Bradicardia

Bradicardia este o conditie medicala caracterizata printr-o frecventa cardiaca anormal de redusa, cu un puls mai mic de 60 de batai pe minut, la adulti.

Frecventa cardiaca este reglata de un grup special de celule numit nod sinusal, situat in peretele atrial drept. Aceste celule genereaza un semnal electric care se raspandeste prin inima si determina contractia muschiului cardiac. La adulti, frecventa normala a batailor inimii este de aproximativ 60-100 batai pe minut, dar poate varia in functie de starea de sanatate, intensitatea activitatii fizice, precum si de alti factori.

Cauzele bradicardiei pot fi variate, inclusiv probleme ale nodului sinusal, afectiuni ale sistemului excitoconductor (sistemul electric al inimii), boli ale valvelor cardiace, hipotiroidism sau efecte secundare ale anumitor medicamente. Uneori, bradicardia poate fi o manifestare normala la sportivii de performanta sau la persoanele care au o conditie fizica foarte buna.

Exista mai multe tipuri de bradicardie, care pot fi clasificate in functie de cauzele lor si de localizarea specifica. Iata cateva tipuri comune de bradicardie:

• bradicardie sinusala - este cel mai frecvent tip de bradicardie si apare atunci cand nodulul sinusal, care este principalul pacemaker al inimii, genereaza semnale electrice intr-un ritm mai lent decat normalul (sub 60 de batai pe minut). Poate fi cauzata de factori fiziologici, cum ar fi somnul sau conditia fizica buna, sau poate fi asociata cu afectiuni medicale;
• bloc atrioventricular - blocul atrioventricular reprezinta o perturbare in transmiterea semnalelor electrice intre atriile si ventriculele inimii. Exista mai multe grade de bloc atrioventricular, in functie de gravitatea blocajului. Blocul atrioventricular de gradul I este cel mai usor, in timp ce cel de gradul al III-lea (blocaj complet) este cel mai sever si necesita adesea interventie medicala imediata;
• bradicardie asociata cu inaintarea in varsta - pe masura ce avansam in varsta, ritmul cardiac poate deveni mai lent in mod natural, fara a fi asociat cu afectiuni cardiace. Acest tip de bradicardie este mai frecvent la persoanele varstnice si poate fi considerat o situatie normala, in absenta altor simptome.

Multe dintre cauzele care conduc la aparitia bradicardiei au legatura cu activitatea electrica de la nivelul inimii. Atunci cand, dintr-un motiv sau altul, sistemul excitoconductor este afectat, comportamentul acestuia este alterat si pot aparea anomalii, asa cum este scaderea frecventei cardiace. Dintre cele mai frecvente cauze ale bradicardiei, amintim:

• boala de nod sinusal - impulsurile electrice de la nivelul inimii sunt generate neadecvat, ceea ce poate duce la o frecventa cardiaca prea scazuta (bradicardie) sau la tulburari ale ritmului cardiac;
• cardiopatia ischemica - atunci cand arterele coronare sunt ingustate din cauza depunerilor de grasimi, pot aparea tulburari de ritm cardiac, precum bradicardia;
• infarctul miocardic - pe fondul intreruperii alimentarii cu sange la nivelul muschiului cardiac, poate aparea bradicardia;
• malformatiile cardiace congenitale;
• endocardita sau miocardita - inflamarea sau chiar infectia de la nivelul muschilor cardiaci pot conduce la aparitia bradicardiei;
• dezechilibrele electrolitice (acidoza sau alcaloza);
• hipotiroidismul;
• diabetul zaharat;
• tratamentul cu anumite substante medicamentoase, precum betablocantele (metoprolol, nebivolol, propranolol etc.) sau antiaritmicele (verapamil, amiodarona etc.).

Odata stabiliti factorii determinanti ai bradicardiei, medicul va putea recomanda un plan de tratament adecvat, astfel incat recuperarea sa fie cat mai rapida si lipsita de complicatii.

Simptomele bradicardiei pot varia in functie de gravitatea si cauza acesteia.

Unele persoane pot prezenta simptome evidente, in timp ce altele nu au nicio manifestare sau prezinta doar simptome usoare. Iata cateva dintre simptomele frecvente ale bradicardiei:

• oboseala accentuata si stare de slabiciune;
• vertij;
• dificultati in respiratie;
• senzatie de presiune sau durere in piept (angina pectorala);
• confuzie sau probleme de concentrare;
• batai neregulate ale inimii (palpitatii);
• transpiratie excesiva;
• tulburari de vedere;
• slabiciune sau ameteala, mai ales la ridicarea rapida dintr-o pozitie asezata sau intinsa (ortostatism);
• modificari ale culorii pielii - unele persoane pot fi mai palide decat in mod normal sau pot capata un aspect cianotic, pe fondul oxigenarii insuficiente.

In cazurile severe de bradicardie, pot aparea si manifestari precum pierderea constientei sau convulsiile. In situatia in care apar astfel simptome, este necesar sa se solicite asistenta medicala de urgenta.

Desi, de cele mai multe ori, nu este o afectiune care sa puna in pericol viata persoanelor afectate, bradicardia poate evolua catre o serie de complicatii.

Astfel, lista complicatiilor bradicardiei poate include:

• insuficienta cardiaca - in cazul bradicardiei severe, inima poate avea dificultati in a pompa sangele suficient de rapid, pentru a asigura volumul necesar organismului. Acest lucru poate duce la insuficienta cardiaca si poate necesita tratament imediat;
• ameteli si lesin - bradicardia poate provoca o scadere a fluxului de sange si oxigen catre creier, ceea ce poate declansa ameteli sau stari de lesin;
• oboseala si slabiciune - o frecventa cardiaca lenta poate reduce cantitatea de sange si oxigen furnizata catre muschi, ceea ce poate cauza oboseala si slabiciune;
• sindromul sinusului bolnav - acesta este un sindrom caracterizat printr-o activitate electrica anormala a inimii, ceea ce determina un dezechilibru de ritm cardiac;
• tromboza venoasa profunda - bradicardia poate creste riscul de formare a cheagurilor de sange, in special in venele de la nivelul picioarelor;
• insuficienta respiratorie - bradicardia severa poate reduce fluxul sanguin catre plamani, ceea ce poate provoca insuficienta respiratorie.

Este important sa discuti cu medicul tau despre orice simptome noi apar sau despre preocuparile pe care le ai in legatura cu bradicardia si sa urmezi recomandarile sale, cu privire la tratament si monitorizare.

In vederea stabilirii diagnosticului de bradicardie, medicul specialist va incepe prin a evalua simptomele prezente si istoricul medical al pacientului, urmand ca, ulterior, sa efectueze examenul fizic si sa recomande investigatii suplimentare, daca este cazul. Astfel, cele mai frecvente metode prin care se poate stabili diagnosticul de bradicardie sunt reprezentate de:

• anamneza - medicul va dori sa afle detalii despre simptomele pe care le prezinta pacientul, inclusiv durata si frecventa acestora, precum si istoricul medical, pentru a stabili o posibila cauza a bradicardiei;
• examenul fizic - medicul va efectua o scurta examinare fizica, pentru a verifica presiunea arteriala si ritmul cardiac;
• EKG (electrocardiograma) - este o procedura nedureroasa si non-invaziva, care masoara activitatea electrica a inimii. Electrocardiograma poate ajuta la depistarea bradicardiei si poate oferi informatii despre cauzele care au condus la aparitia acesteia;
• monitorizarea Holter - monitorul Holter este un dispozitiv portabil care masoara ritmul cardiac continuu, timp de 24 de ore sau mai mult. Acesta poate ajuta la identificarea episoadelor de bradicardie, ce pot fi dificil de diagnosticat prin alte metode;
• analize de laborator - pentru a determina daca bradicardia are cauze de natura tiroidiana sau metabolica, este posibil ca medicul sa recomande un set de analize de laborator, ce include glucoza serica, electrolitii, lipidele (colesterolul si trigliceridele) si testele specifice afectiunilor tiroidiene;
• coronarografia - este o procedura medicala care implica injectarea unei substante de contrast in arterele coronare, care alimenteaza inima cu sange, pentru a le vizualiza in detaliu. Aceasta metoda de diagnostic ajuta la depistarea bolilor cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic acut, boala coronariana sau angina pectorala.

Diagnosticarea bradicardiei este importanta pentru a determina factorii declansatori si pentru a decide asupra tratamentului potrivit. Daca prezinti simptome de bradicardie, este indicat sa te adresezi medicului de familie sau medicului specialist cardiolog si sa discuti cu acesta despre metodele de diagnostic potrivite.

Metodele de tratament pentru bradicardie difera de la un caz la altul, in functie de cauzele care au condus la aparitia afectiunii, precum si in raport cu simptomele si severitatea bradicardiei. Pentru unii pacienti poate fi necesara doar ajustarea stilului de viata, in timp ce alte persoane pot necesita tratament medicamentos sau chiar chirurgical. De asemenea, abordarea terapeutica poate presupune modificarea schemei de tratament existente, in cazul in care bradicardia a aparut pe fondul consumului de medicamente.

Medicamente pentru bradicardie

Tratamentul medicamentos al bradicardiei vizeaza acele situatii in care frecventa cardiaca este scazuta din cauza unor alte afectiuni (diabetul zaharat, hipotiroidismul etc.) sau in cazurile in care factorii declansatori sunt reprezentati de un eveniment cardiovascular, precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral. Astfel, in functie de rezultatele investigatiilor, medicul specialist va putea recomanda un plan de tratament adecvat, odata cu recomandarea ca pacientul sa revina periodic la control, in vederea monitorizarii evolutiei sale.

Tratament chirurgical

Atunci cand bradicardia este provocata de un defect al sistemului electric al inimii, este posibil sa fie necesara tratarea acesteia pe cale chirurgicala. In acest sens, exista mai multe optiuni, in functie de cauzele care au condus la aceasta tulburare.

Cea mai frecventa metoda de tratament chirurgical, in cazul pacientilor cu bradicardie, este reprezentata de implantarea unui dispozitiv de stimulare cardiaca, numit pacemaker. Acesta este este un dispozitiv electronic de mici dimensiuni, care este implantat sub piele, in regiunea toracica, in dreptul inimii. Pacemakerul monitorizeaza ritmul cardiac si elibereaza impulsuri electrice pentru a stimula contractiile cardiace, atunci cand ritmul cardiac este prea lent.

In unele cazuri relativ rare, se poate recurge la alte tipuri de interventii chirurgicale, cum ar fi chirurgia de bypass coronarian sau chirurgia valvulara. Totusi, acestea sunt metode terapeutice recomandate in cazuri severe de bradicardie, atunci cand aceasta tulburare este provocata de afectiuni cardiovasculare grave, ce nu pot fi tratate prin alte metode.

Imbunatatirea stilului de viata

Uneori, modificarile stilului de viata, cum ar fi renuntarea la fumat sau pierderea in greutate, pot ajuta la tratamentul bradicardiei usoare. De asemenea, consumul excesiv de alcool poate afecta functionarea sistemului cardiovascular, inclusiv ritmul cardiac, motiv pentru care este utila limitarea acestui obicei.

Exercitiile fizice regulate pot ajuta la imbunatatirea starii de sanatate a inimii, atata vreme cat intensitatea lor este una usoara sau moderata. Cu toate acestea, este important sa consulti medicul cardiolog, inainte de a incepe un program de exercitii fizice, pentru a stabili nivelul de intensitate potrivit si pentru a evita excesele care ar putea agrava bradicardia.

Nu in ultimul rand, obiceiurile alimentare sanatoase si evitarea, pe cat posibil, a stresului si a oboselii joaca un rol deosebit de important in preventia si mentinerea sub control a afectiunilor cardiovasculare, inclusiv a bradicardiei. Mesele regulate, consumul redus de grasimi, sare si glucide, precum si exercitiile de relaxare pot fi utile in gestionarea unei tulburari de ritm cardiac, asa cum este bradicardia.

Tratamentul pentru bradicardie este necesar, deoarece o inima care bate prea lent poate duce la lipsa de oxigen la nivelul creierului si al altor organe vitale. Protocolul terapeutic, ce poate include tratament medicamentos, tratament chirurgical sau ajustarea stilului de viata, poate ajuta pacientii care se confrunta cu aceasta tulburare sa se bucure de o viata normala, fara complicatii ale afectiunilor prezente.

Bibliografie:

Bradicardia la copii https://www.uptodate.com/contents/bradycardia-in-children#H6
Bradicardia sinusala https://pediatricheartspecialists.com/heart-education/18-arrhythmia/176-sinus-bradycardia
Abordarea bradicardiei la copii https://learn.pediatrics.ubc.ca/body-systems/cardiology/approach-to-bradycardia/
Despre bradicardia la copii https://www.kidsheartshouston.com/answers/21880-bradycardia

Prin bradicardie se intelege o scadere a frecventei cardiace (numarul de batai pe minut) sub limita inferioara a normalului (bradicardia definitie).

Pentru a se putea folosi denumirea de bradicardie, pacientul pediatric trebuie sa se afle intr-o stare normala, fara sa fie supus unor factori ce ar putea afecta rezultatul masuratorii numarului de batai (ex: somn, stres, efort fizic).

Copiii, inca de la nastere si pana implinesc varsta de 18 ani, trec prin mai multe perioade evolutive diferite. Astfel, este important sa se retina faptul ca limitele in care se incadreaza o frecventa cardiaca normala sunt adaptate intotdeauna varstei copilului.

Ce scade pulsul inimii (puls mic cauze)

Cu toate ca, de multe ori, este necesar sa se investigheze in amanunt de ce scade pulsul la copii, exista cateva cauze principale pentru care se poate intalni bradicardia:

• Bradicardie sinusala - reprezinta principala cauza de bradicardie la copii; presupune simpla existenta a unui ritm scazut al batailor inimii, generat de nodulul sinoatrial (NSA); de cele mai multe ori bradicardia sinusala este un răspuns fiziologic normal; disfunctia NSA sau alti factori care pot creste actiunea sistemului parasimpatic pot favoriza bradicardia sinusala la copil;
• Hipervagotonie (stimularea in exces a nervului vag) - nervul vag reprezinta o componenta parasimpatica a sistemului nervos vegetativ; activat in exces, acesta poate reduce numarul de batai cardiace mai mult decat este necesar;
• Interventii chirurgicale (pe cord) in antecedente - cauza intrinseca, adesea responsabila pentru instalarea bradicardiei la copii;
• Bradicardie iatrogena (de cauza medicamentoasa) - consecinta a tratamentului cu medicamente pentru puls marit (betablocante, blocante ale canalelor de calciu) sau care scad indirect frecventa cardiaca (ex: opioidele);
• Bloc de nod atrioventricular - transmiterea impulsurilor electrice porneste in mod corect de la sursa (nodul sinoatrial), insa este incetinita sau blocata la nivelul nodului atrioventricular.  

Denumirile de tahicardie si bradicardie, desi pot parea asemanatoare, sunt opuse din punctul de vedere al semnificatiei si, astfel, este extrem de important sa se cunoasca ce inseamna fiecare in parte.

Prin urmare, in timp ce bradicardia indica un puls scazut, tahicardia indica o frecventa crescuta a batailor inimii, fata de limita superioara a normalului.

Pentru a putea incadra frecventa batailor cardiace a unui copil in denumirea de bradicardie, este esential sa se cunoasca limitele considerate a fi normale pentru varsta respectiva.

In special in cazul copiilor aflati in primele luni sau primii ani de viata, limitele fiziologice se modifica in mod constant. Pe masura ce copilul se apropie de varsta adolescentei, acestea au tendinta de apropiere de limitele adultului. Totusi, la modul general, se poate considera:

• La copiii cu varsta de maximum un an - bradicardia apare la o frecventa de sub 100 de batai pe minut;
• La copiii prescolari - limita este reprezentata de 80 de batai pe minut;
• Pentru copiii aflati in scoala - limita coboara pana la 70 de batai pe minut;
• Pentru adolescenti - limita inferioara se suprapune cu cea a adultului si se considera bradicardie un puls sub 60 de batai pe minut (ex: puls 55, puls 57 si puls 58 ridica suspiciunea suficient de mult).

In cazurile de bradicardie usoara sau moderata, in special in bradicardia sinusala, tabloul clinic poate fi unul asimptomatic sau cu simptome foarte putin sesizabile.

In general, in cazul in care se poate evidentia un tablou clinic, simptomatologia poate include cateva manifestari, adesea legate de afectiunea de fond:

• Ameteli;
• Sincope;
• Letargie (la sugari);
• Dificultati de alimentare (la sugari);
• Oboseala marcata;
• Toleranta scazuta la efort.

La aceste semne si simptome se pot adauga si alte manifestari, variind in functie de cauza declansatoare a bradicardiei.

Diagnosticul in bradicardie se axeaza in special pe identificarea bolii de fond sau a posibilitatii existentei unei bradicardii sinusale.

Prima etapa este reprezentata de preluarea istoricului medical (personal si familal). In cazul in care copilul este prea mic, parintii vor furniza informatiile medicale necesare. Ulterior, este efectuat un examen clinic complet, cu focus asupra sistemului cardiovascular si respirator.

In cadrul examenului se vor evalua frecventa cardiaca si ritmul cardiac (pentru depistarea sau excluderea unui bloc de conducere). Aceste doua probe se vor completa de auscultatia cardiaca, pentru identificarea unor posibile zgomote patologice.

Testele paraclinice pot veni in completarea celor clinice. Astfel, medicul:

• Va monta electrozi in puncte precise si va efectua un EKG - aceasta investigatie evidentiaza activitatea electrica a cordului; pot fi evidentiate blocurile atrioventriculare, precum si prezenta unui alt ritm patologic;
• Va evalua imagistic cordul, printr-o ecografie cardiaca - evaluarea ecocardiografica poate evalua cordul atat din punct de vedere structural, cat si functional;
• Va putea suplimenta cu testul de efort - doar acolo unde diagnosticul impune efectuarea acestei probe.