Sindromul picaturii postnazale, rinoreea posterioara sau sindromul tusei cronice reprezinta acumularea de secretii in spatele nasului sau in gat, fie datorita unei tulburari de productie a mucusului, fie unei tulburari de inghitire a acestuia.
Mucusul este produs permanent la nivelul unor glande situate in membrana care captuseste atat tractul respirator, cat si pe cel digestiv. Este transportat din nas catre gat si apoi este inghitit insesizabil. Zilnic, glandele de la nivelul nasului si gatului produc 1-2 litri de mucus care se amesteca cu saliva la nivelul faringelui si apoi este inghitit. Rolul mucusului este de umezire si curatare a mucoasei respiratorii, de umidifiere a aerului inspirat, de retinere a impuritatilor si de distrugere a microorganismelor.
Cauzele picaturii postnazale, cu o productie excesiva de mucus, sunt:
Secretii apoase:
- raceala si gripa
- alergii aeriene
- temperaturi reci
- anumite alimente, cum sunt cele picante
- tulburari hormonale din sarcina sau din alte afectiuni
Secretiil vascoase:
- infectii nazale sau sinusale
- aer cald si uscat
- alergii alimentare
- corpi straini intranazali
Cauze datorate tulburarilor de inghitire:
- varsta inaintata – scade tonicitatea si sensibilitatea nervoasa
- somnul – scade frecventa inghitirii fata de starea de veghe cu acumularea secretiilor
- stresul – spasm al musculaturii cu senzatia de nod in gat
- tumefactii sau inflamatii ale tractului digestiv superior care pot incetini sau impiedica inghitirea
- refluxul gastric – factor important predispozant si agravant al sindromului picaturii postnazale
Alte cauze:
- fumatul
- consumul de alcool
- expunerea la noxe fizice si chimice
- tumori
- fistule de lichid cefalorahidian – un defect de perete osos ce separa creierul de elementele anatomice ale tractului respirator superior prin care se scurge lichidul cefalorahidian
Simptomele sindromului de picatura postnazala
Simptomul principal este senzatia de gat incarcat, de scurgere de mucus din spatele nasului in gat si necesitatea de a expectora.
Secundar acumularii acestor secretii apare o tuse cronica, raclajul gatului, tragerea nasului, inghitiri frecvente ce duc la balonare, raguseala, atat datorita prezentei acestor secretii care irita laringele, cat si efortului agresiv de expectoratie, tulburari de respiratie pana la senzatia de sufocare, dureri in gat, infundarea nasului, a urechilor, presiune la nivelul sinusurilor, dificultati de inghitire.
Diagnosticul sindromului de picatura postnazala
Diagnosticul este pus de medicul specialist otorinolaringolog pe baza examenului clinic (consult amanuntit al nasului, gatului, urechilor si sinusurilor) si investigatiilor paraclinice – teste de laborator si imagistice (computer tomograf de sinusuri, radiografii, etc.) in coroborare cu medicul alergolog, gastroenterolog, neurolog.
In principiu la examenul clinic se constata o obstructie nazala, secretii la nivelul foselor nazale care se scurg pe peretele posterior al faringelui, mucoasa faringiana este inflamata, are aspect granular, amigdalele sunt marite frecvent in volum si sunt rosii, limba este incarcata cu secretii albicioase.
Daca se recolteaza un exudat faringian acesta este de obicei negativ.
Tratamentul sindromului de picatura postnazala
Tratamentul se adreseaza factorilor cauzatori, astfel incat:
- daca este vorba de o raceala, aceasta se trateaza simptomatic cu antiinflamatoare si decongestionante nazale
- daca este vorba de o sinuzita acuta sau o infectie acuta de tract respirator superior se administreaza si antibiotic
- pentru rinita cronica si sinuzita cronica se pot prescrie sprayuri nazale cortizonice si lavaj cu apa salina sau chiar interventii chirurgicale
- pentru alergii se vor da antialergice
- pentru refluxul gastric se vor prescrie antisecretoare gastrice si regim alimentar
- in toate cazurile se recomanda un regim de viata sanatos, renuntarea la fumat si alcool, consumul de lichide suficiente, evitarea stresului si tratarea celorlalte afectiuni de fond.
Text: Dr. Renisa Blaga, Medic Specialist ORL