Otomicoza (infectia micotica a urechii)

Otomicoza este una dintre posibilele infectii ale urechii, agentul patogen fiind reprezentat, in acest caz, de fungi sau ciuperci. Infectia se manifesta la exteriorul urechii, in zona din spate a acesteia, dar poate afecta si canalul auditiv si poate duce, in anumite situatii, la scaderea acuitatii auditive. Sunt mai multe tipuri de ciuperci care pot duce la aparitia otomicozei. Exista peste 60 de specii diferite de ciuperci care pot fi responsabile pentru aceasta infectie, dar cel mai des este provocata de Aspergillus, considerata responsabila pentru circa 75% dintre cazurile de infectie fungica a urechii. Alti agenti patogeni sunt: Candida, iar mai rar Phycomycetes, Actinomyces si Rhizopus.

Toate aceste ciuperci sunt, in general, inofensive si pot deveni patogene doar in anumite cazuri in care exista o predispozitie, un sistem imunitar slabit, comorbiditati, precum si in cazul celor care au mai dezvoltat astfel de infectii fungice in trecut. Uneori, infectia fungica se poate complica, prin infectii bacteriene.

Canalul auditiv este protejat de secretia naturala de cerumen. Daca, in anumite conditii, aceasta ceara este spalata de apa de mare, din piscina sau se afla in contact indelungat cu apa ori este indepartata in mod agresiv prin folosirea incorecta a betelor pentru urechi, canalul auditiv devine expus la infectia cu fungi. Infectia se poate localiza la exteriorul urechii, de unde evolueaza in canalul auditiv sau apare initial in interiorul urechii, in conditii de umezeala. Uneori, infectia apare ca urmare a unui traumatism, de regula minor (zgarietura), dar care constituie poarta de intrare a infectiei micotice.

Sunt considerati factori de risc suplimentari unele comorbiditati, printre care infectia cu Candida in zona scalpului, diabetul zaharat, un sistem imunitar slabit, fie ca urmare a unor alte afectiuni, fie in urma unor tratamente imunosupresoare.

O categorie speciala de persoane potential expuse o reprezinta cei care practica sporturi de apa, indiferent daca este vorba despre apa curata, de mare sau din piscine. Riscurile de a face o astfel de infectie creste pentru aceasta categorie, mai ales daca nu se acorda atentia cuvenita ingrijirii corecte a urechilor. Risc crescut pot avea si persoanele care folosesc casti auditive interne. Igienizarea acestora si evitarea leziunilor cutanate ale urechii sunt obligatorii.

Curatarea excesiva a urechilor este un alt factor favorizant, pentru ca cerumenul natural al canalului auditiv are rol protector, efect antibacterian si antifungic natural.

Urmatoarele simptome sunt frecvente pentru otomicoza. Acestea se pot manifesta la o singura ureche sau la amandoua, cu intensitati identice ori diferite:

• durere;
• mancarime, prurit intens in zona afectata, intern sau extern;
• inflamatie - pe care pacientul o resimte ca pe o senzatie de presiune in interiorul urechii;
• roseata cutanata (in cazul infectiei externe), leziune cutanata superficiala, combinata cu o descuamare locala sau roseata la nivelul canalului auditiv;
• tinitus - tiuit in ureche sau acufene - sunete in urechi;
• senzatie de plenitudine in ureche;
• scurgeri de lichid cu miros neplacut din ureche;
• probleme de auz, auz infundat.

Daca exista simptome ce pot descrie o infectie micotica, consultarea medicului este necesara. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a vizualizarii canalului auditiv cu otoscop (sau auriscop - dispozitiv medical folosit pentru investigarea canalului auditiv). Secretia, durerea si aspectul clinic pot determina diagnosticul, dar pentru a trata corect cauza, este posibil sa fie necesare si investigatii suplimentare, respectiv examen micologic al secretiei otice, identificarea fungului si testarea sensibilitatii lui la antifungice.

Exista mai multe optiuni de tratament pentru otomicoza, iar acestea sunt individualizate si depind de tipul de ciuperca implicat in producerea afectiunii. Tratamentul presupune curatarea urechii pentru a indeparta dopurile formate de ciuperca. Este foarte important sa nu se incerce acest lucru acasa si mai ales sa nu fie folosite betisoare de urechi, ce nu vor face altceva decat sa impinga infectia in profunzime in canalul auditiv. Betisoarele trebuie utilizate numai pe exteriorul urechii.

Tratamentul implica preparate medicamentoase sub forma de picaturi, cu efect antimicotic pentru tipul de ciuperca ce a produs infectia si pot include clotrimazol si fluconazol, antimicotice active.

Acidul acetic este un alt tratament comun pentru otomicoza. O solutie de 2% trebuie folosita de mai multe ori pe zi, timp de aproximativ o saptamana. O alta optiune este acetatul de aluminiu 5%. In unele cazuri, pentru curatarea urechii, se poate folosi si apa oxigenata care ajuta la eliminarea acumularilor din ureche. Este obligatoriu ca tratamentul sa fie recomandat si urmarit de medic.

Pentru unele infectii fungice (cum sunt cele cu Aspergillus), care se dovedesc rezistente la tratamentele locale, poate fi necesara administrarea unor medicamente.

In cazul unei leziuni externe, la nivelul pavilionului urechii, se folosesc, de regula, unguente antimicotice. Terapia poate include si antiinflamatoare si analgezice.

In cele mai multe cazuri, tratamentele antifungice sunt suficiente pentru a vindeca otomicoza. Cu toate acestea, unele persoane nu raspund la aceste tratamente, iar boala poate deveni cronica. Cel mai mare risc il au persoanele care sufera de diabet sau au un sistem imunitar slabit ori alte probleme cronice de sanatate. Este important ca, odată cu tratarea micozei auriculare, sa fie tratate oricare alte afectiuni micotice cutanate, pentru a elimina riscul de recidiva.

In cazuri rare, netratata, otomicoza se poate raspandi mai departe in urechea interna, afectand timpanul, ceea ce poate duce la perforarea acestuia. In unele cazuri, se poate deplasa catre alte zone, cum ar fi baza craniului, sinusuri, faringe. Sunt situatii in care este necesara chiar si o interventie chirurgicala pentru curatarea infectiei si eliberarea canalului auditiv.

In plus, expunerea continua la ciuperca din apa contaminata sau din alte surse poate provoca revenirea infectiei.

Dacă nu sunt respectate regulile de prevenire, infectia poate sa reapara, iar tratarea recidivei este mereu mai dificila.

Preventia este utila si poate elimina riscul de recidiva sau de a face infectii micotice auriculare. Exista cateva masuri eficiente si simplu de urmat:

• nu exagera cu igiena urechilor, pentru ca este bine sa ramana o cantitate de cerumen in urechi care, datorita proprietatilor sale antifungice naturale, previne infectia;
• uscarea corecta a urechilor dupa baie si inot este foarte importanta;
• utilizarea dopurilor pentru urechi in timpul inotului, pentru a evita patrunderea apei in canalul auditiv;
• folosirea unui uscator de par la temperatura si intensitate mica pentru a usca urechile;
• evitarea leziunilor cutanate in zona urechilor (inclusiv cu castile audio interne, cu unghiile sau cu betisoarele de urechi);
• se recomanda evitarea spalarii frecvente a urechilor cu sapun, pentru ca acesta lasa un reziduu alcalin care favorizeaza dezvoltarea ciupercilor;
• renuntarea la folosirea betisoarelor de urechi.

Infectia micotica se vindeca in circa o saptamana, dar chiar si asa, este necesara monitorizarea pentru rezolvarea completa a problemei, mai ales in cazul persoanelor care fac repetat infectia sau se afla in grupele de risc.