Organizatia Mondiala Sanatatii defineste sanatatea ca “o stare de bine fizic, mental si social fara a se limita la absenta unei boli sau infirmitati”. Cu alte cuvinte, a fi sanatos inseamna a invata sa iti continui viata cu orice suferinta care iti este data, in asa fel incat ea sa nu mai constituie, la un moment dat, un impediment in a duce o viata normala. A fi sanatos inseamna a transforma boala intr-o lectie de grija, o resursa de regenerare, de iubire de sine si nu o adancire mai mare in durere.
Fiecare persoana reactioneaza diferit in fata aceleiasi boli, in functie de sistemul de convingeri personale, intrebandu-se adesea: “de ce eu?”, “de ce acum?”, “nu e drept, de ce sa indur asta?” sau luand boala ca pe o penitenta - “ma pedepseste soarta pentru greselile mele, nu merit sa fiu sanatos”.
Dincolo de aceste asertiuni, din experienta mea ca psiholog, cred ca in spatele fiecarei boli este o poveste de iubire nespusa pentru celalalt si o neglijare a propriei persoane. Poate ne sacrificam fie pentru parinti, pentru partenerul de viata, copii, prieteni sau bunici, fie pentru cariera sau poate am renuntat la visurile noastre, la un ideal. Orice boala poate ascunde o poveste de sacrificiu din iubire sau din convingeri (“imi iau inca un job pentru a-mi fi mai bine mai tarziu”, “mai bine investesc in copilul meu si ma las pe mine deoparte, pentru cand va creste mai mare”). Pentru a trai sanatos si pentru a face fata provocarilor zilnice, trebuie sa ne ingrijim atat de sanatatea noastra, cat si de starea noastra interioara de bine.
Boala, desi o poveste de iubire si sacrificiu, poate fi si un semnal al unei vieti proprii inca netraite. In spatele oricarei afectiuni stau gata sa explodeze cuvinte nerostite - acele cuvinte care supara, ranesc la randul lor pe cei dragi. Si cum stim cum este sa doara o rana, reprimam la nesfarsit, pana uitam de ele. Uitand de ele, toate aceste frustrari se transforma incet incet in boli si amaraciune.
In ce fel ne intoarce boala la noi insine?
In primul rand, boala ne atentioneaza ca am depasit limitele, ca undeva a fost prea mult, ca ne-am ratacit de la drumul normalitatii, de la acea stare naturala de bine. Adesea, boala este un semnal de alarma care ne arata ca am dormit prea putin, ca ne-am hranit exagerat sau insuficient, ca nu ne-am ocupat suficient de lucrurile care ne aduc bucurii...ca, in final, ne-am uitat pe noi insine.
Prin urmare, intr-un fel, boala ne forteaza sa ne intoarcem la noi insine, cei de demult, din momentul in care am inceput sa uitam cine suntem. Si de acolo incepe o noua calatorie, o calatorie in care ne deschidem inima, lasam emotiile ascunse sa iasa la suprafata si sa vorbeasca liber, clarificam lucrurile, facem ordine, dam inapoi ceea ce nu ne mai apartine, ne deschidem portile intelepciunii pentru a primi lectia si, mai bogati, mergem mai departe.
Modalitati de recuperare, din perspectiva psihologica
O terapie centrata pe emotii si pe posibilitati de descarcare a gandurilor si emotiilor refulate de-a lungul anilor este incurajata in scopul vindecarii gandurilor pe care le avem cu privire la suferinta noastra, chiar daca acest lucru nu conduce la vindecarea fizica.
Dupa un timp, este necesara abordarea bolii si din perspectiva spirituala:
- Care este lectia despre mine pe care o am de invatat din suferinta mea?
- Ce as avea nevoie sa inteleg si sa schimb in atitudinea mea fata de viata, fata de corpul meu?
- Cu ce nevoi ale altora ma identific, cum am lasat viata sa se scurga pe langa mine?
- Ce lucruri cu adevarat importante in viata am scapat printre degete?
Raspunsurile la aceste intrebari ne conduc catre noi insine de fiecare data, in zone din ce in ce mai adanci ale sufletului nostru, descoperindu-ne adevarata noastra natura. Tot acest proces de redescoperire duce la noi posibilitati de regenerare si insanatosire.
O terapie de succes in astfel de cazuri are loc atunci cand nici psihologul, nici pacientul nu impun conditia vindecarii. Terapia consta intr-o munca de echipa pentru a explora cai de tamaduire ale tuturor gandurilor noastre in legatura cu ceea ce ni se intampla, in primul rand. Exista suferinte adanci care, in felul lor, nu se disparea niciodata din inima noastra, cum ar fi pierderea unui copil sau a unei persoane foarte dragi si apropiate, insa putem schimba credintele pripite nascute din durerea si mania traite la cald. Reusind acest lucru, obtinem mai multa eliberare.
Cei mai multi dintre noi ne confruntam cu aceste intrebari, dar impreuna putem gasi cea mai potrivita cale de rezolvare, in special in cadrul intalnirilor de grup unde fiecare poate sa isi impartaseasca experienta sa si sa o valorifice intr-o noua lumina, prin sustinerea celorlalti din grup, pentru obtinerea unei stari de bine la care toti tanjim.
Grup de suport, condus de psihologul Luminita Panait
Pentru a veni in sprijinul persoanelor aflata in suferinta, organizam lunar un grup de suport, numai sambata, in intervalul orar 9.30-19.30. Intalnirile sunt sustinute de dna psiholog Luminita Panait si au prevazuta inclusiv o pauza de masa.
Inscrierile se fac la receptia policlinicilor Regina Maria din Bucuresti sau la nr 021/9268, zilnic. Participarea la intalnirile grupului de suport presupune achitarea unei taxe in valoare de 170 ron/persoana.