Pleurezie

Plămânii sunt înveliți într-o membrană subțire, numită pleură, formată din două straturi: pleura viscerală (care acoperă plămânii) și pleura parietală (care căptușește interiorul cutiei toracice). Între aceste două straturi se află un spațiu virtual, numit cavitate pleurală, care conține, în mod normal, o cantitate mică de lichid pleural. Acest lichid permite plămânilor să se miște ușor în timpul respirației.

Pleurezia apare atunci când pleura se inflamează, iar în cavitatea pleurală se acumulează o cantitate excesivă de lichid, puroi sau sânge. Această acumulare de lichid este cea care dă senzația de „apă la plămâni” și poate îngreuna respirația, provocând durere și disconfort.

Pleurezia poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții (pneumonie, tuberculoză), boli autoimune (lupus eritematos), cancer pulmonar, insuficiență cardiacă, embolie pulmonară sau traumatisme toracice.

Pleurezia poate fi clasificată în funcție de tipul de lichid acumulat în cavitatea pleurală:

• pleurezie serofibrinoasă - este cea mai frecventă formă de pleurezie și se caracterizează prin acumularea unui lichid galben pal, clar, numit lichid serofibrinos. Această formă de pleurezie apare, de obicei, în contextul unor infecții (pneumonie, tuberculoză), boli autoimune (lupus) sau cancer pulmonar;
• pleurezie purulentă (empiem pleural) - în acest caz, lichidul acumulat este puroi, un lichid gros, gălbui sau verzui, care conține bacterii și celule inflamatorii. Pleurezia purulentă este cauzată de infecții bacteriene și necesită tratament antibiotic specific;
• hemotorax - se caracterizează prin prezența sângelui în cavitatea pleurală. Poate fi cauzată de traumatisme toracice, cancer pulmonar, embolie pulmonară sau tuberculoză;
• chilotorax - este o formă rară de pleurezie, în care lichidul acumulat este limfă (un lichid transparent, care conține grăsimi și proteine). Poate fi cauzată de traumatisme, tumori sau de obstrucția canalului toracic.

O altă clasificare a pleureziei se face în funcție de modul de debut:

• pleurezie acută - se instalează brusc și este însoțită de durere intensă;
• pleurezie subacută - debutul este mai lent, iar simptomele sunt mai puțin intense;
• pleurezie cronică - persistă mai mult de 3 luni și poate fi asociată cu afecțiuni cronice, precum tuberculoza sau cancerul pulmonar.

Este important ca medicul să identifice tipul de pleurezie, deoarece acest lucru va ghida alegerea tratamentului corespunzător.

Apariția pleureziei este strâns legată de o serie de afecțiuni și factori care pot afecta plămânii și pleura. Iată câteva dintre cele mai frecvente cauze ale pleureziei:

1. Infecțiile: 

• pneumonia - infecția plămânilor, cauzată de bacterii, virusuri sau fungi, poate duce la inflamația pleurei și acumularea de lichid în cavitatea pleurală;
• tuberculoza - această infecție bacteriană poate afecta plămânii și pleura, provocând pleurezie, adesea cu lichid de tip serofibrinos sau hemoragic;
• alte infecții - abcesul pulmonar, bronșita acută sau infecțiile virale (gripa, virozele respiratorii) pot, de asemenea, să declanșeze apariția pleureziei.

2. Bolile autoimune:

• lupusul eritematos sistemic - această boală autoimună poate afecta mai multe organe, inclusiv plămânii și pleura, provocând inflamație și acumularea de lichid;
• poliartrita reumatoidă - deși afectează, în principal, articulațiile, poliartrita reumatoidă poate provoca și pleurezie.

3. Cancerul:

• cancerul pulmonar - tumorile pulmonare pot invada pleura, provocând inflamație și acumularea de lichid, adesea de tip hemoragic;
• metastazele pleurale - celulele canceroase provenite din alte organe (sân, colon, ovar) se pot răspândi către pleură, provocând pleurezie;
• mezoteliomul - un tip rar de cancer care afectează pleura, cauzat de expunerea la azbest.

4. Afecțiuni cardiovasculare:

• insuficiența cardiacă - inima slăbită nu poate pompa eficient sângele, ceea ce poate duce la acumularea de lichid în plămâni și în cavitatea pleurală;
• embolia pulmonară - blocarea unei artere pulmonare de către un cheag de sânge poate provoca inflamația pleurei și acumularea de lichid hemoragic;
• pericardita - inflamația pericardului (membrana care înconjoară inima) poate afecta și pleura, provocând pleurezie.

5. Alte cauze:

• traumatisme toracice - accidentele, loviturile sau intervențiile chirurgicale la nivelul toracelui pot provoca leziuni ale pleurei și, deci, acumularea de lichid sau sânge;
• pancreatita - inflamația pancreasului poate provoca pleurezie, de obicei, pe partea stângă;
• insuficiența renală - afectarea funcției renale poate duce la acumularea de lichid în organism, inclusiv în cavitatea pleurală.
• ciroza hepatica - această boală cronică a ficatului poate provoca acumularea de lichid în abdomen (ascită) și, uneori, în cavitatea pleurală;
• reacții adverse la medicamente - anumite medicamente pot provoca pleurezie ca efect secundar.

Simptomele pleureziei pot varia în funcție de cauza și severitatea afecțiunii, însă cele mai frecvente sunt reprezentate de:

• durere toracică - este, de obicei, o durere ascuțită, asemănătoare unui junghi, care se agravează la respirație profundă, tuse, strănut sau mișcări ale trunchiului. Durerea poate fi localizată pe o parte a toracelui sau poate iradia spre umăr sau spate;
• dificultăți de respirație (dispnee) - acumularea de lichid în cavitatea pleurală comprimă plămânul, îngreunând respirația. Dispneea poate fi ușoară sau severă, în funcție de cantitatea de lichid acumulat;
• tuse - poate fi o tuse seacă, iritativă, sau o tuse productivă, cu expectorație;
• febră - apare frecvent în cazul pleureziei cauzate de infecții;
• frisoane - pot însoți febra;
• transpirații nocturne - pot fi prezente în cazul pleureziei asociate cu tuberculoza sau cancerul pulmonar;
• oboseală pronunțată - este un simptom frecvent, mai ales în cazul pleureziei cronice;
• scădere în greutate - poate apărea în contextul pleureziei asociate cu cancerul pulmonar sau alte afecțiuni cronice.

În cazul pleureziei purulente (empiem pleural), pot apărea și alte simptome, cum ar fi:

• durere toracică intensă - poate fi constantă și nu se ameliorează la repaus;
• febră mare - peste 38°C;
• frisoane intense - pot fi însoțite de tremurături;
• tuse cu expectorație purulentă - sputa poate avea culoare gălbuie sau verzuie și un miros neplăcut.

Este important să consulți un medic dacă prezinți oricare dintre aceste simptome, pentru a primi un diagnostic corect și un tratament potrivit stării tale de sănătate.

Diagnosticul pleureziei se bazează pe o serie de investigații, începând de la examenul fizic inițial, până la investigații imagistice și de laborator. Iată câteva dintre metodele utilizate pentru a diagnostica pleurezia:

• examenul fizic - medicul va asculta plămânii cu stetoscopul, pentru a identifica eventualele zgomote respiratorii anormale, cum ar fi frotația (frecătura) pleurală, un sunet asemănător scârțâitului zăpezii, care indică inflamația pleurei. De asemenea, va percuta (ciocni ușor) toracele pentru a aproxima cantitatea de lichid acumulat;
• radiografia toracică - radiografia toracică este, de obicei, prima investigație imagistică efectuată. Aceasta poate arăta prezența lichidului în cavitatea pleurală, precum și eventualele afecțiuni pulmonare care ar putea fi cauza pleureziei (pneumonie, tuberculoză, cancer pulmonar);
• tomografia computerizată (CT) toracică - CT-ul toracic oferă imagini mai detaliate ale plămânilor și ale pleurei, putând depista mici acumulări de lichid, tumori sau alte anomalii care nu sunt vizibile pe radiografia toracică;
• ecografia pleurală - ecografia utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale plămânilor și pleurei. Este utilă pentru a ghida toracocenteza (puncția pleurală) și pentru a evalua cantitatea și caracteristicile lichidului pleural;
• toracocenteza - această procedură presupune introducerea unui ac subțire în cavitatea pleurală pentru a extrage o mostră de lichid. Lichidul este apoi analizat în laborator pentru a determina cauza pleureziei;
• analize de laborator - analizele de sânge pot ajuta la depistarea unei infecții, a unei inflamații sau a altor afecțiuni care ar putea fi cauza pleureziei. De asemenea, se poate efectua o analiză a lichidului pleural extras prin toracocenteză, pentru a determina tipul de pleurezie și a identifica agentul patogen (în cazul infecțiilor);
• biopsia pleurală - în unele cazuri, poate fi necesară prelevarea unei mostre de țesut pleural (biopsie) pentru a fi examinată la microscop. Biopsia pleurală este utilă în special pentru diagnosticarea cancerului pulmonar sau a altor afecțiuni tumorale.

Medicul va alege investigațiile necesare în funcție de simptomele tale, de istoricul medical și de rezultatele examenului fizic.

Tratamentul pleureziei are ca scop principal eliminarea lichidului acumulat în cavitatea pleurală, tratarea cauzei care a produs pleurezia și ameliorarea simptomelor. Opțiunile de tratament variază în funcție de tipul și severitatea pleureziei, precum și de starea generală de sănătate a pacientului.

1. Eliminarea lichidului pleural:

• toracocenteză - această procedură presupune introducerea unui ac în cavitatea pleurală pentru a drena lichidul acumulat. Toracocenteza poate fi utilizată atât în scop diagnostic (pentru analiza lichidului), cât și terapeutic (pentru a ameliora simptomele și a permite plămânului să-și recapete dimensiunile normale);
• drenaj pleural - în cazul acumulărilor mari de lichid sau a pleureziei purulente, poate fi necesară efectuarea unui drenaj pleural. Această procedură presupune introducerea unui tub (dren) în cavitatea pleurală, care este conectat la un recipient colector. Drenajul pleural permite evacuarea continuă a lichidului, iar drenul poate fi menținut timp de câteva zile;
• pleurodeză - în unele cazuri, pentru a preveni reacumularea lichidului pleural, specialistul poate să apeleze la o pleurodeză. Această metodă presupune introducerea unei substanțe iritante în cavitatea pleurală, care provoacă inflamație și „lipește” cele două straturi ale pleurei, împiedicând, astfel, acumularea de lichid.

2. Tratarea cauzei:

• antibiotice - în cazul pleureziei cauzate de infecții bacteriene, se administrează antibiotice pe cale orală sau intravenoasă;
• tuberculostatice - în cazul pleureziei de origine tuberculoasă, se administrează un tratament specific cu tuberculostatice;
• chimioterapie sau radioterapie - la pacienții cu pleurezie provocată de cancerul pulmonar, se poate recomanda chimioterapia sau radioterapia;
• corticosteroizi - pot fi utilizați pentru a reduce inflamația în cazul pleureziei cauzate de boli autoimune;
• diuretice - pot fi administrate pentru a elimina excesul de lichid din organism, în cazul pleureziei asociate cu insuficiența cardiacă.

3. Ameliorarea simptomelor:

• analgezice - medicamentele pentru durere, precum paracetamolul sau ibuprofenul, pot ajuta la ameliorarea durerii toracice;
• antitusive - pot fi recomandate pentru a calma accesele de tuse;
• oxigenoterapie - în cazul dificultăților severe de respirație, se poate administra oxigen suplimentar.

În cât timp se vindeca pleurezia?

Durata vindecării pleureziei depinde de o serie de factori, printre care:

• cauza pleureziei - pleurezia cauzată de o infecție virală se poate vindeca în câteva zile, chiar și fără tratament specific. În schimb, pleurezia bacteriană necesită tratament antibiotic și poate dura mai mult până la vindecare completă (1-2 săptămâni sau chiar mai mult, în funcție de germenul responsabil și de starea generală de sănătate). Pleurezia asociată cu afecțiuni cronice, precum tuberculoza sau cancerul pulmonar, poate persista luni sau chiar ani;
• severitatea pleureziei - cantitățile mici de lichid se pot resorbi de la sine, în timp ce acumulările mari pot necesita drenaj pleural și o perioadă mai lungă de recuperare;
• starea generală de sănătate - persoanele cu un sistem imunitar slăbit, vârstnicii sau pacienții care suferă de alte afecțiuni medicale asociate se pot vindeca mai lent;
• tratamentul aplicat - respectarea tratamentului prescris de medic și urmarea recomandărilor acestuia (repaus, hidratare etc.) pot accelera vindecarea.

În general, simptomele pleureziei se ameliorează în câteva zile de la inițierea tratamentului. Lichidul pleural se resoarbe treptat, iar durerea și dificultățile de respirație se diminuează. Totuși, vindecarea completă poate dura săptămâni sau chiar luni, în funcție de factorii menționați mai sus. Este important să ai răbdare și să continui tratamentul conform indicațiilor medicului, chiar dacă simptomele s-au ameliorat.

Pleurezia este o afecțiune care poate varia de la forme ușoare, autolimitante, la forme severe, care necesită intervenție medicală promptă. Deși simptomele precum durerea toracică și dificultățile de respirație pot fi alarmante, este important să reții că, în majoritatea cazurilor, pleurezia este tratabilă, iar prognosticul este favorabil.

Autor: Roxana Balintoni