Psiholog vs Psihiatru: care sunt diferențele?

Metoda de tratament

Cea mai importantă diferență între psiholog și psihiatru se referă la metoda de tratament. Psihologul se ocupă de tratarea problemelor mintale și emoționale ale clienților prin ședințe de consiliere, dar fără să aibă voie să prescrie medicamente. Acest lucru rămâne în sarcina psihiatrilor, care au în spate o pregătire medicală adecvată, studiind întâi Medicina și apoi făcând cursuri legate de sănătatea mintală.

Mulți pacienți care cer ajutorul unui psiholog nu au nevoie de tratament medicamentos și nu li se pune un diagnostic, însă atunci când simptomele sunt severe, intervenția unui psihiatru este necesară. Astfel, în cazul în care un psiholog are în cabinet clienți care au avut tentative de suicid, el le sugerează acestora și o consultație la medicul psihiatru, care le poate pune un diagnostic și le poate prescrie un tratament adecvat, acolo unde este cazul.

Pentru boli mai grave cum ar fi depresia cronică, tulburarea bipolară sau schizofrenia, psihiatrul are la dispoziție mai multe metode de tratament, care pot presupune și internarea pacienților.

De asemenea, psihiatrul are, de obicei, și pregătire terapeutică, astfel că poate recurge la ședințe de consiliere, asigurându-se că pacientul își procesează emoțiile. Dacă nu are o astfel de pregătire, poate direcționa pacientul către un psiholog, acesta oferind sprijin emoțional, în vreme ce psihiatrul monitorizează efectele medicației și decide dacă e necesară modificarea dozelor sau medicamentelor.

În cazul copiilor, psihologul sau psihiatrul poate recurge și la terapie de grup sau în familie, pentru a observa dinamica dintre membri și influența unuia asupra celuilalt, în vreme ce psihologul se poate folosi chiar de terapia prin joc. Această terapie, cu care psihiatrii nu se ocupă, implică libertatea copilului de a se juca într-o cameră cu jucării, impunându-i-se foarte puține reguli. Observându-l, psihologul își poate da seama de anumite comportamente disruptive sau de lucruri pe care copilul se teme să le exprime. Pe baza acestor observații, el îl poate învăța pe copil să comunice mai ușor, să fie deschis la rezolvarea problemelor și la comportamente pozitive.

Metoda de testare

Cel care face primul pas spre depistarea problemelor unui pacient este, de obicei, psihologul. El poate efectua teste de personalitate, de comportament sau teste neuropsihologice, în urma cărora va decide dacă ședințele de terapie sunt suficiente în cazul respectiv sau este nevoie de intervenția unui psihiatru.

Psihologul se folosește de întrebări care merg din aproape-n aproape, pentru a înțelege și a-și ajuta pacientul să-și înțeleagă propriile simptome, iar în urma testelor și terapiei poate depista probleme care țin de intensitatea gândurilor negative, de calitatea somnului sau calitatea meselor zilnice, care ar putea cauza chiar și o boală de ordin psihiatric.

Psihiatrul poate primi, totuși, și pacienți care să nu fi trecut în prealabil prin terapie. Atât psihiatrul cât și psihologul se ocupă de tratarea tulburărilor mai severe, unde simptomele fizice pot face evidentă prezența unei boli, însă, dacă este necesară trimiterea pacientului direct către o instituție de psihiatrie, psihiatrul este cel care decide internarea acestuia.

Modul de testare al psihiatrului constă tot în evaluări, discuții și teste psihologice, dar constă și în teste de laborator. Diagnosticul pus de medicul psihiatru se face pe criterii clare și pe o baza medicală care poate implica probleme de dezvoltare, neurologice, toxice sau de altă natură. Tulburările de care se ocupă acesta au un substrat adânc și influențează în mod profund viața și starea de sănătate a unei persoane, motiv pentru care ședințele de terapie oferite de psiholog nu sunt suficiente.

Metoda de educație

O diferență majoră o constituie și modul în care se face pregătirea psihologului și a psihiatrului. Pe de o parte, psihologii urmează o pregătire universitară în domeniu, timp de 3 ani, apoi continuă cu o specializare într-unul din domeniile psihologiei: psihoterapie, psihologie clinică, psihologie organizațională sau psihologia pentru securitate națională. Specializarea se obține în cadrul unui master sau a unor cursuri de formare, alături de sute de ore de dezvoltare personală într-o școală agreată de Colegiul Psihologilor din România. Ulterior, psihologul trebuie să facă practică într-un cabinet specializat și să primească acreditare de la Colegiul Psihologilor din România. Așadar, pregătirea universitară nu este suficientă pentru a da unui psiholog dreptul de a profesa. El trebuie să investească minim 5-6 ani în formarea sa.

Pe de altă parte, psihiatrii urmează o Facultate de Medicină timp de șase ani, urmând apoi alți cinci ani de rezidențiat în psihiatria copilului, adolescentului sau adultului. Experiența lor pe un anumit segment implică activitate cu pacienții în Spitalele de Psihiatrie, pe diverse comportamente precum violența, delirul, dependența, halucinațiile, tulburările obsesiv-convulsive etc.

De la psiholog la psihiatru

De cele mai multe ori, atunci când observă simptome ale unor tulburări mintale, pacienții se prezintă la medicul de familie. Într-o primă fază, medicul de familie le poate recomanda vizita la psiholog, pentru ca specialistul să le poată analiza în detaliu comportamentul. Întrucât medicul, de obicei, cunoaște istoricul familiei, se recomandă ca mai ales în cazul copiilor să se facă o primă vizită la medicul de familie sau la pediatru. Dacă afecțiunea nu este gravă, unul dintre cei doi poate oferi sfaturi pentru rezolvarea unor probleme precum refuzul de a merge la școală, evitarea situațiilor sociale, starea mediocră fără simptome evidente etc.

Dacă psihologul observă, însă, că pot exista anumite probleme de ordin psihiatric, el poate să redirecționeze pacienții către psihiatru, care le poate prescrie anumite medicamente. Așa cum medicul de familie poate prescrie medicamente pentru răceală sau hipertensiune, și medicul psihiatru are competența de a prescrie medicamente dovedite a ajuta în cazul unor boli precum tulburările anxioase, fobiile, tulburarea maniaco-depresivă, bipolaritatea etc.

Urmează apoi ca psihologii și psihiatrii să lucreze împreună pentru ca pacienții să-și trateze problemele legate de comportament și, totodată, problemele clinice de ordin psihiatric. Este necesar acest lucru, deoarece medicația oferită pacienților le poate cauza acestora probleme emoționale și de comportament, care trebuie rezolvate tot prin intermediul psihologului.

Specialiștii noștri sunt aici să te ajute

„Sunt situații în viață când ne este foarte greu și, indiferent de variantele pe care le încercăm, de sfaturile pe care le cerem celor din jur, finalul este același. Cumva ne învârtim într-un cerc și ajungem de fiecare dată în același punct. O persoană ajunge la psiholog cu simptome avansate care-o împiedică să funcționeze pe toate palierele vieții. În acel moment, psihologul face echipă cu psihiatrul pentru a ajuta persoana respectivă să depășească perioada dificilă în care se află.”, a explicat Valentina Mahfouz, psihoterapeut în cadrul Clinicii Oana Nicolau.

„Recomandarea către un psiholog sau un psihiatru poate veni din ambele sensuri. De exemplu, în momentul în care o persoană nu mai are control asupra somnului sau asupra sarcinilor cu care se confruntă zi de zi și are nevoie de sprijin pentru a depăși momentele dificile, atunci intervin ambii specialiști. Psihologul îl va ajuta să-și schimbe modul de a gândi și îl va învăța cum să-și gestioneze situațiile dificile din viață, iar psihiatrul îi va oferi pacientului un tratament medicamentos dacă este și cazul unei boli de ordin psihic”, ne spune Georgeta Iorga, psihoterapeut în cadrul Clinicii Oana Nicolau.

Concluzii

Confuzia dintre psiholog și psihiatru este des întâlnită, întrucât ambii au rolul de a contribui la sănătatea noastră mintală prin intermediul comunicării. Cu toate astea, psihiatrul este singurul care poate prescrie tratament medicamentos, poate recomanda internarea într-o instituție de psihiatrie sau alte forme mai dure de tratament, în baza pregătirii sale medicale. Ambii se ocupă de pacienții cu simptome severe, însă, psihologul se ocupă și de pacienții cu simptome mai ușoare, ghidându-i, prin terapie, către propria vindecare.

Un lucru important pe care oamenii ar trebui să-l știe este acela că atât psihologul, cât și psihiatrul, respectă regulile de confidențialitate. Așadar identitatea pacienților va fi mereu protejată de ambii specialiști, pentru că vorbim despre probleme pe care oamenii, de obicei, le ascund celor din jur chiar și după recuperare.

Iar dacă pare dificil de înțeles la care specialist trebuie apelat sau ce formă de terapie i se potrivește fiecăruia, trebuie subliniat că un rol foarte important îl are chiar pacientul și dorința lui de a trăi o viață mai bună. Odată ce acesta discută cu medicul de familie, un psiholog sau un psihiatru, va primi recomandările potrivite pentru simptomele sale.

Surse

• https://www.yourhealthinmind.org/psychiatry-explained/psychiatrists-and-psychologists
• https://www.healthline.com/health/mental-health/what-is-the-difference-between-a-psychologist-and-a-psychiatrist#practice
• https://e-psihiatrie.ro/resurse-pentru-public/intrebari-frecvente/
• https://www.mana.md/psychologist-psychiatrist-or-therapist/