Diafragma - localizare și anatomie
Diafragma - mai precis mușchiul diafragma - este o structură musculo-membranoasă, considerată centrul de control al procesului respirator, în corpul uman. Dacă e să intrăm în detalii legate de diafragmă și anatomie, aceasta are trei zone: o zonă sternală, o porțiune costală și una vertebrală, în funcție de inserțiile pe suportul osos.
Referindu-ne la diafragmă, mușchiul separă cavitatea toracică de cea abdominală. Datorită formei de cupolă, ea se adaptează perfect la mișcările organelor adiacente, în timpul respirației.
Anatomia diafragmei implică mai multe structuri, printre care:
- Mușchii diafragmei: componenta musculară a diafragmei este orientată vertical și se împarte în porțiunea sternală, costală și lombară;
- Centrul tendinos: este porțiunea orizontală a diafragmei, care include mai multe bandelete tendinoase. Tendoanele centrale sunt structuri fibroase care conferă stabilitate diafragmei și asigură transmiterea eficientă a forțelor generate de mușchi.
Vascularizația și inervația diafragmei sunt asigurate prin intermediul următoarelor componente:
- Vascularizația arterială se realizează prin ramuri ale arterei toracice interne, arterelor diafragmatice superioare, arterelor intercostale 6-11 și ale arterelor subcostale;
- Vascularizația venoasă se realizează prin venele musculo-frenice, venele brahiocefalice, vena cavă inferioară, venele azygos și hemiazygos și vena cavă inferioară;
- Inervația diafragmei este asigurată prin intermediul nervilor frenici stângi și drepți și al nervilor intercostali T6-T10.
În structura diafragmei, există și trei orificii fiziologice:\
- Deschiderea esofagiană - permite traversarea diafragmei de către esofag, însoțit pe traiectul său de nervul vag;
- Deschiderea aortică - prin care trece aorta, artera principală a corpului, care transportă sângele de la inimă către restul organismului, însoțită pe traiectul său de canalul toracic, vasul principal al sistemului limfatic;
- Deschiderea venei cave inferioare - principalul vas care transportă sângele înapoi către inimă.
Rolurile și funcțiile diafragmei
Diafragma este un mușchi considerat esențial pentru organismele cu respirație pulmonară, dar contribuția sa nu se limitează la respirația diafragmatică.
Diafragma și rolul său în respirație
Putem discuta despre faptul că diafragma pentru respirație este absolut indispensabilă. În inspirație, diafragma creează un vid în interiorul cavității toracice, vid datorită căruia plămânul primește aer din exterior. În expirație, diafragma se relaxează, ceea ce creează o presiune suplimentară în cavitatea toracică, ceea ce ajută la expulzarea aerului uzat din plămâni.
Funcționarea diafragmei în procesul respirator
Imediat înainte de inspirație, diafragma primește un semnal nervos, care îi transmite că este necesar să se contracte. Contracția diafragmei o aplatizează și o coboară către cavitatea abdominală, ceea ce determină o creștere a volumului toracic și o scădere a presiunii intrapulmonare.
Ca urmare a acestei scăderi a presiunii, aerul din exterior pătrunde în plămân, în încercarea de a echilibra presiunile din mediile extern și intern. Aerul oxigenat din exterior pătrunde în alveolele pulmonare, unde are loc schimbul de gaze.
Expirația se produce atunci când diafragma se relaxează și revine la forma sa inițială.
Dimensiunile spațiului intratoracic se reduc, presiunea din plămâni crește, iar aerul uzat este împins, astfel, spre exterior. Expirația este, însă, un mecanism mai complex, căci creșterea presiunii intratoracice este susținută și de contracția mușchilor intercostali.
Ritmul respirației este reglat automat de către sistemul nervos, dar poate fi controlat și în mod conștient. Dacă într-o respirație normală, deplasarea diafragmei este de aproximativ 1.5 cm, în respirațiile foarte ample, aceasta poate atinge chiar 10 cm. Descoperă ce este tehnica de concentrare a respirației, cum se realizează și care sunt beneficiile sale!
Diafragma separă cavitatea toracică de cea abdominală
Funcția de separare dintre cavitatea toracică și cea abdominală este indispensabilă pentru procesele respiratorii. În plus, mișcările independente ale organelor din cele două cavități nu se influențează reciproc. Diafragma are și un rol de barieră, protejând organele vitale cele mai importante - inima și plămânii - de organele abdominale, mai susceptibile la diverse infecții.
Diafragma oferă un suport organelor toracice
Din punct de vedere anatomic, organele toracice sunt susținute de numeroase structuri, diafragma fiind una dintre ele. Cu ajutorul acestui strat muscular, organismul reușește să mențină și să varieze presiunea din interiorul cavității toracice, atunci când este necesar.
Diafragma este implicată în procesele circulatorii din organism
Atunci când diafragma se contractă, creșterea presiunii din torace contribuie la circulația sângelui în sistemul venos; în mod similar, aceasta este stimulată și de scăderea presiunii intratoracice, din momentul expirului.
Diafragma este implicată în gestionarea presiunii intraabdominale
Diafragma este implicată într-o serie de procese fiziologice: tuse, strănut, emeză, defecație, sughiț sau căscat.
Emeza (varsatura) este un proces complex care implică numeroase grupe și structuri musculare, de la musculatura gastrică până la cea intercostală, rezultatul final fiind împingerea conținutului digestiv către exterior.
Sughițul este consecința contracției involuntare a diafragmei, însoțite de oprirea respirației și de închiderea glotei. Află care sunt mecanismele de aparitie a sughitului și ce poți face pentru a scăpa cât mai repede de el!
Râsul presupune contractarea și relaxarea succesive ale diafragmei la intervale scurte de timp, ceea ce se asociază unor anumite particularități respiratorii.
Căscatul este mai degrabă un exercițiu de inspirație - expirație profundă și o metodă de oxigenare a creierului.
Contracția diafragmei în procesul de defecație crește presiunea intraabdominală și ajută la evacuarea conținutului din colon și rect.
În timpul parturiției (travaliului), contribuția diafragmei, care crește presiunea intraabdominală, ajută la expulzia bebelușului. Descoperă, pas cu pas, toate evenimentele care se succed pentru a facilita nasterea naturala!
Patologia diafragmei
Majoritatea persoanelor nu sunt deloc familiarizate cu diferitele probleme cu diafragma, care pot surveni. În continuare, vom detalia câteva dintre cele mai frecvente probleme care pot afecta diafragma.
Hernia hiatală
Manifestată, uneori, ca o simplă durere de diafragmă, confundată cu o durere gastrică, hernia hiatală poate rămâne și asimptomatică, dar poate declanșa și semne ce reduc calitatea vieții pacientului.
Specialiștii definesc ca hernie hiatală situația în care partea superioară a stomacului trece prin deschiderea esofagiană a diafragmei. Acest fenomen se poate produce fie ca urmare a unor modificări diafragmatice determinate de înaintarea în vârstă, fie din cauza unor malformații congenitale sau a presiunii cronice asupra mușchilor diafragmatici.
Herniile hiatale de dimensiuni reduse nu impun tratament. Simptomele asociate herniilor hiatale de dimensiuni ceva mai mari sunt reprezentate de pirozis (senzația de arsură retrosternală), reflux gastro-esofagian, probleme de deglutiție sau durere toracică, ce radiază către spate. În unele situații, se poate interveni chirurgical, pentru remedierea acesteia, dar, de cele mai multe ori, tratamentul medicamentos este suficient. Află mai multe despre modul de gestionare a herniei hiatale, în funcție de rezultatele investigațiilor necesare pentru un diagnostic de certitudine!
Hernia diafragmatică
Hernia diafragmatică este diagnosticată atunci când un organ din cavitatea abdominală ajunge în cavitatea toracică printr-o deschidere patologică a diafragmei. Uneori, hernia diafragmatică este prezentă încă de la naștere; alteori, ea este dobândită, ca urmare a unui accident sau a unei intervenții chirurgicale.
Hernia diafragmatică este o urgență medicală și impune intervenție chirurgicală imediată.
Spasmul diafragmei
Spasmul diafragmei, denumit în termeni populari și blocarea diafragmei, face ca mușchiul să nu revină la poziția inițială, la finalul expirației. Simptomele pot include dureri în piept, dificultăți de respirație, transpirații bruște și anxietate.
Prevenirea afecțiunilor diafragmatice
Afectarea diafragmei este un eveniment relativ rar, iar prevenirea afecțiunilor diafragmatice nu este întotdeauna posibilă. Limitarea consumului de alimente, evitarea băuturilor carbogazoase în cantitate mare, efectuarea de mișcări de încălzire înaintea antrenamentelor și evitarea antrenamentelor foarte intense previn deteriorarea diafragmei. Totodată, evitarea sporturilor de contact poate contribui la prevenirea rupturilor diafragmatice.
Diafragma este un mușchi cu rol esențial în procesele respiratorii și într-o serie de alte procese fiziologice care presupun un nivel superior de control asupra mușchilor respiratorii și presiunii intraabdominale și intratoracice. Deși există relativ puține evenimente care pot afecta diafragma, multe dintre acestea sunt grave și impun intervenție medicală imediată.
Bibliografie
https://medlineplus.gov/ency/imagepages/19380.htm
https://my.clevelandclinic.org/health/body/21578-diaphragm
https://www.healthline.com/human-body-maps/diaphragm
https://www.verywellhealth.com/what-is-the-diaphragm-2249084
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519558/