Atunci când conexiunea este reală și sinceră, medicul și pacientul formează echipa câștigătoare care are resursele necesare pentru a lupta, susținându-se reciproc, și având ca scop comun recăpătarea sănătății. Povestea Adrianei este o astfel de demonstrație a beneficiilor pe care le aduce parteneriatul bazat pe relatia de încredere pe care a avut-o cu dr. Felix Dobrițoiu, cu amendamentul că în această situație a fost un trio. Al treilea element, robotul chirurgical daVinci Xi, care a scurtat drumul de la suferință la vindecare.
6 ani pierduți în cautarea unui tratament potrivit
Adriana T. are 40 de ani și este mama a doi copii. Acum se bucură de o viață normală. Stresul unei maladii canceroase pulmonare este, în prezent, doar o amintire urâtă, deși mai bine de șase ani gândul a însoțit-o zi de zi. Deși au fost grei și lungi, Adriana nu a încetat să spere, să caute soluții și să lupte pentru viața sa.
La 31 de ani, în 2013, aducea pe lume al doilea copil. Primele simptome ale bolii pulmonare au apărut în anul următor. La început a fost o tuse uscată căreia nu i-a dat prea mare importanță, dar după un timp a realizat că devenise o constantă în viața ei. A urmat o senzație intensă de oboseală, pe care și-a explicat-o prin efortul pe care-l presupunea a fi mamă a doi copii mici. Nici scăderea în greutate nu a uimit-o foarte tare, ba chiar, din anumite puncte de vedere a bucurat-o. Primul semn real de alarmă a fost atunci când hemoragiile nazale, fără o cauză explicabilă, se repetau din ce în ce mai des.
„Era clar că aveam o problemă și starea mea generală îmi arată că este ceva serios, motiv pentru care am mers la medic, am facut un consult, radiografii, analize și, în final, am primit diagnosticul: carcinoid bronșic. A fost un șoc pe care l-am depășit cu destul de mare greutate, dar am ales să înving boala, de dragul copiilor mei și pentru că am considerat că este ceva nemeritat. Am fost operată într-un spital de stat, în 2015, printr-o metodă mai puțin invazivă, pentru că analizele arătau că leziunile tumorale sunt în stadiul primar, iar investigațiile au plasat boala mea în categoria celor mai puțin agresive”, povestește Adriana.
După această intervenție realizată prin electrorezecție - o procedură cu abordare endoscopică care folosește un curent de înaltă frecvență care taie țesutul tumoral și coagulează în același timp - s-a recuperat relativ bine și, ulterior, a fost monitorizată periodic.
„Nu vreau să fac comentarii referitoare la ceea ce trebuia să fie și ceea ce a fost monitorizarea mea. Spun doar că am fost la toate controalele care mi-au fost recomandate și am făcut toate investigațiile pe care medicul curant mi le-a indicat. Pe toate! Asta a însemnat perioada 2015-2021. Pot, însă, să afirm că nu am primit niciun tratament și nici nu am făcut investigații amănunțite. În cei șase ani în care faptul că aveam un diagnostic de cancer pulmonar a fost gândul care m-a urmărit zi și noapte, nu am făcut niciun examen de computer tomograf, singura investigație care ar fi arătat clar evoluția, pentru că s-a considerat că nu este necesar. Aveam să aflu mai târziu că era necesară o altfel de monitorizare, că aveam nevoie de terapie… În fine, una peste alta boala a recidivat, diagnosticul meu s-a complicat și starea mea s-a înrăutățit din ce în ce mai mult. În final mi s-a spus că este nevoie de o nouă operație printr-o intervenție deschisă, clasică. Acela a fost momentul în care am decis că trebuie să-mi iau soarta în propriile mâini!”, își continuă povestea pacienta.
„Am căutat soluții și am decis singură”
Adriana a refuzat intervenția clasică. Cei șase ani care trecuseră, ducând boala cu ea, au făcut-o să acumuleze o sumedenie de informații despre ce este, ce riscuri are și cum se tratează un carcinoid pulmonar, iar după ce a primit confirmarea recidivei, căutările ei s-au îndreptat către o soluție de tratament cât mai puțin agresivă. Ideea unei operații deschise, ample, era de neacceptat, atât din cauza riscurilor pe care le presupunea, cât și ca urmare a perioadei de recuperare îndelungate, dificile și dureroase care ar fi urmat.
A căutat posibile soluții în mediul online, apelând la grupurile celor care aveau o suferință similară sau trecuseră prin aceeași situație. „Din mai multe locuri am primit recomandări pentru doctorul Felix Dobrițoiu. Fie erau foști pacienți, fie persoane care se aflau în tratament la dumnealui. L-am contactat, i-am povestit care este situația mea și am stabilit o consultație. Am avut un moment de calm, de bine, chiar înainte să-l cunosc. Undeva în sufletul meu știam că boala mea se poate vindeca, că o să trec și peste acest nou episod teribil de greu din viață. Copilul meu cel mic are doar 9 ani. Era un motiv suficient ca să înving, nu-i așa?”, povestește, întrebându-se retoric, Adriana.
O intervenție complicată, executată simplu cu robotul daVinci Xi
Doctorul Felix Dobrițoiu este medic specialist chirurgie toracică, cu supraspecializare în chirurgia robotică în Ponderas Academic Hospital. Pacienți i-au fost și copii mai mici de doi ani și adulți cu probleme pulmonare sau toracice severe. Este îndrăgostit de profesia lui, fascinat de oportunitățile pe care le oferă tehnologia medicală, este curajos și inovator, energic și optimist. După ce ajungi să cunoști medicul, descoperi un om modest, prietenos, răbdător și empatic în fața suferinței și înțelegi că performanța personală a medicului are la bază vocația
În ceea ce privește cazul Adrianei, ne spune că „în mod cert era o recidivă. Bronhoscopia preoperatorie a evidențiat o masă ovalară mică, de dimensiune 10/15 mm, fermă, cu consistență regulată, fără sângerare, dezvoltată pe fața anterioară a bronșiei intermediare, adiacentă la orificiul bronșiei medii, pe plămânul drept. După intervenția inițială pacienta nu a făcut niciun fel de tratament.
Este greu de spus dacă recidiva este sau nu urmare a acestui fapt. Soluția chirurgicală era singura opțiune terapeutică, iar analiza anatomopatologică ulterioară avea să confirme diagnosticul. Poziția dificilă a formațiunii tumorale impunea rezecția celor doi lobi inferiori ai plămânului drept. Pentru a salva lobul inferior, am decis să practicăm o lobectomie medie și anastomoză bronșică. Am ales abordul robotic pentru a simplifica intervenția chirurgicală, pentru a diminua semnificativ perioada de recuperare și suferința pacientei. Evoluția postoperatorie a fost excelentă”, spune dr. Felix Dobrițoiu.
Protocolul chirurgical a impus rezecția unei părți din lobul pulmonar pentru siguranță oncologică, cu anastomoză bronșică și limfadenectomie interlobară inferioară. Practic, a fost îndepărtat tot lobul mediu și segmentul bronșic unde se formase tumora carcinoidă, împreună cu ganglionii adiacenți. Ulterior s-a realizat sutura bronșică, restabilindu-se permeabilitatea arborelui bronșic drept.
Intervenția a fost asistată robotic, astfel că în locul unei incizii de 20 de centimetri care să impună depărtarea coastelor și un abord invaziv amplu, au existat doar patru incizii independente, fiecare de 8 mm, fără să mai fie necesară depărtarea costală, procedură care generează durere intensă postoperator.
„Deși mulți pacienți sunt impresionați de ceea ce se poate observa la suprafață, contează mai puțin mărimea sau numărul inciziilor, cât contează precizia disecției și traumatismul minim din interiorul pacientului”, ține să menționeze Dr. Dobrițoiu despre beneficiile chrurgiei robotice.
Încredere și siguranță
Patologia de care suferea Adriana a impus un contact repetat cu medici, pentru tratamentele și intervențiile la care a fost supusă în 2015 și în toată perioada care a urmat. Referindu-se la toate această experiență, Adriana a mărturisit: „La primul consult, doctorul Dobrițoiu a fost singurul în prezența căruia m-am simțit om, nu pacient. A fost singurul și primul care mi-a explicat exact situația mea, clar, limpede, prietenos și cu grijă. Nu mi-a ascuns adevărul, dar a fost atât de uman, de cald, încât m-a făcut să mă simt încrezătoare și calmă, mi-a dat curaj și speranța de care aveam cu disperare nevoie”.
Dr. Dobritoiu i-a explicat Adrianei care sunt opțiunile de tratament în cazul ei, beneficiile și riscurile tuturor tipurilor de intervenții care puteau fi efectuate. „Am optat pentru intervenția robotică. Domnul doctor Dobrițoiu mi-a explicat foarte clar beneficiile, dar a luat în calcul toate situațiile posibile. Recuperarea a fost neașteptat de ușoară. Am stat în spital trei zile după operație, și am plecat pe picioarele mele din spital, în stare foarte bună. A fost o minune! Pentru că am ocazia, trebuie să spun de mediul familial, de condițiile la standard înalt și de profesionalismul, atenția și grija pe care le-am primit de la personalul auxiliar”, a încheiat Adriana.
„A fost și un moment amuzant, când pacienta a venit la control, la doar 5 zile de la externare. A intrat în cabinet roșie, transpirată și respirând greoi. M-am speriat. Am crezut că a survenit vreo complicație majoră. Am întrebat-o ce s-a întamplat, dacă se simte bine, iar raspunsul ei a fost surprinzător: <<Nimic! Am alergat pentru că întârziam la programare>>”, spune dr. Dobrițoiu.
Din punct de vedere oncologic, pacienta este vindecată, fiind necesare doar controale de rutină, nefiindu-i recomandat un tratament după operație.
Tumorile carcinoide neuroendocrine
Una dintre principalele caracteristici ale tumorilor carcinoide bine delimitate – un tip specific de cancer pulmonar de natură neuroendocrină – este creșterea lentă și un prognostic bun. Formațiunile tumorale carcinoide se pot forma inițial la nivelul tractului digestiv (stomac, apendice, intestin subțire, colon, rect) sau în plămâni. O altă specificitate a acestora este eliberarea de hormoni care pot induce o serie de semne specifice unor hiperfuncții.
Tractul gastro-intestinal este cea mai comuna zona în care apar tumorile carcinoide, iar cele bronhopulmonare reprezintă circa 10% din total. Dintre acestea din urmă cea mai mare frecvență, aproximativ 80-90%, o au cele care se dezvolta într-o bronhie de dimensiune subsegmentară sau mai mare, 10-15% dintre tumori apar într-o bronhie principală și 10-20% dintre tumori sunt localizate la periferia pulmonară.
Tratamentul standard pentru tumorile carcinoide este rezecția chirurgicală, cu obținerea unui efect curativ radical. Este frecvent întâlnit ca unele tumori carcinoide să nu producă simptome, iar când apar sunt de obicei vagi și depind de localizarea tumorii.
Nu se cunosc cauzele care generează dezvoltarea anormală a celulelor. Nicio toxină din mediu extern sau alt stimul nu a fost identificat ca fiind un agent cauzal pentru dezvoltarea tumorilor carcinoide pulmonare dar rămâne, ca o posibilitate, componenta ereditară.
Consultant: Dr. Felix Dobrițoiu este medic specialist chirurgie toracică la Ponderas Academic Hospital