Ketamina

In ultimii ani, ketamina a captat atat atentia comunitatii medicale, cat si pe cea a publicului larg. Desi este un medicament destinat strict utilizarii in unitati medicale, aceasta substanta a devenit tot mai cunoscuta in randul tinerilor, care o folosesc ilicit, in scopuri recreative. Citeste mai departe, pentru a afla ce este ketamina, cum actioneaza asupra organismului, cum se administreaza si care sunt riscurile asociate utilizarii sale.

Ketamina este un medicament utilizat initial in anestezie, descoperit in anii 1960. Este cunoscuta pentru capacitatea sa de a induce o stare de anestezie disociativa, ceea ce inseamna ca pacientul se poate simti detasat de corpul si mediul sau. Aceasta are proprietati analgezice, sedative si amnezice, fiind folosita in diverse proceduri chirurgicale, pentru a reduce durerea si disconfortul.

Din punct de vedere chimic, ketamina este un antagonist al receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat) din creier, ceea ce inseamna ca blocheaza actiunea glutamatului, un neurotransmitator implicat in procesul de excitare neuronala. Aceasta actiune are ca rezultat reducerea activitatii neuronale si modificarea perceptiei senzoriale.

Pe langa utilizarile sale in anestezie, cercetarile recente au aratat ca aceasta substanta poate avea efecte antidepresive, mai ales in cazurile de depresie severa care nu raspund la tratamentele conventionale. De asemenea, ketamina este studiata pentru efectele sale in tratarea tulburarii de stres post-traumatic (PTSD), a tulburarilor de anxietate si a altor afectiuni mentale.

Ketamina actioneaza rapid asupra organismului, avand un efect aproape imediat dupa administrare. Aceasta produce o serie de efecte, atat dorite cat si nedorite. Printre efectele sale principale se numara urmatoarele:

• analgezie - ketamina este un analgezic eficient, ce reduce semnificativ perceptia durerii;
• anestezie disociativa - induce o stare de disociere, in care pacientul se simte detasat de corpul sau si de mediul inconjurator;
• sedare - produce o stare de calm si relaxare, utila in interventiile medicale;
• amnezie - pacientul poate avea amnezie partiala sau completa, atunci cand se afla sub influenta ketaminei, uitand, astfel, detalii cu privire la interventia chirurgicala.

Pe langa aceste efecte terapeutice, ketamina poate produce si efecte psihomimetice, adica simptome similare cu cele ale psihozei, precum halucinatiile. Acestea sunt, de obicei, tranzitorii si depind de doza si de modul de administrare.

Ketamina este indicata in mai multe situatii, datorita eficientei si efectului sau rapid. Principalele indicatii ale ketaminei includ:

• anestezie - utilizata ca anestezic general in interventiile chirurgicale, mai ales in situatiile in care alte anestezice nu sunt recomandate;
• tratamentul durerii acute si cronice - uneori, ketamina este utilizata pentru a ajuta la gestionarea durerilor severe, asa cum sunt cele provocate de traumatisme, arsuri sau interventii chirurgicale;
• proceduri chirurgicale minore - este utilizata in interventii chirurgicale minore, unde anestezia generala nu este necesara, dar este importanta reducerea durerii si a anxietatii pacientului;
• depresie severa - conform studiilor recente, ketamina a demonstrat efecte antidepresive rapide, in cazurile de depresie severa care nu raspunde la tratamentele clasice;
• tulburari de anxietate si PTSD - in anumite cazuri, ketamina poate fi folosita pentru a trata tulburarile de anxietate si stresul post-traumatic, intrucat ofera o ameliorare rapida a simptomelor.

Ketamina poate fi administrata in mai multe moduri, in functie de indicatiile terapeutice si de starea pacientului. Principalele metode de administrare includ:

• administrare intravenoasa (i.v.) - aceasta este cea mai rapida metoda de administrare, ketamina fiind injectata direct in sistemul circulator. Efectele sunt aproape imediate si aceasta forma de administrare permite un control precis al dozei;
• administrare intramusculara (i.m.) - ketamina poate fi injectata si in muschi, ceea ce ofera o absorbtie mai lenta decat la administrarea intravenoasa, dar este o metoda utila in situatiile de urgenta sau cand accesul venos este dificil;
• administrare orala - in anumite cazuri, ketamina poate fi administrata pe cale orala, sub forma de tablete sau solutii. Absorbtia este mai lenta si efectele sunt mai putin predictibile comparativ cu administrarea intravenoasa ori cea musculara;
• administrare intranazala - utilizarea sprayurilor nazale cu ketamina este o metoda de administrare non-invaziva, eficienta in anumite tratamente, insa specialistii apeleaza mai rar la aceasta forma farmaceutica.

Fiecare metoda de administrare are propriile avantaje si dezavantaje, iar alegerea depinde de nevoile specifice ale pacientului si de indicatiile medicului. Dozele si frecventa administrarii sunt stabilite de catre medic, in functie de afectiunea tratata si de raspunsul pacientului la tratament.

Ca orice medicament, ketamina poate produce efecte adverse, unele dintre ele fiind destul de severe. Printre cele mai frecvente reactii secundare se numara:

• halucinatii - ketamina poate induce stari de confuzie, precum si halucinatii vizuale si auditive. Aceste efecte sunt, de obicei, trecatoare, insa pot fi tulburatoare pentru pacient;
• cresterea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac - administrarea ketaminei poate duce la cresterea temporara a tensiunii arteriale si a pulsului, ceea ce poate fi problematic pentru pacientii cu afectiuni cardiace;
• greata si ameteli - uneori, pacientii se pot confrunta cu ameteli, greata sau varsaturi dupa administrarea ketaminei, mai ales atunci cand aceasta este administrata in doze mari;
• efecte psihologice - pe termen lung, utilizarea ketaminei poate duce la dezvoltarea unor probleme de natura psihica, precum dependenta, tulburarile de memorie sau simptomele de depresie si anxietate;
• probleme urinare - utilizarea cronica a ketaminei poate cauza cistita interstitiala, o afectiune dureroasa a vezicii urinare.

Monitorizarea atenta a pacientului si ajustarea dozelor in functie de reactiile individuale sunt necesare pentru a reduce riscurile si pentru a asigura eficienta tratamentului cu ketamina.

Utilizarea ketaminei nu este lipsita de riscuri, iar unul dintre cele mai serioase este reprezentat de potentialul de a dezvolta abuz si dependenta. Ketamina, un medicament cu utilizari terapeutice importante, poate deveni periculoasa atunci cand este utilizata in mod abuziv, fie in afara indicatiilor medicale, fie in doze mai mari decat cele prescrise.

Abuzul de ketamina se refera la utilizarea necorespunzatoare a medicamentului, de exemplu, pentru a obtine efecte recreative. Utilizarea repetata a ketaminei poate duce la dezvoltarea tolerantei, ceea ce inseamna ca, pe masura ce trece timpul, va fi necesara o doza mai mare pentru a obtine aceleasi efecte. In timp, organismul poate incepe sa depinda de prezenta medicamentului pentru a functiona normal. Acest comportament poate duce rapid la dezvoltarea dependentei, care poate fi, deopotriva, psihica si fizica:

• dependenta psihica - se caracterizeaza printr-o dorinta intensa si continua de a consuma ketamina, pentru a experimenta din nou efectele sale euforice sau disociative;
• dependenta fizica - corpul se obisnuieste cu prezenta ketaminei, iar absenta sa poate provoca simptome de sevraj, precum anxietatea, iritabilitatea, transpiratiile abundente si insomnia.

Semnele dependentei de ketamina

Este important sa recunosti semnele de dependenta, pentru a putea interveni cat mai devreme, daca este necesar. Printre acestea se numara:

• utilizarea frecventa a ketaminei in afara prescriptiilor medicale;
• cresterea dozelor utilizate fara consultarea medicului;
• neglijarea responsabilitatilor zilnice sau a relatiilor personale din cauza utilizarii ketaminei;
• tentative nereusite de a reduce sau a opri consumul;
• petrecerea unei cantitati semnificative de timp pentru a procura si consuma ketamina.

Tratarea dependentei de ketamina

In cazul in care banuiesti ca ai dezvoltat o dependenta de ketamina, este recomandat sa soliciti ajutor medical specializat. Tratamentul poate include:

• terapie cognitiv-comportamentala - sedintele de consiliere psihologica te pot ajuta sa inveti metode prin care sa faci fata dependentei si sa eviti recidivele;
• terapie medicamentoasa - in unele cazuri, medicul poate prescrie medicamente, pentru a gestiona simptomele de sevraj si pentru a trata eventualele probleme psihice asociate;
• participarea la grupuri de sprijin - participarea la sedinte de grup iti poate oferi sprijin emotional si incurajare din partea celor care trec prin experiente similare.

Dependenta de ketamina este o problema severa, insa, cu ajutor specializat, recuperarea este posibila. Este important sa abordezi aceasta problema cu deschidere si sa cauti sprijinul necesar, pentru a-ti recastiga sanatatea si bunastarea.

Ketamina este un medicament versatil si puternic, cu aplicatii variate in medicina moderna. De la anestezie la tratamentul durerii si al afectiunilor psihice, ketamina ofera solutii eficiente pentru multe probleme medicale. Cu toate acestea, utilizarea sa nu este lipsita de riscuri, iar efectele secundare pot fi daunatoare. Din acest motiv, este important ca administrarea ketaminei sa fie facuta sub supraveghere medicala stricta, cu evaluarea atenta a beneficiilor si a riscurilor pentru fiecare pacient in parte. Daca ai preocupari legate de utilizarea ketaminei, discuta-le cu medicul tau.

Bibliografie

• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6767816/
• https://www.nimh.nih.gov/news/science-news/2023/cracking-the-ketamine-code
• https://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/ketamine-injection-route/side-effects/drg-20075559
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9476224/