Osteofitoza

Osteofitoza este o tulburare comuna care afecteaza sistemul osos si se caracterizeaza prin aparitia unor excrescente osoase netede, numite osteofite (pinteni ososi sau ciocuri osoase), in zonele articulare. Osteofitele pot aparea in diferite parti ale corpului, dar sunt mai frecvente in regiunea coloanei vertebrale, la articulatiile genunchiului, ale degetelor, la calcai si la nivelul articulatiei de la baza degetului mare de la picior.

Contrar anumitor pareri, care spun ca depunerile de calciu sunt responsabile pentru aceasta afectiune, osteofitoza este, de fapt, asociata cu procesul de imbatranire sau cu unele afectiuni degenerative, cum ar fi osteoartrita. Cand articulatiile se deterioreaza in timp, organismul incearca sa compenseze prin formarea de osteofite, ca o reactie la presiunea excesiva exercitata asupra articulatiilor.
 

Tipurile de osteofitoza se disting in functie de localizarea osteofitelor, insa formele cele mai frecvente sunt osteofitoza marginala (care afecteaza vertebrele) si osteofitoza calcaneana (afectiune cunoscuta si sub denumirea de pinteni calcaneeni).

Osteofitoza marginala

Osteofitoza marginala este o afectiune care se caracterizeaza prin formarea de osteofite la nivelul vertebrelor (ciocuri pe coloana). Aceasta problema de sanatate este provocata, cel mai frecvent, de avansarea in varsta si de anumite afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale, cum ar fi spondiloza cervicala sau osteoartrita coloanei vertebrale. Osteofitele marginale apar ca o reactie la presiunea excesiva exercitata asupra vertebrelor si a discurilor intervertebrale. Pe masura ce cartilajul si alte structuri ale coloanei vertebrale se deterioreaza, organismul reactioneaza prin formarea de osteofite in jurul marginilor vertebrelor. Aceste excrescente osoase pot fi depistate radiologic sau prin alte metode imagistice.

Osteofitoza marginala poate determina simptome precum:

• dureri de spate;
• rigiditate;
• limitarea miscarilor;
• in cazuri mai severe, compresie nervoasa.

Osteofitele pot ingusta spatiul disponibil pentru nervii spinali, ceea ce poate provoca simptome de iritare sau compresie nervoasa (durere, furnicaturi, slabiciune sau amorteala in membrele superioare sau inferioare).

Osteofitoza calcaneana

Osteofitoza calcaneana, cunoscuta si sub denumirea de pinteni calcaneeni, este o afectiune manifestata prin formarea de osteofite (cresteri osoase) la nivelul osului calcaneu (osul calcaiului). Osteofitoza calcaneana este, adesea, asociata cu alte afectiuni, precum fasciita plantara sau boala Sever.

Osteofitoza calcaneana se dezvolta, in principal, in zona de insertie a tendonului lui Ahile, pe partea posterioara a osului calcaneu. Aceasta excrescenta osoasa poate aparea ca rezultat al stresului si al tensiunii exercitate in mod repetat asupra tendonului lui Ahile si a osului calcaneu, precum si ca o reactie la inflamatie sau deteriorare pe fondul varstei inaintate.

Simptomele osteofitozei calcaneene pot varia in functie de severitatea afectiunii, dar pot include durere si sensibilitate la nivelul calcaiului, in special la palpare sau in timpul miscarii. Durerea poate fi mai pronuntata dimineata sau dupa perioade indelungate de repaus, iar activitatile care presupun mersul pe jos sau alergarea pot accentua simptomele. De asemenea, poate aparea inflamarea tesutului din jurul zonei afectate.

Osteofitoza poate fi determinata de mai multe cauze, iar in multe cazuri, exista o combinatie de factori care contribuie la aparitia acestei afectiuni. Iata cateva dintre cauzele comune ale osteofitozei:

• inaintarea in varsta - procesul natural de imbatranire este unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru dezvoltarea osteofitozei. Pe masura ce avansam in varsta, cartilajul articular isi pierde elasticitatea si devine mai vulnerabil la uzura si deteriorare, ceea ce poate provoca formarea de osteofite;
• afectiunile degenerative - osteofitoza este asociata, de multe ori, cu anumite afectiuni degenerative ale articulatiilor (osteoartrita, spondiloza, spondilita anchilozanta etc.). Aceste conditii medicale declanseaza deteriorarea cartilajului articular si inflamatia, putand conduce la formarea de osteofite;
• stresul mecanic repetat - suprasolicitarea si stresul repetat asupra articulatiilor pot contribui la aparitia osteofitozei. Activitatile fizice intense, miscarile repetitive sau postura incorecta pot declansa formarea de osteofite;
• traumatismele - leziunile acute ale articulatiilor, cum ar fi fracturile sau entorsele, pot afecta integritatea cartilajului articular si pot favoriza
• factorii genetici - predispozitia genetica poate juca un rol in dezvoltarea osteofitozei, intr-o anumita masura, astfel ca unele persoane pot mosteni aceasta boala de la unul dintre parinti.

Nu toate persoanele care prezinta unul sau mai multi dintre acesti factori dezvolta osteofitoza. Uneori, cauza exacta a aparitiei osteofitozei nu poate fi identificata. Diagnosticul si tratamentul adecvat sunt stabilite de catre medicul specialist, pe baza evaluarii clinice, a istoricului medical si a investigatiilor efectuate.
 

Simptomele manifestate in osteofitoza pot varia, in functie de localizarea osteofitelor si de gradul de iritare sau compresie a structurilor invecinate. Unele persoane pot prezenta simptome minore sau deloc, in timp ce altele pot avea manifestari mai severe. Cele mai frecvente simptome asociate cu osteofitoza sunt reprezentate de:

• durere - este un simptom frecvent al osteofitozei. Poate fi localizata in zona afectata, in apropierea osteofitelor, si este resimtita ca o senzatie de arsura, intepatura sau durere ascutita. Durerea poate fi persistenta sau sa apara in anumite momente (de exemplu, in timpul activitatilor fizice sau dupa perioadele de repaus);
• rigiditate articulara - osteofitoza poate provoca rigiditatea articulatiei afectate si poate limita miscarile acesteia. Acest lucru poate face miscarea dificila sau incomoda, mai ales in cazul articulatiilor mari, precum soldul sau genunchiul;
• sensibilitate si inflamatie - zona afectata de osteofitoza poate fi sensibila la atingere sau presiune. De asemenea, pot aparea umflaturi in jurul osteofitelor sau in zonele adiacente;
• excrescente osoase vizibile sau palpabile - in unele cazuri, osteofitele pot fi vizibile sau palpabile, putand fi simtite sub piele ca niste formatiuni dure;
• simptome neurologice - in cazurile severe, osteofitoza poate produce compresie nervoasa, ceea ce poate duce la simptome neurologice (furnicaturi, slabiciune musculara, amorteala sau senzatie de intepaturi in membrele afectate).

Este indicat sa consulti un medic neurolog sau ortoped, in cazul in care ai simptome care te ingrijoreaza sau care afecteaza calitatea vietii tale. Astfel, vei putea primi un diagnostic concret si un plan de tratament adecvat. Simptomele osteofitozei pot fi similare cu cele ale altor afectiuni, asadar, este necesara evaluarea medicala de specialitate, pentru a determina cauza exacta a acestor simptome.

Diagnosticul de osteofitoza se stabileste, de obicei, in urma unei anamneze amanuntite, a examenului fizic si a investigatiilor imagistice. Atunci cand te prezinti la medicul specialist, acesta va dori sa stie care sunt simptomele pe care le ai, va solicita informatii despre istoricul tau medical, precum si al familiei tale. Daca ai suferit, la un moment dat, leziuni in zona afectata de simptome, este necesar sa-i comunici medicului acest lucru, pentru ca acesta sa detina informatii complete despre problemele cu care te confrunti.

Ulterior, medicul va efectua un examen fizic, pentru a evalua articulatia afectata si pentru a cauta semne de inflamatie sau cresteri osoase vizibile sau palpabile. De asemenea, va verifica gradul de mobilitate al articulatiei afectate, stabilitatea acesteia si sensibilitatea la atingere sau presiune.

Pentru a putea stabili cu exactitate diagnosticul de osteofitoza, medicul va solicita efectuarea unor investigatii, precum:

• radiografiile - acestea sunt o metoda comuna de diagnostic pentru osteofitoza. Imaginile obtinute folosind radiatiile X pot evidentia excrescentele osoase caracteristice osteofitozei. Radiografiile pot releva prezenta osteofitelor, ingustarea spatiului articular, precum si eventualele deformari osoase asociate;
• alte investigatii imagistice - in anumite situatii, medicul poate recomanda tomografia computerizata (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Aceste metode imagistice pot oferi imagini mai detaliate ale structurilor osoase si ale tesuturilor moi, permitand o evaluare mai precisa a leziunilor si a stadiului afectiunii;
• teste suplimentare - daca exista suspiciunea de compresie nervoasa sau alte afectiuni asociate, medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi electromiografia (EMG) sau testele de conducere nervoasa.

Este important sa consulti un medic specialist, cum ar fi un ortoped sau un reumatolog, pentru a primi un diagnostic adecvat si pentru a elabora un plan de tratament personalizat in functie de simptomele si nevoile tale individuale.
 

Tratamentul osteofitozei vizeaza, in general, ameliorarea simptomelor, reducerea inflamatiei si gestionarea afectiunilor asociate. Planul de tratament poate varia in functie de localizarea osteofitelor, de severitatea simptomelor si de nevoile individuale ale pacientului. Acesta poate include administrarea de medicamente, exercitii de kinetoterapie, terapia Shockwave sau chiar tratament chirurgical.

Terapia medicamentoasa

De regula, la pacientii cu osteofitoza, medicamentele sunt recomandate pentru a reduce durerea si inflamatia provocate de aceasta afectiune. Terapia medicamentoasa poate include analgezice (de exemplu, paracetamolul) sau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul. Uneori, medicul poate prescrie medicamente antiinflamatoare mai puternice sau infiltratii intraarticulare cu corticosteroizi, pentru a combate inflamatia si durerea. Infiltratiile cu corticosteroizi se fac doar in cazuri speciale (de exemplu, atunci cand pacientul nu raspunde la tratamentul antiinflamator obisnuit) si pe perioade limitate de timp.

Kinetoterapia

Kinetoterapia poate fi utila in tratarea osteofitozei, deoarece ajuta la intarirea musculaturii din jurul articulatiei afectate, la imbunatatirea mobilitatii articulare, precum si la reducerea simptomelor. De asemenea, exercitiile de gimnastica medicala pot sustine imbunatatirea posturii si a echilibrului, prin diminuarea presiunii exercitate asupra articulatiilor afectate. Kinetoterapeutul iti va recomanda exercitii de tonifiere musculara, exercitii de stretching, exercitii de stabilizare a musculaturii (in special pentru pacientii afectati de osteofitoza marginala), precum si alte metode specifice.

Terapia Shockwave

Aceasta metoda terapeutica utilizeaza unde de soc de intensitate ridicata, pentru a stimula vindecarea si a reduce durerea. Terapia Shockwave poate fi utila in tratamentul osteofitozei, in special in cazurile in care aceasta este asociata cu fasciita plantara sau tendinita. Dispozitivul care genereaza undele de soc este prevazut cu un aplicator, pe care terapeutul il plaseaza pe suprafata pielii, in zona afectata, undele de soc fiind transmise in tesuturile profunde, prin intermediul unui gel destinat special acestui tip de terapie.

Dispozitivele ortopedice

Utilizarea talpilor ortopedice sau a talonetelor poate ajuta la redistribuirea presiunii exercitate la nivelul articulatiei si la reducerea simptomelor. De asemenea, este posibil sa fie necesara utilizarea de incaltaminte special conceputa pentru persoanele care se confrunta cu aceasta afectiune, pentru a oferi sustinere si amortizare suplimentare.

Interventia chirurgicala

In cazuri rare si severe, cand simptomele persista si nu raspund la alte optiuni de tratament, poate fi necesar tratamentul chirurgical. Obiectivul principal al interventiei chirurgicale pentru osteofitoza este reprezentat de indepartarea osteofitelor si restabilirea functiei articulatiilor afectate. Tipul de interventie chirurgicala recomandat de catre medicul specialist depinde de localizarea osteofitelor si de starea generala de sanatate a pacientului.

Pe langa tratamentele mai sus mentionate, este important ca pacientul sa se menajeze in aceasta perioada si sa respecte o serie de masuri destinate imbunatatirii stilului de viata. Acestea includ odihna activa sau repaus, evitarea activitatilor care agraveaza simptomele, aplicarea de comprese reci in zonele afectate, precum si adaptarea activitatilor cotidiene, astfel incat presiunea asupra articulatiei afectate sa fie minimizata.