Auzim foarte des formula: “Sa fii tolerant este bine“ sau diverse alte opinii despre arta compromisului.
Suntem diferiti si nimeni nu este perfect. De aceea, pentru a convietui social, profesional sau interpersonal, avem nevoie de acest element important al Inteligentei Emotionale - toleranta. Insa sa fi mai bun nu inseamna sa fii mai tolerant sau “sa inghiti mai mult”. Sa fi mai bun inseamna sa te iubesti si sa te respecti mai mult, asa incat sa il poti iubi si respecta si pe celalalt.
De aceea, pana la un punct este OK sa fim toleranti si intelegatori? Pentru ca nimeni nu ar putea convietui cu nimeni altcineva, daca nu “l-ar accepta“ pe celalat, pentru ca nimeni nu poate lucra, iubi sau colabora cu o persoana care nu tolereaza nimic!
“Cosul de gunoi” – limita negativa a tolerantei
Toti suntem, mai mult sau mai putin, toleranti, incepand cu noi insine - ne toleram micile iesiri sau imperfectiuni de ordin cognitiv, emotional sau chiar corporal, adica gasim o cale prin care sa traim cu ele. Problema apare atunci cand depasim aceasta linie fina si incepem sa devenim “cosul de gunoi”, adica incepem sa acumulam frustari, dureri si neimpliniri afective. Din acest moment nu mai este vorba de toleranta sau compromis, ci de inceputul sfarsitului autenticitatii afective si/sau comportamentale.
“Lasa ca trece!” si incarcatura afectiva toxica
Practic, comportandu-ne dupa principiul “Lasa ca trece!”, nu reusim decat sa ne creem un rezervor afectiv toxic, nociv, care se umple din ce in ce mai mult. Si din cauza ca nu adaugam un mic “robinet“, pe care sa il folosim din cand in cand, pentru a elibera nocivitatea afectiva acumulata, ajungem sa ne alteram comportamental si sentimental. Toate acestea se intampla pentru ca nu stim sa ne exprimam asertiv - mod de comunicare prin care desi ceea ce avem de spus celuilalt poate sa-l deranjeze, totusi ii spunem, cautand insa modalitatea cea mai usor acceptata de catre interlocutor - sau din teama de a nu starni un “scandal” sau o “cearta”.
Toleranta prost inteleasa creaza memorie afectiva
In general, toleranta prost inteleasa si necorespunzator aplicata, produce monstri si creeaza memorie afectiva, cat si proiectie expectativa limitativa de genul “Va face mereu asa!”, cand poate este cu totul altceva cauzator acolo, o explicatie mult mai simpla decat ne putem noi imagina in acel moment si care poate, comunicand, se poate repara in mod activ. Comunicarea este o sansa reparatorie activa!
Comunicarea asertiva este eliberatoare
Atunci cand ceva te deranjeaza (indiferent de motiv), discursul asertiv, simplu si autentic, nu numai ca este eliberator pentru propria persoana, dar ii ofera celuilalt sansa de a intelege cum ai simtit sau cum ai gandit. Atunci cand un coleg sau o colega, sotul sau sotia, prietenul sau prietena au facut o gafa in ceea ce te priveste, nu au fost neaparat “rau intentionati“. Daca pleci de la acest principiu de baza, vei putea spune cu calm si onestitate: ”M-a deranjat ceea ce ai facut si mi-ar placea sa nu se mai repete. Cum crezi ca am putea face? Sunt convins ca nu ti-ai dat seama …” – acesta este un exemplu simplu de comunicare asertiva, care da sansa interlocutorului fie sa se scuze, fie sa repare sau va da sansa sa gasiti impreuna o solutie potrivita pentru amandoi!
“Concluzionand, toleranta este foarte utila in relatiile interpersonale, profesionale sau intime dar, comunicarea este salvatoare! Toleram pana la punctul in care incepem sa simtim ca ni se altereaza gandurile sau comportamentul. De la acel punct, incepem sa comunicam asertiv si reparator - in nici-un caz impulsiv! - dandu-ne astfel sansa de a fi autentici si de a ne elibera, atat noi, cat si interlocutorul nostru, de diversele “timbrari sau proiectii limitative“. Important este sa nu cadem in capcana de a-l schimba pe celalalt, doar noi insine suntem cei care ne putem schimba, ajusta, fata de celalalt si ideal este sa o facem intr-un sens pozitiv!” – a concluzionat Psiholog Monica Jianu (Silinescu), Life coach si formator comunicare.