Gelozia: ce este, cauzele ei și cum o putem gestiona

Ce este gelozia?

Gelozia este o emoție complexă, ce cuprinde trăiri de frică, de abandon, furie și umilință. Ea apare atunci când o persoană percepe o amenințare la adresa unei relații valoroase, venind de la o terță parte. Amenințarea poate fi reală sau imaginară. 

Gelozia constă în una sau mai multe emoții, cum ar fi mânia, resentimentul, inadecvarea, neputința sau dezgustul. În înțelesul său original, gelozia este diferită de invidie, având conținuturi psihologice distincte, dar sunt utilizate deseori ca sinonime. De fapt, trăirea legată de invidie se referă la dorința de a deține un lucru, un obiect material (și nu numai) pe care altcineva îl are, cum ar fi o mașină rapidă sau o casă în munți, bani, sau bijuterii. Pot fi și elemente nemateriale, precum reușitele profesionale, academice, amoroase.

Gelozia este descrisă mai bine ca teama de a pierde ceva (o persoană iubită, o promovare, un prieten, etc.) în favoarea unei alte persoane. 

Teorii despre gelozie

Deși gelozia este o experiență emoțională dureroasă, psihologii evoluționiști nu o consideră a fi o emoție ce trebuie reprimată. Aceștia o percep ca pe un semnal sau ca pe un apel de trezire referitor la o relație valoroasă care este în pericol și în cadrul căreia trebuie luate măsuri, pentru a recâștiga afecțiunea partenerului sau prietenului. Ca rezultat, gelozia este văzută ca o emoție necesară, pentru că ne ajută să păstram legături sociale. Gelozia motivează dezvoltarea unor comportamente ce mențin relații.

Gelozia în sine poate avea un efect dăunător în viețile noastre. Acțiunile întreprinse în numele său sunt recunoscute pentru distrugerea unei relații proaspăt începute, pentru erodarea lentă a unei uniuni de lungă durată sau chiar pentru declanșarea unor abuzuri grave. În zilele noastre, usurința și accesibilitatea către tehnologie generează adesea mai multă neîncredere și neloialitate între cupluri. E-mailul, mesajele text și Facebook-ul pot fi platforme perfecte pentru crearea unor conexiuni noi și potential periculoase la adresa prezentei relații.

Gelozia nu ne este sub control pe deplin. Aceasta este o emoție naturală, instinctivă, pe care fiecare dintre noi o simțim la un moment dat sau altul. Problema cu gelozia este că ascunde alte sentimente și atitudini, care sunt dureroase pentru noi și pentru cei mai apropiati de noi. Intensitatea sa adesea ascunde sentimente profunde de posesivitate, insecuritate sau rușine. Ceea ce stă în centrul geloziei, foarte des nu este amenințarea în sine, ci o nevoie intrinsecă de a ne chinui și a ne descuraja cu gânduri autocritice.

Psihologia din spatele geloziei

Gelozia implică un întreg „episod emoțional”, inclusiv o „narațiune” complexă: 

• circumstanțele care conduc la gelozie; 
• gelozia însăși, ca emoție;
• încercările de relaxare;
• acțiuni / evenimente ulterioare și rezolvarea episodului.

Narațiunea are ca sursă primară fapte, gânduri, percepții, amintiri, dar și imaginația, presupunerile și ipotezele.

Psihologia evoluționistă susține că gelozia a evoluat pentru a maximiza succesul genelor noastre: este o emoție bazată pe biologie, construită și activată pentru a spori garanțiile cu privire la filiația propriilor descendenți. Un comportament gelos, în cazul bărbaților, este îndreptat spre evitarea trădării sexuale, a pierderii resurselor și spre minimizarea riscului și a efortului de a îngriji descendenții altcuiva. Există, de asemenea, explicații culturale ale originii geloziei. Potrivit unei astfel de teorii, narațiunea din care apare gelozia poate fi, în mare parte, plăsmuită de imaginație. Imaginația este puternic influențată de mediul cultural al unei persoane. Modelul de raționalizare, modul în care situațiile sunt percepute, depind semnificativ de contextul cultural. 

Alte teorii evoluționiste susțin că gelozia este, de fapt, o emoție secundară, o reacție la neîndeplinirea nevoilor unei persoane, fie acele nevoi de atașament, de atenție, siguranță emoțională sau de orice altă formă de grijă și compasiune / înțelegere, care ar fi așteptate într-o relație de tip romantic.

Tipuri de gelozie

Gelozia romantică

Gelozia de tip romantic poate apărea ca urmare a interesului de tip romantic. Ea reprezintă un complex de gânduri, trăiri și acțiuni care se formează în urma unor amenințări percepute la adresa stimei de sine și/sau în urma unor amenințări privitoare la existența, durabilitatea sau calitatea unei relații romantice. Aceste amenințări sunt generate de perceperea unei atracții, reală sau posibilă, între propriul partener și o a treia persoană (rivalul, uneori imaginar). 

Factori precum sentimentele de inadecvare ca partener, exclusivitatea sexuală sau un raport inegal de efort depus în relație, joacă un rol important în apariția geloziei la ambele sexe.

Răspunsuri de clarificare

Gelozia de tip romantic este o reacție emoțională complexă, formată din mai multe componente, (gânduri, sentimente și acțiuni). Unul dintre aspectele geloziei de tip romantic este conceptul de răspunsuri de clarificare. Ele au trei funcții majore într-o relație romantică:

• reducerea incertitudinii;
• menținerea sau repararea relațiilor; 
• restabilirea stimei de sine. 

Dacă sunt abordate în mod corespunzător, răspunsurile pot reclădi bazele unor relații mai bune, mai consistente și mai satisfăcătoare, în urma unui episod de gelozie romantică. 

Răspunsurile de clarificare pot fi: răspunsuri interactive și răspunsuri generale de comportament. Răspunsurile interactive sunt de tipul față în față și direcționate către partener/ă, iar răspunsurile generale de comportament au caracter non-interactiv. 

Răspunsurile interactive
Acestea vizează șase modalități de reacție:

• Evitarea / negarea. Exemplu: tăcerea, pretinzând că totul este în regulă.
• Comunicarea integrată. Exemplu: exprimarea sentimentelor într-un mod asertiv, comunicare deschisă cu partenerul / partenera.
• Distanțarea activă. Exemplu: scăderea treptată a nivelului de afecțiune față de partener / parteneră.
• Comunicarea cu conotație negativă. Exemplu: ventilarea frustrării, plâns si îmbufnare.
• Comunicarea distributivă. Exemplu: acțiuni nepoliticoase, comentarii dureroase, pline de dispreț.
• Comunicarea violentă / Amenințări. Exemplu: folosirea forței fizice.

Răspunsurile generale de comportament

Acestea se împart în cinci categorii:

• Supraveghere / Restricție. Exemplu: observarea persoanei percepută ca pericol la adresa relației și încercarea de a-i restricționa acesteia contactul cu partenerul / partenera dvs.
• Contact direct cu rivalul. Exemplu: confruntarea persoanei care reprezintă un pericol.
• Acțiuni de manipulare a partenerului / partenerei. Exemplu: manipularea partenerului / partenerei pentru a-i testa loialitatea; încercarea de a manipula partenerul / partenera în a se simți vinovat/ă.
• Acțiuni de compensare. Exemplu: trimiterea unui buchet de flori sau a unui dar către partener / parteneră.
• Comportament violent. Exemplu: blocarea usilor.

În timp ce anumite tipuri de răspunsuri de clarificare sunt distructive și agresive, de exemplu, comunicarea distributivă și distanțarea activă, unele persoane răspund geloziei într-un mod mult mai constructiv. Comunicarea integrată, acțiunile de compensare și comunicarea cu conotație negativă au arătat că duc la rezultate pozitive în relație. Un factor care afectează tipul de răspuns abordat de o persoană este tipul de emoție resimțită. Mânia este asociată cu un răspuns mai agresiv de comunicare, în timp ce iritarea tinde să declanșeze mecanisme constructive de comunicare.

Gelozia de tip platonic

Acest tip de gelozie este adesea confundat cu cel de tip romantic, dar este necesar să nuanțăm diferența dintre cele două. Gelozia platonică poate fi întâlnită cel mai frecvent în cadrul prieteniilor, atunci când cineva se teme că ar putea pierde un prieten, care să devina mai apropiat de o a treia persoană, mai interesantă sau mai prietenoasă. Atașamentul emoțional față de acest prieten este atât de puternic, încât devine imposibil a imagina acest „duo“ devenind un „trio“.

Gelozia în familie

Rivalitatea între membri de familie este frecvent observată în întreaga lume. Există un sentiment general de concurență în rândul copiilor pentru poziția de “copil favorit” al părinților sau al unuia dintre părinți. Putem vorbi de o manifestare a geloziei atunci când:

• sosește in familie un nou frățior / o nouă surioară;
• copilul cel mare este obligat să își împartă jucăriile, hainele sau alte posesiuni preferate cu frătiorul mai mic / surioara mai mică;
• copilul mai mare primește mai puțină atenție și afecțiune din partea părinților, comparativ cu frătiorul mai mic / surioara mai mică;
• părinții compară copiii între ei, cu scop critic, de corectare, dându-l exemplu pozitiv pe cel mai deștept, cel mai talentat, mai harnic ori mai docil.

Gelozia anormală

Este un tip de gelozie declanșată fără motive, excepție făcând problemele de sănătate psihică, (tulburări paranoide, schizofrenie, etc). În sițuatiile de gelozie anormală, persoana geloasă ajunge să dea dovadă de imaturitate și lipsă de siguranță, ce vin la pachet cu o dorință intensă și de nestăpânit de controlare a partenerului / partenerei. Acești oameni tind să presupună, cu nivele ridicate de aparentă siguranță, că membrii familiei, prietenii si / sau partenerii lor sunt necredincioși / infideli.

Cum putem gestiona gelozia?

Deși este o emoție naturală și, uneori, sănătoasă (în funcție de acțiunea întreprinsă în baza ei), gelozia poate fi, de asemenea, și unul dintre cele mai distructive sentimente. 

Iată câțiva pași utili pentru o gestionare mai bună a geloziei și pentru menținerea sănătății mentale și emoționale, dar si pentru construirea și mentinerea unor relații de calitate. 

Gestionarea geloziei de tip romantic

Acceptarea geloziei drept normalitate

În trecutul îndepărtat al omenirii, când resursele erau limitate și accesul la ele chiar mai limitat, gelozia servea un scop fundamental: de supraviețuire a genelor indivizilor. Acum însă, provocările vieții moderne sunt mult diferite. Înțelegerea acestei origini a geloziei, precum și a diferențelor istorice, ajută la normalizarea acestei stări psihologice și la evitarea unor patologii atașate. Conștientizarea puterii personale asupra acestei trăiri generează moduri sănăoase de răspuns și, pe cale de consecință, vieți plăcute și asumate.

De asemenea, este important să cunoaștem și să înțelegem propriile noastre istorii de viață și trecutul nostru. Factori precum tipul de atașament și povestea relațiilor anterioare pot avea un impact semnificativ asupra funcționării în relațiile actuale. Totodată, acestea pot influența – și adesea o fac – modul în care ne raportăm la gelozie.

Înțelegerea și conștientizarea

Fiecare clipă petrecută imaginând cele mai negre scenarii, ne detașează de momentul prezent, de „aici si acum“ și, ca atare, de fericirea personală. Observarea și acceptarea acestor gânduri și sentimente negative, fără o judecată severă și fără critică, reprezintă una dintre soluțiile cele mai potrivite. Când devenim înțelegători și conștienți, devenim totodată și capabili să privim mult mai obiectiv situațiile. În felul acesta, vulnerabilitatea noastră la „atacul“ trăirilor dureroase, precum gelozia, scade mult. Este important de făcut distincția subtilă între o bună gestionare a negativului, a deține controlul asupra gândurilor neplăcute și faptul de a ignora ceea ce ne doare, păcălindu-ne că nu există.

Analizarea gândurilor negative

Una dintre metodele cheie folosite în terapia cognitiv-comportamentală este identificarea și analizarea gândurilor negative. Ele au multă putere asupra noastră, mai mult decât ne putem imagina. Atunci când o emoție apare „brusc” și pare să iasă de „nicăieri”, dacă ne uităm îndeaproape, putem identifica gândurile ce au declansat acea traire și putem lucra cu noi înșine.

Credințele personale despre propria ființă și despre lume sunt un alt izvor de efecte potențial negative. Un bun exemplu ar fi credința că „tot ceea ce am de oferit în relație este legat de atributele mele fizice” și atunci, oricine intră în contact cu partenerul / partenera dvs. (persoana care pare mai atrăgătoare, din perspectiva dvs.) poate fi perceput ca o amenințare și poate declanșa sentimente de gelozie. 

Rulajul mental al unei anumite idei, unui gând, poate genera o mare confuzie în mintea noastră, căci suntem adesea tentați să credem că, daca ideea revine des și ne populează frecvent scena mentală, asta înseamnă automat că este adevarată. 

E ca și cum, brusc, criteriul de evaluare a temeiului unei idei devine frecvența ei de apariție în mintea noastră, iar conținutul, substanța respectivei idei este validat implicit de frecvență. O credem pentru că apare atât de des, nu pentru ceea ce ea conține. 

De aceea este esențial să ne „verificăm” gândurile și să nu preluăm ca adevăruri absolute diverse idei inainte de a le cântări bine și chiar de a le trece prin filtrul altor persoane.

Așteptări realiste
Fiecare persoană percepe lumea înconjurătoare și interpretează situațiile de viață prin propriile lentile. Ceea ce pare acceptabil pentru o persoană, pentru o alta poate părea îngrozitor. 

Multe persoane au convingeri perfecționiste și rigide despre dragoste și angajament în relații, ceea ce conduce la foarte multă suferință. Pentru ca o relație să reziste, este important ca partenerii să lucreze împreună, să construiască o înțelegere reciprocă privitoare la nevoile și așteptările fiecăruia. Dacă așteptările celor doi sunt prea mari sau sunt nerealiste, este necesară o re-evaluare și o ajustare a acestora în raport cu partenerul / partenera.

Realitatea nu se bazează nici pe puritate, nici pe perfecțiune. Aceasta reflectă faptul că toți suntem ființe umane, toți ne putem îmbunătăți și dezvolta, cu toții căutăm înțelegere și, dacă este necesar, iertare. Toată lumea are un trecut, dar prezentul și viitorul sunt cele care contează cel mai mult și asupra cărora ar fi bine și sanatos sa ne concentram. 

Înțelegerea faptului ca nu sunteți responsabil/ă pentru comportamentul altcuiva

Dacă vă confruntați cu sentimente intense de gelozie, este important să vă uitați la:

• temerile care stau la baza acestor sentimente, și 
• la perspectiva personală asupra unui potențial episod de trădare, neloialitate a partenerului / partenerei.

Adresati-va întrebări precum: “Dacă mă înșală, oare ar fi o reflectare asupra mea, un atac la adresa persoanei mele?”  sau „Dacă sunt înșelat/ă, atunci asta înseamnă că eu sunt ….?„. Din nou, specialiștii recomandă identificarea și apoi provocarea acestor gânduri și credințe, amintind că decizia unui partener de a minți sau de a trăda este mai mult despre acea persoana decat despre dumneavoastră.

Comunicarea cu partenerul / partenera

Gelozia poate oferi șansa de a îmbunătăți înțelegerea reciprocă într-un cuplu, de a construi mai multă încredere și de a ajuta partenerii să devină mai clari în legătură cu angajamentul lor, unul față de celălalt. Gelozia este problema ambilor parteneri și, ca atare, ambii parteneri pot lucra împreună pentru a găsi o soluție. 

Colaborarea în astfel de situații poate aduce partenerii mai aproape, atâta timp cât ambii se respectă și se validează reciproc. Sentimentele de gelozie nu trebuie condamnate sau ascunse. Ele nu indică neajunsuri și nici în mod necesar probleme in cadrul relației.

Conștientizarea propriei valoari

În combaterea emoțiilor dureroase, autovalidarea și autocompasiunea sunt cheia. Validarea sentimentelor înseamnă recunoașterea lor și înțelegerea faptului că sunt doar sentimente și nu fapte. Avem dreptul să simțim ceea ce simțim. Acest lucru se aplică geloziei la fel de mult ca în cazul unei dureri de cap! Din păcate, gelozia a fost patologizată atât de mult, încât este adesea însoțită de rușine. Recunoscând că aceste sentimente sunt generate de frică (precum teama de a fi abandonat de o persoana dragă), ne poate ajuta să cultivăm compasiune și înțelegere la adresa propriei persoane, mai degrabă decât rușine și judecată.

Când simțul propriu de valoare nu depinde de aprobarea altora, inclusiv de a partenerului, intensitatea temerilor personale se reduce treptat, ajungând la un nivel sănătos. Chiar dacă scenariul celui mai rău caz se dovedește a fi adevărat, amintiți-vă că în cele din urmă veți fi în regulă. Astfel de scenarii sunt trecătoare, la fel și durerea, și tristețea.

Gestionarea geloziei în familie – scurt ghid pentru părinți

Gelozia între membrii unei familii poate fi provocată de discriminare (din partea părinților) sau de sentimentele de nesiguranță cu care se confruntă frații. Părinții sunt sfătuiți să trateze aceste situații într-un mod pozitiv de îndată ce ele sunt identificate. Altfel, rivalitatea între frați poate avea efecte grave și poate provoca o ruptură între copii, creând și menținând o tensiune între aceștia pe termen lung, în viața de adulți.

Lăudați-vă copilul, spuneți-i, oricât de des, că este un frate bun / o soră bună 

Chiar și în momentele în care copilul își exprimă explicit gelozia față de soră / frate, încercați să înțelegeți motivul din spatele acestui comportament și reamintiți-i că este un copil minunat și un frate extraordinar / o soră extraordinară pentru celălalt copil mai mic.

Încurajați cooperarea, nu concurența

Cum puteți face asta? Îi puteți învăța pe cei mici:

• Să efectueze o sarcină cronometrată („împotriva ceasului“), nu unul împotriva celuilalt (cum ar fi provocarea de a-și strânge jucăriile într-un anumit timp, și nu cu scopul de a vedea cine o poate face mai repede).
• Să lucreze ca o echipă (un copil poate să strângă șosetele, pe când celălalt le sortează).
• Să participe la jocuri care îi pun în aceeași echipă.

Și, nu în ultimul rând, amintiți-vă că părinții sunt modelele la care copiii se uită: faceți ceea ce propovăduiți! Un părinte excesiv de competitiv care vorbește despre cooperare, dar nu o practică nici o clipă, este generator de confuzie și rezultatele vor fi pe măsură.

Ajutați-vă copilul să se simtă inclus

Găsiți modalități de a face copilul să se simtă inclus, chiar și pe cele mai simple căi. Gătiți împreună, aranjați masa, strângeți vesela. Orice astfel de atenție va crea senzația de echipă în familie, iar copiii nu se vor percepe drept rivali, ci coechipieri, cu scopuri comune și realizări comune.

Verbalizați calitățile copilului 

Văzând că fratele / sora primește mai multă atenție și mai multe laude, poate spori (aspect deseori întâlnit) gradul de gelozie al copilului în raport cu respectivul frate / sora. Dacă identificați un astfel de episod, amintiți-i copilului de toate calitățile sale speciale și unice. Luați-l de o parte și discutați despre felul în care desenele sale vă fac fericit/ă sau cum este un bun frățior mai mare.

Fără comparații între copii!

Aceste comparații pot intensifica gelozia pe care o simt deja și pot minimiza șansele unei legături pe viață. În loc să faceți comparații, vorbiți despre reperele de dezvoltare ale fiecărui copil, fără să menționați dezvoltarea celuilalt copil. Evitați să-i etichetați pe oricare dintre ei.

Când purtați o discuție cu unul dintre copii, nu menționați ce ar fi făcut celălalt copil în acea circumstanță. Ceea ce face fratele /sora este irelevant pentru a-l sprijini să corecteze un anumit comportament, doar va amplifica resentimentul dintre ei. 

Încurajați empatia și dați dovadă de iubire necondițională

• Ajutați-vă copiii să poată empatiza prin întrebări precum “Tu cum te-ai simți în situația fratelui tău / surorii tale?”.
• Când atrageți atenția copiilor asupra unor situatii nu tocmai bune, puneți accentul pe comportamentul acestora și nu pe întreaga lor persoană. A fi “neascultător” sau “gălăgios” sunt comportamente, ce nu le definesc întreaga personalitate.
• Petreceți timp „unu-la-unu“ cu fiecare copil, precum „seara fetelor“, „baieții cu bicicleta“, „cu tati in garaj“ sau „gătesc cu mami“.

Concluzie

A fi sincer cu partenerul / partenerea în privința sentimentelor poate stimula conversații productive despre ce ar putea lipsi din relație și cum se poate repara legătura. Când gelozia este copleșitoare, poate fi de asemenea de ajutor să apelați la ajutor extern – dacă este necesar, un terapeut – pentru a explora și a trata problemele de bază, precum cele legate de încredere sau intimitate.