Anca Maria Voda, din Târgu Mureș, era o femeie împlinită, mamă a doi copii, de nouă și, respectiv, de unsprezece ani. De aceea, considera închis acest subcapitol al maternității. Numai că nu avea să fie cum credea ea, căci în luna ianuarie a acestui an, având unele simptome pe care le-a recunoscut cu ușurință, a făcut un test de sarcină care i-a confirmat suspiciunile: era însărcinată. Vestea a fost primită cu bucurie de toți membrii familiei, chiar dacă a fost ceva cu totul neașteptat. ,,Am considerat că această sarcină este o minune trimisă de Dumnezeu. Totul a decurs perfect, până ce, la 12 săptămâni, analizele au confirmat ceea ce știam deja, deși preferasem să ascund grija respectivă cât mai adânc în sufletul meu: incompatibilitatea de Rh dintre mine și soțul meu avea să creeze probleme. Titrul de anticorpi era deja 1:32 și urma să tot crească. Împreună cu doctorul curant de la Târgu Mureș, care ne-a explicat riscurile, dar și posibilitatea de a interveni intrauterin, cu transfuzii de sânge, pentru a preveni pierderea copilului, am decis să monitorizăm atent sarcina și să vedem cum evoluează”, povestește Anca Maria.
Două transfuzii sangvine intrauterine și naștere la 37 de săptămâni
I s-a recomandat să repete analiza la 19 săptămâni, iar titrul a ieșit foarte mare – 1:2048. ,,Medicul care ne-a supravegheat sarcina ne-a trimis urgent la un centru de medicină materno-fetală specializat în astfel de probleme, recomandându-ne să ne adresăm Spitalului Premiere, Regina Maria, din Timișoara. Echipa de medicină materno-fetală de la Premiere ne-a preluat imediat, chiar de-a doua zi după contactul telefonic, iar în urma examenului ecografic, ni s-a comunicat că fătul este în regulă și, conform măsurătorilor făcute, s-a dezvoltat normal. Urma să revenim la control din două în două săptămâni. Totul a decurs bine o perioadă, până când, la 32 de săptămâni, Matei, minunea din burtică, a trebuit să primească prima transfuzie intrauterină de sânge. La 35 de săptămâni, a primit a doua transfuzie, cu recomandarea să mă pregătesc pentru naștere la 37 de săptămâni. Am stat mult și am analizat situația și, fiind un caz special, care avea nevoie de alt tip de îngrijire și de supraveghere după naștere, am luat decizia de a veni tot la Spitalul Premiere Regina Maria să nasc. Cu ajutorul echipei de aici, am pregătit repede actele necesare, fiind preluați de doamna doctor obstetrician Corina Dud. Aceasta, o fire blândă și răbdătoare, l-a adus pe lume pe Matei, mezinul familiei noastre, în dimineața zilei de 26 iulie 2023”, rememorează mama.
Matei a cântărit 3.680 de grame și a primit nota 9 la naștere, conform sistemului de evaluare Apgar. ,,Cu mămica lui Matei, am avut de la început o legătura deosebită. Doamna Voda este o femeie extraordinară, stăpână pe situație, deosebit de respectuoasă față de noi, medicii care ne-am ocupat de ea, impunând, de asemenea, respect. De la prima întâlnire am stabilit împreună planul pentru operația cezariană, am făcut analizele necesare, precum și consulturile preoperatorii. În plus, pentru că titrul anticorpilor era major, s-a impus o monitorizare atentă, cu evaluarea stării fetale de către specialiștii noștri din compartimentul de medicină materno-fetală, respectând protoculul aplicat în astfel de cazuri. În cazurile ușoare, fără modificări majore asociate unui titru mare de anticorpi, fătul poate să nu aibă nevoie de niciun tratament. În cazurile severe, însă, este nevoie ca fătul să primească una sau mai multe transfuzii de sânge. Efectele incompatibilității Rh pot varia de la ușoare la severe, precum icter, insuficiență hepatică, insuficiență cardiacă și chiar oprirea sarcinii din evoluție. De aceea, de multe ori este necesară finalizarea nașterii înainte de termen, prin cezariană.
Matei a dat semne că trebuie scos mai repede în dimineața operației de cezariană, căci ritmul cardiac al lui a scăzut considerabil, punând pe jar toată echipa. Din fericire, operația a decurs fără probleme”, spune dr. Corina Dud, medic primar obstetrică-ginecologie.
Sindromul de izoimunizare Rh apare la copiii născuți dintr-o mamă cu Rh negativ și un tată cu Rh pozitiv. Aproximativ 15% dintre gravide au grupul Rhesus negativ, adică de pe suprafața globulelor roșii lipsește antigenul D. Din fericire, boala hemolitică a nou-născutului a devenit din ce în ce mai rară, datorită măsurilor profilactice, cum ar fi administrarea de imunoglobulină anti-Rh la începutul trimestrului al III-lea de sarcină și în perioada imediat postpartum. ,,Înainte de introducerea imunoglobulinei antiD pentru profilaxia izoimunizării din timpul sarcinii, boala hemolitică a nou-născutului afecta 9-10% din sarcini și reprezenta o cauză majoră de mortalitate și morbiditate prenatală. Administrarea imunoglobulinei specifice antiD a scăzut semnificativ incidența complicațiilor (anemia hemolitică a nou-născutului, hidropsul fetal)”, precizează dr. Corina Dud.
<<Minunea din burtică>> – provocări majore și după naștere
Greul cel mai greu de-abia de-acum începea pentru Matei și familia lui. ,,Din fericire, Dumnezeu are mereu grijă să ne trimită oameni buni în ajutor. Dumnezeu ne-a adus-o în acele zile teribile ce-au urmat cezarienei pe doamna doctor neonatolog Daniela Popescu, care ne-a dat încrederea că totul va fi bine. Doamna doctor Popescu a venit în sala de nașteri, l-a preluat imediat pe Matei, l-a dus în Secția de Neonatologie, unde, împreună cu doamna doctor Știube, au început să îi administreze tratamentul care se dă copiilor izoimunizați (specific)”, mai spune încercata mamă.
La naștere, Matei a avut o stare generală bună, a respirat bine, însă a prezentat icter și anemie. ,,Încă din prima clipă de viață, nou-născutul a prezentat icter tegumentar pe un fond palid, adică prezenta icter si anemie. În mod normal, icterul apare de-abia după 24 de ore de viață.
Și primii doi copii ai familiei au Rh pozitiv. Însă, după cea de-a doua cezariană, realizată cu nouă ani în urmă, nu s-a mai administrat imunoglobulină specifică antiD, întrucât cuplul nu intenționa să mai aibă și alți copii, o decizie total greșită! Numai că viața ne oferă mereu surprize, iar această doamnă a rămas din nou însărcinată și a decis să nască și al treilea copil. Pe parcursul sarcinii i s-au determinat anticorpii antiD (Rh), iar nivelul acestora a crescut de la o determinare la alta. Întrucât concentrația de anticorpi antiD a ajuns foarte mare, aceștia trecând în sângele fătului și distrugând hematiile (globulele roșii), fătul a dezvoltat anemie intrauterină. Pentru a putea supraviețui, a fost nevoie să i se efectueze transfuzii intrauterine la interval de trei săptămâni” explică dr. Daniela Popescu, șefa Secției de Neonatologie din cadrul Maternității Regina Maria Timișoara.
Deși experimentata echipă de neonatologie din cadrul Maternității Regina Maria Timișoara a mai îngrijit, pe parcursul anilor, nou-născuți cu aceeași problemă, cu diferite grade de dificultate, cazul lui Matei a fost o nouă provocare și a trebuit abordat cu întreaga atenție și luând toate măsurile de precauție necesare. ,,Abordarea cazurilor de izoimunizare Rh cărora li s-au efectuat transfuzii intrauterine este ușor diferită față de cele pentru care nu a fost nevoie de aceste proceduri. De altfel, fiecare caz reprezintă o noua provocare și este abordat într-un mod adaptat nevoilor particulare. La acest caz ne-am aflat la limita necesității de exsangvinotransfuzie. Aceasta este manevra cea mai riscantă pentru nou-născut, într-un asemenea context, și presupune înlocuirea sângelui copilului prin extragere și prin introducerea altui sânge, pregătit special la Centrul Regional de Transfuzie Sangvină. Aș dori să mulțumesc, pe această cale, colegilor de la acest centru, condus de doamna doctor Lighezan, pentru suportul și implicarea de care au dat dovadă, mobilizând în condiții de urgență donatori de la domiciliu cu grupa O RH-. Doresc să fac un apel public cu această ocazie, către populația orașului Timișoara să sprijine Centrul Regional de Transfuzie Sangvină prin donare, deoarece acesta se confruntă periodic cu lipsă de produse de sânge, existând o cerere ridicată și un număr mic de donatori”, spune șefa Secției de Neonatologie din cadrul Maternității Regina Maria Timișoara.
Pe lângă complicațiile ce pot apărea prin sărăcirea sângelui de globule roșii și instalarea anemiei hemolitice, situație ce impune realizarea de transfuzii de sânge atât prenatal, cât și postnatal, riscurile sunt date de creșterea nivelului bilirubinei. ,,Riscurile ce pot apărea la acești nou-născuți sunt reprezentate de creșterea bilirubinei la valori foarte mari, ceea ce se traduce clinic prin îngălbenirea marcată a tegumentelor. Aceasta va trece în timp, însă, dacă valoarea bilirubinei depășește un anumit prag, pot fi afectate unele structuri ale creierului. Ca urmare, rezultă un icter nuclear, iar în aceste situații poate apărea decesul sau handicapul permanent (pe viață)”, mai explică medicul neonatolog.
Un schimb de energii care transformă neputința în încredere și putere
Ca și cum n-ar fi de-ajuns sentimentul de neputință cu care se confruntă părinții până când acești copii devin stabili, mamele trebuie să lupte cu vinovăția de a se externa din maternitate fără micuți, lăsându-i să lupte fără supravegherea lor directă. În acele momente, în care timpul pare să se dilate pentru cei de-acasă în așteptarea unor vești, se deschide un canal special de comunicare între medici și aparținători, are loc un schimb de energii care-și pune amprenta pe umanitatea fiecăruia dintre cei implicați.
,,N-am crezut că acele zile vor fi atât de grele. În primele două zile, l-am văzut pe Matei doar în pozele trimise de fetele din Secția de Neonatologie, unde făcea tratament pentru icter. În a treia zi, a fost adus la mine câte puțin, era spre bine. Însă în a patra zi, când ar fi trebuit să mergem acasă, mi s-a spus că Matei va trebui să mai rămână câteva zile sub supraveghere. De altfel, am înțeles că situația nu era roz, căci nivelul bilirubinei crescuse din nou și trebuia să continue tratamentul sub lampă. Sufletul meu era sfâșiat, cu greu am luat decizia de a mă externa, dar am făcut asta știind că Matei trebuia să-și continue tratamentul și oricum nu aș fi avut acces la el. Doamna doctor Daniela Popescu mi-a explicat că așa evoluează boala hemolitică, că trebuie să avem răbdare și să ne rugăm. Pe tot parcursul zilei am ținut legătura cu doamna doctor, chiar dacă era o zi de sâmbătă și dânsa era liberă. De-abia spre seară, rugăciunile ne-au fost ascultate: bilirubina scăzuse”, mai povestește mama lui Matei.
Fără doar și poate, în afara rugăciunilor, a ajutat competența echipei care s-a ocupat de Matei în acele zile. ,,Deși titrul de anticorpi a fost foarte mare, tratamentele administrate intravenos, asociate cu fototerapia, dar și experiența acumulată de echipa noastră pe parcursul anilor în ceea ce privește abordarea acestor cazuri au făcut ca Matei să aibă o evoluție favorabilă – lentă, dar bună”, precizează dr. Popescu.
De altfel, obstetrica, neonatologia și medicina materno-fetală sunt specialități care vin la pachet cu o mare încărcătură emoțională, dat fiind că e vorba de ființe atât de fragile, de noi membri de familie. Iar medicii care își îmbracă practica medicală în haina profesionalismului înțeleg profund asta. ,,Comunicarea este o abilitate esențială de conectare cu pacienții. Pentru o comunicare bună trebuie să asculți pur și simplu și să conștientizezi valoarea afectivă a cuvintelor și să o recunoști în comunicarea cu pacientul”, consideră dr. Corina Dud.
,,Fiecare familie vine la naștere cu o doză crescută de stres atunci când există o problemă medicală și fiecare persoană reacționează diferit în condiții de stres. Tocmai de aceea, trebuie să fim extrem de atenți la abordarea fiecărei mame, fiecărui partener, să empatizăm cu problema lor, să îi înțelegem, să îi susținem, să discutăm cu ei, să le explicăm ce urmează, cum vom trata copilul, cum poate evolua situația.
În cazul familiei Voda, a fost, îndrăznesc să spun, cea mai fericită situație: o familie la al treilea copil (adică experimentaseră deja nașterea) și care a venit cu mare încredere la noi tocmai de la Târgu Mureș. De aceea, am colaborat extrem de ușor, cei doi părinți primind cu credință informațiile oferite de noi – și pe cele bune, și pe cele mai puțin bune. Ei au înțeles că toate manevrele pe care le-am făcut au fost în beneficiul copilului. Le-am oferit informații și explicații de fiecare dată când s-a schimbat ceva în evoluție, când am avut rezultate de analize, când am înlocuit tratamente, iar faptul că au fost liniștiți și au crezut în faptul că noi luptăm alături de dumnealor și de Matei pentru un rezultat bun ne-a fost de mare ajutor”, mai spune șefa Secției de Neonatologie din cadrul Maternității Regina Maria Timișoara.
Despre liniște, ca despre acoperirea unei nevoi esențiale, ne-a vorbit și mama lui Matei: ,,M-a liniștit să știu că bebelușul meu era bine îngrijit și iubit de toată echipa de acolo. Am găsit sprijin în toate aceste femei minunate, care mereu mi-au zâmbit, m-au îmbrățișat, m-au consolat, mi-au răspuns la întrebări cu multă răbdare, m-au ajutat să mă echipez ca să intru în secție, mi-au trimis zilnic poze cu Matei. Doamna doctor Popescu m-a sunat zilnic pentru a-mi transmite rezultatele analizelor. Toată experiența avută în acele zile, deși grea în esența ei, a devenit una plăcută pentru că toată lumea a fost empatică, înțelegătoare – pe scurt, pansamentul perfect pentru rănile și grijile mele.
L-am luat acasă pe Matei la zece zile după naștere, stabil, cu explicații și cu îndrumări foarte clare date de doamna doctor Popescu. Am plecat cu un sentiment de putere, optimistă în legătură cu ce va urma. Experiența nașterii la Spitalul Premiere Regina Maria a fost la superlativ, având doar regretul că nu locuim în Timișoara sau măcar mai aproape, pentru a beneficia de serviciile acestui minunat centru medical, dar și pentru a le mai vizita pe doamnele doctor și pe doamnele asistente care ne-au ajutat să trecem peste primele zile dificile. Vom trimite poze cât de des vom putea. Din suflet vă mulțumim!”.
Consultanți de specialitate: dr. Daniela Popescu, șef Secție de Neonatologie și dr. Corina Dud, medic primar obstetrică-ginecologie, Maternitatea Regina Maria Timișoara
