Intoxicatia cu metale grele - mercur, plumb si arsenic

Intoxicatia cu mercur este rezultatul expunerii la prea mult mercur, fie prin dieta, fie din mediu. Mercurul este un metal greu foarte toxic pentru oameni. Consumul de alimente care contin mercur este cea mai frecventa cauza a otravirii cu mercur. Intoxicatia cu mercur poate provoca simptome severe si poate reprezenta un pericol pentru organism.

Mercurul este un metal sub forma lichida la temperatura camerei care se vaporizeaza usor in aerul din jur. Este adesea un produs secundar al proceselor industriale, cum ar fi arderea carbunelui pentru obtinerea de energie. Mercurul vaporizat poate ajunge in apa de ploaie, sol si apa, unde prezinta un risc pentru plante, animale si oameni.

Intoxicatia cu mercur tinde sa se dezvolte lent in timp, atunci cand persoana intra in contact frecvent cu mercurul. Totusi, in unele cazuri, intoxicatia cu mercur se produce brusc fiind asociata cu un incident specific.

Simptome si semne precoce ale intoxicatiei cu mercur

Mercurul poate afecta sistemul nervos, cauzand simptome neurologice variate:

• Nervozitate si anxietate
• Iritabilitate si schimbari de dispozitie
• Tulburari de memorie
• Depresie
• Tremuraturi
• Senzatia de amorteala

Pe masura ce nivelul de mercur din organism creste, vor aparea mai multe simptome. Aceste simptome pot varia in functie de varsta persoanei si de nivelul de expunere.

Adultii cu intoxicatie cu mercur pot prezenta urmatoarele simptome:

• Slabiciune musculara
• Gust metalic in gura
• Greata si varsaturi
• Tulburari de coordonare
• Incapacitatea de a simti la nivelul mainilor, fatei sau altor zone
• Tulburari de vedere, auz sau vorbire
• Respiratie dificila
• Dificultate la mers sau a sta in picioare

Mercurul poate afecta dezvoltarea timpurie a copilului. Copiii cu intoxicatie cu mercur pot prezenta urmatoarele simptome:

• Afectarea abilitatilor motorii
• Tulburari de gandire sau de rezolvare a problemelor
• Dificultate in a invata sa vorbeasca sau sa inteleaga limbajul
• Probleme de coordonare mana-ochi

Complicatii pe termen lung

Afectare neurologica

O concentratie crescuta de mercur in sange creste riscul de leziuni neurologice pe termen lung. Aceste efecte sunt mai pronuntate la copiii care sunt inca in curs de dezvoltare. Pot sa apara:

• Tulburari de inteligenta si IQ scazut
• Reflexe lente
• Tulburari motorii
• Paralizie
• Amorteala
• Tulburari de memorie si concentrare
• ADHD

Afectarea fertilitatii

• Scaderea numarului de spermatozoizi cu scaderea fertilitatii
• Efecte asupra fatului: malformatii, restrictie de crestere intrauterina, deces

Risc cardiovascular

• Mercurul stimuleaza acumularea de radicali liberi in organism, ceea ce duce la deteriorarea celulelor cu cresterea riscului de boala arteriala coronariana si infarct miocardic acut.

Cauze

Cea mai frecventa cauza a otravirii cu mercur este consumul de fructe de mare si de pesti mari, pradatori. In plus, intoxicatia cu mercur poate avea o cauza profesionala, in special in cazul minerilor si a muncitorilor din turnatorii sau poate sa apara ca urmare a expunerii la termometre si aparate de tensiune arteriala defecte, lucrarilor dentare si vopselor vechi.

Pesti si fructe de mare

Mercurul din fructele de mare este o forma extrem de toxica a metalului denumita metilmercur, care se formeaza atunci cand mercurul se dizolva in apa. Metilmercurul poate fi absorbit din apa de toate creaturile marine.

Micile creaturi marine, cum sunt crevetii, ingera adesea metilmercur si sunt apoi mancati de alti pesti. Acesti pesti vor avea acum mai mult metilmercur in ei decat crevetii originali.

Acest proces continua, astfel incat un peste mai mare poate contine mult mai mult mercur decat pestele mai mic pe care l-a mancat. Totusi, asta nu inseamna neaparat ca este mai bine sa mananci pesti mai mici. Este esential sa verifici intotdeauna sursa fructelor de mare pentru a evita pestele si crustaceele contaminate cu mercur.

Daca esti ingrijorat de o posibila expunere la mercur poti sa limitezi consumul de fructe de mare, si in special de pesti mari pradatori, cum ar fi pestele-spada, rechinul, tonul alb, macroul rege, stiuca si bibanul.

Se recomanda ca femeile insarcinate sau care alapteaza sa limiteze consumul de peste si crustacee cu continut ridicat in mercur, deoarece orice cantitate de mercur pe care acestea o contin poate fi transmisa fatului sau sugarului prin cordonul ombilical sau laptele matern. Deoarece pestele este o sursa importanta de proteine, acizi grasi omega-3, fier si zinc se recomanda ca femeia insarcinata sa manance o cantitate de 340 grame de peste pe saptamana, aproximativ doua portii medii. Variante de pesti buni pentru a fi consumati in sarcina, care nu contin mercur sunt: somon, hering, sardine, peste ansoa, pastrav sau macrou de ocean.
 
Obturatii dentare

• Plombele de amalgam, denumite in mod obisnuit plombe „argintii”, contin aproximativ 40-50% mercur. Plombele cu amalgam nu mai sunt folosite la fel de des in prezent, deoarece exista alternative mai noi si mai sigure.
• Obturatiile vechi pot creste riscul unei persoane de a fi expusa la mercur.
• Discuta cu medicul dentist despre varianta de a-ti inlocui obturatiile cu amalgam pentru a reduce expunerea pe termen lung la mercur.

Alte cauze

Intoxicatia cu mercur se poate datora si expunerii directe sau la mediul inconjurator. Expunerea la mercur poate proveni din una sau mai multe surse:

• Mine de aur
• Topitorii
• Expunerea la anumite tipuri de bijuterii
• Expunerea la vopsele mai vechi
• Unele vaccinuri
• Contactul cu un termometru stricat
• Aer toxic in zonele din apropierea fabricilor care produc mercur ca produs secundar, cum ar fi centralele pe carbune

Diagnostic

Medicul va suspiciona intoxicatia cu mercur pe baza manifestarilor clinice si a intrebarilor despre mediul in care persoana traieste sau lucreaza si va recomanda efectuarea unor analize de laborator de sange si/sau urina pentru a masura concentratia de mercur din organism. Dozarea de mercur in sange se foloseste pentru diagnosticul intoxicatiei cu mercur, iar dozarea mercurului in urina, pentru monitorozarea expunerii cronice la mercur.

Se considera ca un nivel normal de mercur in sange si urina trebuie sa fie < 1 μg/L. In cazul expunerii profesionale, limita biologica tolerabila este de 10 μg/L. Nivelul toxic de mercur in sange este >150 μg/L, iar nivelul letal este > 800 μg/L.               

Tratament

Mercurul este toxic pentru oameni si nu exista un tratament standard pentru intoxicatia cu mercur, astfel incat cel mai bine este sa se elimine si/sau evite orice expunere la acest metal. Medicii vor recomanda ca persoana sa nu mai consume fructe de mare sau pesti care contin mercur. Daca intoxicatia cu mercur este legata de locul de munca sau de expunerea la mediu a unei persoane, schimbarea mediului pentru a reduce expunerea si aplicarea de noi masuri de siguranta la locul de munca vor fi utile.

Intoxicatia cu mercur poate provoca unele complicatii pe termen lung, care vor fi tratate sau gestionate individual.

Anumite forme severe de intoxicatie cu mercur pot necesita terapie de chelare. Acesta este procesul de indepartare a mercurului din organe, astfel incat organismul sa il poata elimina. Medicamentele folosite in terapia de chelare se leaga de metalele grele din sange si apoi sunt eliminate prin urina. Terapia de chelare poate avea la randul ei anumite riscuri si efecte secundare, asa ca este important ca medicamentul sa fie recomandat doar atunci cand este necesar.

Intoxicatia cu plumb apare atunci cand plumbul se acumuleaza in organism.

Dupa luni sau ani de zile, plumbul poate atinge concentratii periculoase si posibil fatale.

Plumbul este un metal greu si un toxic puternic. Se poate acumula in organism daca este ingerat sau este inhalat. De asemenea, poate intra prin leziuni la nivelul pielii sau mucoaselor. Poate afecta toate sistemele corpului, inclusiv inima, oasele, rinichii, dintii, intestinele, organele de reproducere, sistemul nervos si sistemul imunitar.

Copiii mici, in special cu varsta mai mica de < 6 ani, sunt deosebit de sensibili la intoxicatia cu plumb care poate afecta ireversibil dezvoltarea lor mentala si fizica.

Cele mai comune surse sunt vopseaua pe baza de plumb si conductele de apa din cladirile mai vechi, praful pe baza de plumb si apa, aerul sau solul contaminate. Particulele de plumb se pot acumula in praful casnic si in pamantul din gradina.

Semne si simptome

Semnele si simptomele intoxicatiei cu plumb apar de obicei atunci cand o cantitate periculoasa de plumb se gaseste deja in organism. Ocazional, poate sa apara ca urmare a unei singure doze mari, dar mai frecvent este vorba despre o acumulare treptata de plumb.

Concentratiile ridicate de plumb la adulti si copii pot provoca leziuni ale rinichilor si ale sistemului nervos central, ducand in cele din urma la convulsii, inconstienta, coma si chiar deces.

Simptomele intoxicatiei cu plumb variaza in functie de grupele de varsta.

Copiii mici absorb plumbul de 4-5 ori mai usor decat adultii si deoarece corpul lor este inca in curs de dezvoltare riscurile sunt cu atat mai mari.

La copii

Copiii sunt mai expusi riscului de intoxicatie cu plumb din mai multe motive:

• Au un risc mai mare sa culeaga de pe jos materiale contaminate cu plumb pe care sa le ingere.
• De asemenea, sunt mai aproape de nivelul solului si, prin urmare, sunt mai expusi riscului de a respira praful de pe podea.

Semnele si simptomele intoxicatiei acute cu plumb la copii sunt:

• Dureri abdominale si varsaturi
• Icter
• Letargie
• Diaree cu scaun negru
• Encefalopatie, care poate cauza convulsii, coma si deces

Semnele si simptomele intoxicatiei cronice la copii sunt:

• Incetinirea cresterii corpului
• IQ redus
• Pierderea poftei de mancare si pierderea in greutate
• Constipatie si dureri abdominale usoare
• Iritabilitate
• Oboseala generalizata
• Coloratie albastra in jurul gingiilor
• Anemie
• Pierderea auzului si afectarea altor simturi
• Slabiciune la nivelul picioarelor

La adulti

Adultii care lucreaza in locuri de munca care implica expunerea la plumb au un risc mai mare decat cei din alte ocupatii. Exemple sunt: ateliere de reparatii auto si renovarea de locuinte, mai ales daca casa a fost construita inainte ca vopseaua pe baza de plumb sa fie interzisa (in Statele Unite, incepand cu anul 1978).

Semnele si simptomele intoxicatiei cu plumb la adulti sunt:

• Durerea abdominala - este de obicei primul simptom care apare atunci cand este ingerata o cantitate mare de plumb
• Hipertensiune arteriala (tensiune arteriala crescuta)
• Dureri articulare si musculare
• Constipatie
• Anemie
• Furnicaturi, amorteala si durere la nivelul membrelor
• Pierderea memoriei si declinul functiilor mentale
• Durere de cap
• Halucinatii
• Gust neobisnuit in gura, adesea descris ca fiind metalic
• Tulburari de somn
• Tulburari de dispozitie
• Reducerea volumului si calitatii spermei cu infertilitate
• Pierderea sarcinii sau nasterea prematura
• Slabiciune la nivelul picioarelor
• Guta
• Sindrom de tunel carpian

Cauze

Plumbul este un element natural care se gaseste in scoarta terestra. Activitatile umane – cum sunt mineritul, arderea combustibililor fosili si industria – au facut ca plumbul sa fie mai accesibil. In trecut, plumbul era folosit in vopseluri si benzina si este inca folosit in baterii, tevi, ceramica, materiale pentru acoperisuri si unele produse cosmetice si bijuterii.

In Statele Unite, incepand cu anul 1978 plumbul a fost interzis sa mai fie folosit in compozitia vopselurilor, dar este posibil sa fie inca prezent in unele case mai vechi. Majoritatea cazurilor de intoxicatie cu plumb la copii se datoreaza consumului de bucati de vopsea pe baza de plumb veche.
 
Corpurile sanitare din alama si tevile realizate sau lipite cu plumb pot elibera plumbul in apa de la robinet. Lipirea cu plumb folosita la fabricarea conservelor alimentare este interzisa in SUA, dar este inca folosita in unele tari.

Alte surse de plumb

• Sol: plumbul care a ajuns in sol din benzina sau vopseaua pe baza de plumb poate persista multi ani. Zonele de langa zidurile vechi sau de pe marginea drumurilor pot fi deosebit de afectate.
• Praf: aschiile de vopsea sau solul contaminat pot forma particule de praf care pot fi inhalate.
• Jucarii: este posibil ca jucariile vechi sa fi fost colorate cu vopsea pe baza de plumb.
• Cosmetice traditionale: s-a descoperit ca produsul Kohl, un creion de ochi, contine un nivel ridicat de plumb.
• Vitralii: Realizarea vitraliilor implica utilizarea lipiturii cu plumb.
• Ceramica: Unele glazuri ceramice contin plumb.

Bauturi spirtoase distilate din fructe pentru consum propriu
In Romania si in alte tari din Europa de Sud-Est este o traditie ca oamenii sa produca in gospodariile lor bauturi spirtoase din fructe obtinute prin distilarea in cazane produse, de asemenea, artizanal. Aceste cazane sunt formate din aliaje de metal care sunt lipite cu plumb. Problema este ca nu exista un cadru legal care sa asigure ca bautura obtinuta nu contine contaminanti sau compusi toxici care ar putea pune in pericol sanatatea persoanelor care consuma aceste bauturi. Aceste bauturi alcoolice (tuica, palinca, etc.) sunt definite ca fiind bauturi alcoolice pentru consum propriu (uz personal). Din cauza acestui fapt, legislatia nu poate controla concentratia metalelor grele selectate in produsul final de distilare. In tari din Europa de Vest este reglementat sa se foloseasca cazane din sticla termorezistenta si nu cazane din aliaje metalice.

Diagnostic

Diagnosticul intoxicatiei cu plumb se pune pe baza unor analize de laborator de sange si/sau urina care masoara concentratia de plumb din organism. Nu exista o concentratie sigura de plumb in organism. Cu alte cuvinte, orice prezenta a plumbului in organism poate dauna.

Dozarea de plumb in sange se foloseste pentru diagnosticul expunerii la plumb, iar dozarea plumbului in urina, pentru monitorozarea intoxicatiei cronice la plumb.

• La adulti, o concentratie de plumb de 10 µg/dL este considerata nesigura.
• La copiii < 5 ani, limita admisa este < 3.5 µg/dL, iar la copiii > 6 ani este < 5 µg/dL.
• La adulti, simptomele gastrointestinale sunt de obicei observate la concentratii >/= 45 μg/dL.
• La adultii cu expunere la locul de munca, limita biologica tolerabila este < 40 μg/dL. Daca in urma expunerii profesionale, concentratia de plumb in sange este > 60 μg/dL se intrerupe imediat expunerea si se initiaza tratamentul chelator.
• Valori > 80 μg/dL reprezinta o urgenta medicala.

Tratament

Asemanator majoritatii tipurilor de intoxicatie, primul pas este identificarea si indepartarea sursei intoxicatiei. Daca problema este vopseaua veche, poate fi mai bine sa acoperi vopseaua decat sa o ciobesti, sa o slefuiesti sau sa o arzi, ceea ce ar putea creste cantitatea de plumb din aer.

Daca indepartarea sursei nu reduce concentratia de plumb in sange este nevoie de terapia de chelare care implica administrarea unui medicament care leaga plumbul care astfel este eliminat prin urina sau scaun.

Preventie

Masurile care pot ajuta la reducerea riscului de intoxicatie cu plumb sunt:

• Apa curenta. In proprietatile mai vechi cu tevi sau imbinari de plumb, lasa sa curga apa rece timp de cel putin 1 minut inainte de utilizare. Nu folosi robinetul de apa fierbinte pentru a lua apa pe care s-o folosesti la gatit sau s-o bei.
• Evita expunerea la pamant. Nu permite copiilor sa se joace in pamant. Le poti amenaja o lada de nisip si poti planta iarba pentru a acoperi zonele de sol gol.
• Asigura o alimentatie sanatoasa. O dieta bogata in calciu, vitamina C si fier poate ajuta la scaderea absorbtiei plumbului.
• Instaleaza un filtru de apa. Daca apa are un nivel ridicat de plumb, este recomandat sa instalezi un dispozitiv eficient de filtrare a apei sau sa folosesti apa imbuteliata.
• Spalarea mainilor si a jucariilor. Spala mainile copiilor si jucariile in mod regulat pentru a reduce riscul de a inghiti fragmente de plumb din sol si praf.
• Curatare. Pastreaza mediul cat mai curat, fara praf. Sterge podelele cu un mop umed si curata suprafetele cu o carpa umeda. Acest lucru impiedica praful sa se ridice in aer si sa fie inspirat.
• Recipiente. Nu depozita vin, dressinguri pe baza de otet sau bauturi spirtoase in decantoare cu cristale de plumb pentru perioade lungi de timp, deoarece plumbul se poate scurge in bautura.

Prognostic

Adultii care au suferit o intoxicatie minora cu plumb se pot recupera complet. Deoarece copiii sunt in procesul de dezvoltare, s-ar putea sa nu se recupereze complet. Pot persista afectarea IQ si deficitele de atentie. De asemenea, rinichii si nervii ar putea fi lezati permanent. In functie de gravitatea intoxicatiei cu plumb, recuperarea poate dura luni sau ani.

Arsenicul este o substanta chimica naturala semimetalica care se gaseste in toata lumea in crusta pamantului si apele subterane. Cantitati minuscule de arsen apar in toate rocile, apa, sol si aer. Aportul poate rezulta din inghitirea, absorbtia sau inhalarea substantei chimice.

Intoxicatia cu arsenic poate provoca complicatii majore de sanatate si deces daca nu este tratata. Arsenicul este adesea folosit in incercarea de otravire deliberata, insa o persoana poate fi expusa la arsenic prin apele subterane contaminate, sol infectat sau lemn conservat cu arsenic. Totusi, arsenul din mediu nu este periculos si rar poate fi gasit in cantitati toxice in natura.

Semne si simptome

Intoxicatia cu arsen afecteaza de obicei pielea, ficatul, plamanii si rinichii. In etapa finala, simptomele includ convulsii si soc. Acest lucru poate duce la coma si la deces.

In functie de metoda de expunere, simptomele intoxicatiei cu arsenic pot fi acute si severe sau cronice, experimentate pe o perioada mai lunga de timp.

O persoana care a inghitit arsenic poate prezenta semne si simptome in decurs de 30 de minute:

• Somnolenta
• Durere de cap
• Confuzie
• Diaree severa

Daca arsenicul a fost inhalat sau a fost ingerata o cantitate mai putin concentrata, poate dura mai mult pana cand simptomele sa apara. Pe masura ce otravirea cu arsenic progreseaza, pacientul poate incepe sa aiba convulsii, iar culoarea unghiilor se poate schimba.

Semnele si simptomele asociate cu cazuri mai severe de intoxicatie cu arsenic sunt:

• Un gust metalic in gura si o respiratie cu miros usturoi
• Saliva in exces
• Tulburari de inghitire
• Crampe musculare
• Crampe abdominale
• Convulsii
• Transpiratie excesiva
• Pierderea parului
• Varsaturi
• Diaree
• Sange in urina

Complicatii

Consumul de arsenic pe termen lung poate cauza urmatoarele complicatii:

• Cancer
• Boala de ficat
• Diabet
• Neuropatie (pierderea senzatiei la nivelul membrelor)
• Tulburari de auz
• Boli digestive

Cauze

Principala cauza a otravirii cu arsen este consumul unei cantitati toxice. Arsenicul, consumat in cantitati mari, poate ucide rapid o persoana. Consumat in cantitati mai mici pe o perioada lunga de timp, poate provoca boli grave care in final sa duca la deces.
 
Principala cauza a otravirii cu arsen in intreaga lume este consumul de apa subterana care contine niveluri ridicate de arsen. Apa este contaminata in subteran de roci care elibereaza arsenic. OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) estimeaza ca peste 200 de milioane de oameni din intreaga lume sunt expusi la apa care contine niveluri potential nesigure de arsenic.

Expunerea profesionala

Industriile cu risc crescut de expunere la arsenic sunt:

• Productia de sticla
• Topitorii
• Tratarea lemnului
• Producerea si utilizarea unor pesticide

Metoda prin care arsenicul intra in corpul uman in aceste industrii depinde de modul in care este utilizat arsenicul. De exemplu, arsenul poate fi inhalat in topitorii. In industria de tratare a lemnului, acesta poate fi absorbit prin piele daca persoana intra in contact cu substanta chimica care contine arsen.

Pot exista urme de arsenic in unele alimente, cum ar fi carnea, carnea de pasare si pestele. In mod normal, pasarile de curte contin cel mai mare nivel de arsenic, datorita antibioticelor din hrana pentru pui. De asemenea, s-a descoperit ca orezul contine niveluri mai mari de arsenic decat apa.

Diagnostic

In zonele si ocupatiile cu risc de intoxicatie cu arsenic, este important sa se monitorizeze concentratia de arsenic la persoanele cu risc. Acest lucru poate fi evaluat prin probe de sange, urina, par si unghii.

Arseniul in sange este folosit pentru  monitorizarea expunerii acute sau recente. Se considera o valoare de referinta < 1.2 μg/L.

Testele de urina trebuie efectuate in decurs de 1-2 zile de la expunerea initiala pentru a stabili cu exactitate momentul in care a avut loc otravirea. Aceste teste pot fi utilizate si pentru a ajuta la diagnosticarea cazurilor de otravire aparenta cu arsenic. Concentratia arseniul in urina trebuie sa fie <15 μg/L.                                                     

Testele efectuate la nivelul parului si unghilor pot determina nivelul de expunere la arsenic pe o perioada de pana la 12 luni. Aceste teste pot oferi o indicatie precisa a nivelurilor de expunere la arsenic.

Tratament

Tratamentul depinde de tipul si de stadiul intoxicatiei cu arsenic. Unele metode indeparteaza arsenul din corpul uman inainte ca acesta sa provoace daune. Alte tratamente repara sau minimizeaza daunele care au s-au produs deja.

Metodele de tratament includ:

• Indepartarea hainelor care ar putea fi contaminate cu arsenic
• Spalarea si clatirea temeinica a pielii afectate
• Transfuzii de sange
• Medicamente pentru sustinerea inimii in cazurile in care apare insuficienta cardiaca
• Suplimente minerale care scad riscul de tulburari de ritm cardiac potential letale
• Monitorizarea functiei renale
• Irigarea intestinului
• Terapia de chelare. Acest tratament foloseste anumite substante chimice, cum ar fi acidul dimercaptosuccinic si dimercaprol, pentru a izola arsenul de proteinele din sange si a-l elimina prin urina.

Preventie

Urmatoarele masuri pot fi aplicate pentru a proteja oamenii de arsenicul din apele subterane:

• Sisteme de indepartare a arsenului din locuinte. Daca nivelul de arsen dintr-o zona este depistat ca fiind nesigur, pot fi achizitionate sisteme pentru a trata acasa apa potabila si a reduce nivelul de arsen. Aceasta este o solutie pe termen scurt pana cand contaminarea cu arsen poate fi tratata la sursa de apa.
• Testarea surselor de apa pentru urme de arsen. Examinarea chimica a apei poate ajuta la identificarea surselor otravitoare de arsenic.
• Adancimea mai mare a puturilor. Cu cat fantana este mai adanca, cu atat este probabil ca apa sa aiba mai putin arsenic.

TOXAPEL

• TOXAPEL este un serviciu telefonic de urgenta care functioneaza din anul 1999 in cadrul departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.
• Numerele la care specialistii TOXAPEL raspund 24 de ore din 24 sunt: (021) 210.61.83 si  (021) 210.62.82
• TOXAPEL este destinat informarii populatiei asupra modului in care trebuie acordat primul ajutor unui copil intoxicat pana la sosirea salvarii sau pana la prezentarea la spital.
• Toti parintii, bunicii sau adultii care au in apropiere un copil care s-a intoxicat cu un medicament, o substanta chimica, a ingerat soda caustica, acizi etc. pot suna la TOXAPEL.
• Prima jumatate de ora este esentiala in cazul celor mai multe intoxicatii. Tratamentul pe care il vor indica specialistii TOXAPEL va permite o insanatosire mult mai rapida, decat un tratament efectuat dupa doua ore de la expunere.
• TOXAPEL functioneaza 24 de ore din 24 si acopera intreg teritoriul tarii, putand fi apelat de la orice telefon fix, public sau mobil.

Sectii de de Terapie Intensiva - Toxicologie

• Pentru adulti: Sectia de Terapie Intensiva - Toxicologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti (unica sectie de acest gen din tara)
• Pentru copii: Sectia de Terapie Intensiva - Toxicologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", Bucuresti

Surse de informatie:
www.medicalnewstoday.com
www.mayoclinic.org
www.rarediseases.org

Autor: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor