Comportamentul agresiv, fizic sau verbal, nu este acceptat in societate. Sunt valorizate in schimb alte solutii de rezolvare a conflictelor, alaturi de calitati precum empatia, asertivitatea, autocontrolul, responsabilitatea fata de ceilalti si respectarea normelor de convietuire in grup.
Agresivitatea la copii
Unii parinti considera ca nu este nimic rau in a-si invata copiii sa nu se lase dominati de ceilalti si “sa dea cu pumnul” pentru a obtine ce vor. Acesti parintii cred ca asa trebuie sa procedeze copiii pentru a se descurca in viata.
Pana acum cateva secole, rezolvarea conflictelor prin forta fizica era necesara supravietuirii, insa omul, ca fiinta superioara si mai ales sociala, a evoluat mult de atunci. Nevoia de utilizare a fortei poate fi canalizata catre practicarea unor sporturi sau a unor activitati fizice cu implicatii acceptabile din punct de vedere social.
Copiii foarte mici, care nu vorbesc inca, au frecvent unele iesiri agresive: lovesc, musca, arunca sau distrug obiecte si jucarii. Comportamentul este considerat oarecum normal atat timp cat nu afecteaza semnificativ relationarea micutului cu alti copii sau cu adultii din jur, dar acesta ar trebui sa se corecteze odata cu dezvoltarea abilitatilor verbale, sociale si emotionale ale copilui - adica pana la varsta integrarii in colectivitate, de obicei la 3 ani. Inhibitia si autocontrolul comportamentului si emotiilor sunt semne bune ale maturizarii neuronale.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale comportamentului agresiv la copii?
O parte dintre copii adopta comportamente agresive abia atunci cand intra la gradinita sau numai in interactiunea cu alti copii, acestea fiind cele mai frecvente motive pentru care parintii apeleaza la psiholog. Unii parinti spun ca micutul lor nu are nicio vina, altii il provoaca si exista parinti care sustin ca micutul lor vede la alti copii acest comportament agresiv si ii imita. Din aceasta perspectiva, cauza problemei este oarecum la “altii”, copilul fiind doar o victima. Insa, lucrurile nu stau chiar asa.
Toti copiii asista la comportamentele agresive ale altor copii - verbale sau fizice - sau sunt victime ale acestora si, totusi, nu toti devin agresivi. Oare de ce? Cauzele pentru care micutii se comporta astfel sunt multiple.
- Exista o predispozitie sau mai bine-zis o vulnerabilitate a unor copii de a dezvolta sau a adopta comportamente agresive. In unele cazuri, copiii mostenesc genetic un temperament impulsiv, agresiv. Sau, structurile nervoase responsabile de autocontrol, inhibitie, empatie si controlul emotiilor au o maturizare mai lenta, aceste abilitati fiind capatate mai tarziu sau mai greu.
- Nu de putine ori agresivitatea copiilor ascunde tulburari de neurodezvoltare precum: deficitul intelectual, autismul, ADHD. In plus, foarte multi copii – si in special baietii – care au o intarziere in dezvoltarea vorbirii au comportamente agresive la gradinita. In general, orice intarziere in dezvoltare pe oricare din cele cinci arii majore (sociala, de comunicare, cognitiva, de autonomie sau abilitati motorii) poate duce la aparitia frustrarilor si, implicit, a comportamentului agresiv atunci cand copilul este nevoit sa faca fata integrarii in colectivitate. In aceste cazuri, este nevoie sa se intervina cat mai devreme prin terapii specifice.
- Alti copii reactioneaza agresiv de … frica, prin urmare identificarea corecta si rezolvarea acestor temeri duce si la rezolvarea agresivitatii.
- In alte situatii, comportamentul agresiv este invatat sau incurajat in familie, copilul fiind el insusi victima, directa sau indirecta, a violentei familiale, fizica sau verbala.
- Nu putini copii sunt lasati excesiv sa urmareasca programe TV sau jocuri video cu continut agresiv si, neavand alte modele in viata reala, fac si ei ce vad in mediul virtual.
- Un stil parental incorect, neadaptat temperamentului si nevoilor de dezvoltare ale copilului, poate genera indignare, frustrari intense si furie care degenereaza in comportamente agresive, insa in acest caz copilul este agresiv numai acasa, numai in anumite situatii sau numai fata de o anumita persoana.
In toate cazurile, agresivitatea copiilor este un motiv serios de ingrijorare si impune luarea unor masuri imediate. O evaluare psihologica specifica poate identifica atat cauzele, cat si solutiile potrivite temperamentului, nivelului de dezvoltare si contextului familial al fiecarui copil.