Cuvântul consiliere își are originea în latinescul „consulere”, care înseamnă a sfătui. Psihologia reprezintă știința (logos) care cercetează și explorează psihicul uman. Așa a luat naștere consilierea psihologică. Este intervenția psihologică (a) în scopul optimizarii, autocunoașterii și dezvoltarii personale și/sau (b) în scopul prevenției și remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament.
Obiectivul consilierii psihologice este ca oamenii să-și modifice comportamentul și pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, un consilier psihologic pune în practică teoria psihologică, materializând-o în sfaturi, exerciții și evaluări, ce ajută clienții să-și rezolve problemele. Ajută oamenii să-și îmbunătățească starea de bine, să-și diminueze nivelul de stres și să rezolve crizele din viața lor.
Psihoterapia este intervenția psihologică realizată științific și în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicați în tulburările psihice, psihosomatice și în tulburările somatice și (c) în situații de risc.
Pentru a deveni psihoterapeut, este necesar să parcurgi o formare. Aceasta este formată dintr-o serie de cursuri care pot varia ca durată de timp, majoritatea întinzându-se pe câțiva ani de zile. Este important de menționat faptul că există mai multe tipuri de formare: terapie cognitiv- comportamentală, psihanaliză, psihodramă, adleriană, etc. Această metodă determină modul de lucru al terapeutului. În schimb, formarea pentru consiliere psihologică este de un singur tip.
După cum putem observa, psihoterapia se deosebește de consilierea psihologică. Un psihoterapeut are competența de a face intervenție psihologică și pentru psihopatologie, în timp ce un consilier psihologic se focalizează doar pe optimizare, dezvoltare personală, prevenție și remiterea problemelor cu care persoana se confruntă. Psihoterapeutul-psiholog are toate competentele consilierului psihologic.
Prin urmare, dacă nu știu ce să aleg între cele două abordări, voi ține cont de următoarele lucruri: Voi alege consilierea dacă:
- Sunt într-un impas existențial;
- Am probleme care sunt centrate în prezent;
- Am probleme concrete la care doresc să găsesc soluții practice pentru a le rezolva;
- Nu îmi doresc un proces de lungă durată (maxim câteva luni);
- Vreau să mă focusez mai mult pe acțiune și comportament decât pe emoții;
- Îmi doresc un proces mai directiv deoarece consilierii, așa cum le spune și numele, sunt sfătuitori. Aceștia oferă sugestii, opinii, care să ghideze clienții.
Exemple de probleme pentru consiliere:
- Am dificultăți de adaptare la muncă sau la școală;
- Mă confrunt cu stresul și cu evenimentele negative din prezent;
- Nu reușesc să iau decizii privind cariera sau viața privată;
- Nu reușesc să mă adaptez la mediu;
- Nu reușesc să mă organizez;
- Vreau să mă dezvolt pe plan profesional.
Voi alege psihoterapia dacă:
- Am nevoie de un proces curativ;
- Doresc să găsesc cauza problemelor din prezent, ceea ce înseamnă că mă voi axa și pe trecut;
- Sunt conștient că procesul terapeutic poate dura luni (terapia cognitiv comportamentală) până la ani de zile (psihanaliza), în funcție de problema și tipul de terapie în care vreau să lucrez;
- Doresc să mă cunosc în profunzime, să caut pattern-uri de gândire, credințe centrale, modele comportamentale înrădăcinate sau traume;
- Vreau să mă focusez pe emoții și procesarea lor;
- Îmi doresc un procesc non-directiv, las terapeutul să-mi adreseze întrebări astfel încât eu pot să- mi fac propriile concluzii.
Exemple de probleme pentru psihoterapie:
- Am anxietate, depresie, tulburare de tip borderline, etc.;
- Nu înțeleg de ce sunt atât de ușor influențată de ceea ce-mi spun părinții, apropiații, etc.;
- Am impresia că nu mă cunosc suficient;
- Vreau să învăț să îmi gestionez mai bine emoțiile.
Un alt lucru important de care să ținem cont în obținerea unor rezultate dorite este nivelul propriu de implicare în procesul terapeutic. Sperăm că acest articol a fost de ajutor în clarificarea diferențelor dintre cei doi termeni și în luarea unei decizii informate atunci când apelăm la un ajutor specializat.
O zi cu zâmbete!
(Definiții extrase din „Procedurile de atestare, acreditare si certificare” a Comisiei de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Colegiului Psihologilor din România)