâncat compulsiv care alternează cu restricții alimentare importante etc.).
În concluzie, nutriția nu este (numai) despre eliminarea unor alimente sau elemente specifice din dietă pentru ameliorarea simptomelor digestive. Rolul nutriției și al dieteticianului este să ajute pacienții să ajungă în siguranță și într-un ritm rezonabil, la o alimentație cât mai firească, adaptată toleranțelor individuale, ținând cont de nevoile nutriționale specifice și contextul larg al vieții acestora. Dar mai ales și de resursele reale și implicarea de care dispun pentru a genera schimbările necesare.