Intoleranta la histamina

Histamina este un mediator inflamator, implicat in multiple procese biologice, printre care si cele de tip alergic. Este nevoie de ea pentru desfasurarea normala a functiilor organismului. Totusi, un exces al ei poate conduce la efecte nedorite.

Ea este sintetizata, in mare parte, de catre mastocite, dar si de alte celule, precum trombocite si bazofile. Se depoziteaza in vezicule si, la actiunea stimulilor imunologici si nervosi, le paraseste si incepe sa isi exercite functiile.

Mancarea este o sursa majora din care putem procura histamina. Odata patrunsa in organism, aceasta se depoziteaza in toate tesuturile. Din aceasta cauza, in cazul aparitiei intolerantei, se recomanda evitarea consumului alimentelor care o pot contine.

Rolurile histaminei sunt legate atat de procesele fiziologice, cat si de cele patologice. Cateva dintre ele sunt:

• Contractia muschilor netezi (ex: de la nivelul bronhiilor, intestinelor);
• Vasodilatatia (cu permeabilitate vasculara crescuta);
• Afectiuni cardiovasculare (aritmii, tahicardie, hipertensiune);
• Cresterea secretiilor digestive si ale mucoaselor.

Diaminoxidaza (DAO) este una dintre cele doua enzime responsabile pentru degradarea histaminei. Spre deosebire de ea, cea de-a doua enzima (HNMT) nu este capabila sa opreasca patrunderea in sange a histaminei din alimente, astfel ca rolul ei in procesul de intoleranta nu este la fel de important ca cel al diaminoxidazei.

Enzima DAO este capabila sa determine intoleranta la histamina, fie daca se regaseste intr-o cantitate insuficienta, cat si daca este prezenta, insa ineficienta.

Printre factorii care influenteaza cantitatea si eficienta ei se numara:

• Factorii genetici;
• Afectiunile sistemului gastrointestinal (inflamatii, infectii, malabsorbtie, chirurgie intestinala);
• Consumul de alcool;
• Tratamentul medicamentos;
• Deficitul de cupru, zinc, vitamina C, vitamina B6 (cofactorii necesari sintetizarii enzimei).

Intoleranta la histamina se produce ca urmare a unui deficitenzimatic al diaminoxidazei, care controleaza degradarea histaminei de provenienta alimentara.

Acesta poate fi declansat atat de o cantitate insuficienta de enzima, cat si de o functionare ineficienta a ei (ex: lipsa cofactorilor in timpul sintetizarii).

Pentru ca histamina sa contribuie la functionarea normala a organismului, aceasta trebuie sa se regaseasca in cantitati fiziologice. In cazul in care aceste cantitati sunt depasite, organismul devine intolerant la surplusul creat.

Atunci cand un aliment bogat in histamina este ingerat si urmeaza ca aceasta sa intre in procesul firesc de absorbtie, diaminoxidaza formeaza o bariera care impiedica mediatorul sa intre in circulatia sangvina. In cazul in care cantitatea de DAO este insuficienta sau actiunea ei este ineficienta, histamina nu va putea fi degradata complet, astfel ca o parte din ea va trece in sange si va fi responsabila de simptomele resimtite.

O cantitate normala de histamina serica este considerata a fi in intervalul 0.3-1.0 ng/mL. Orice valoare peste acest nivel poate declansa o serie de manifestari clinice cu grade diferite de afectare. Cele mai intalnite sunt:

• La nivelul pielii - urticarie, eczeme, mancarimi, umflatura;
• La nivel oro-faringian - mancarimi si tumefiere la nivelul buzelor, limbii si glotei, secretii nazale apoase, stranut;

• La nivel gastrointestinal - reflux, dureri, crampe, balonare, diaree;
• La nivel pulmonar - tuse, manifestari de tip astmatic;
• La nivel cardiovascular - modificari tensionale, aritmii;
• La nivel osteoarticular si muscular - fibromialgie, cu dureri musculare, articulare si de tendoane;
• Altele - migrena, dureri de cap, ameteli.

Orice manifestare prezenta trebuie discutata in cadrul unui consult medical, intrucat simptomele nu sunt unele specifice. Diagnosticul trebuie completat cu analiza activitatii diaminoxidazei, cu teste genetice pentru deficienta DAO si cu alte investigatii suplimentare, necesare excluderii altor cauze posibile. 

Din cauza faptului ca simptomele prezente in intoleranta la histamina nu sunt unele specifice, exista multiple afectiuni cu care aceasta poate fi confundata, la inceput. Unele dintre ele ar putea fi:

• Alergiile si intolerantele alimentare;
• Mastocitoza (boala genetica, manifestata prin cresterea anormala a mastocitelor);
• Reactiile adverse ale unor medicamente.

Pentru a putea elimina aceste suspiciuni de diagnostic, ele trebuie verificate si excluse, pe rand. Astfel, se va incepe cu un jurnal al dietei, pentru a identifica posibile intolerante si/sau alergii alimentare. Apoi, se va continua cu un test cutanat Prick si IgE seric, pentru confirmarea sau infirmarea prezentei alergiilor.

In cazul mastocitozei, testul de electie este triptaza serica. Un istoric al tratamentelor medicamentoase si al reactiilor adverse este, de asemenea, necesar orientarii diagnostice.

In urma realizarii diagnosticului diferential si excluderii altor cauze care ar fi putut declansa simptomatologia, pasul care urmeaza este confirmarea suspiciunii de intoleranta la histamina. Pentru a face asta, este nevoie de analize de sange care masoara atat nivelul histaminei, cat si pe cel al activitatii diaminoxidazei.

Pentru rezultate cat mai relevante, se va implementa o dieta fara alimente ce contin histamina. Recoltarea se va realiza inainte de prima zi a dietei, dar si la doua saptamani de la inceputul ei.

Nivelul scazut de diaminoxidaza si cel crescut de histamina sunt rezultatele necesare pentru confirmarea suspiciunii diagnostice. Acestea se vor corela cu istoricul medical si simptomele resimtite, pentru a putea demara o schema de tratament.

Testul genetic depistează dacă deficienta DAO se datorează prezentei unor modificari genetice (polimorfisme genetice), ajutând la stabilirea corectă a cauzelor simptomelor si la personalizarea tratamentului. Este un test salivar, simplu, neinvaziv.

Dupa confirmarea diagnosticului, nu ramane de facut decat sa se identifice schema terapeutica potrivita. Tratamentul pentru intoleranta la histamina consta atat in adaptarea dietei, cat si in introducerea suplimentelor alimentare si a unor medicamente. La modul general, putem intalni urmatoarele recomandari:

• Excluderea temporara a alimentelor ce contin cantitati mari de histamina (mancare la conserva, afumaturi, branzeturi maturate, muraturi, mancare reincalzita, fast-food, vinete, ciocolata, alcool);
• Consumarea alimentelor care contin cat mai putina histamina (carne proaspata, peste proaspat, legume, fructe, cereale integrale);
• Consumarea, pe cat de mult posibil, a alimentelor proaspete si a mancarurilor gatite acasa;
• Suplimentarea cu diaminoxidaza orala care substituie enzima deficienta din organism;
• Administrarea de antihistaminice, in cazul in care au existat reactii severe (tip anafilactic) in antecedente.
• Suplimentar, se pot adauga adjuvante care sustin activitatea enzimei DAO ( vitamina B, C, Zinc, Quercetina, etc)

In concluzie, intoleranta la histamina reprezinta cauza posibila din spatele unor simptome de tip alergic, care nu au putut fi corelate cu alte intolerante sau alergii alimentare. Cu toate ca diagnosticul poate parea dificil la inceput, odata stabilit, optiunile terapeutice existente vor ajuta atat la reducerea simptomatologiei, cat si la imbunatatirea calitatii vietii per total.

Bibliografie:

Despre intoleranta la histamina https://www.histamineintolerance.org.uk/about/
Primii pasi https://www.histamineintolerance.org.uk/about/the-food-diary/the-food-list/
Histamina si intoleranta la histamina https://academic.oup.com/ajcn/article/85/5/1185/4633007
Histamina, intoxicatia si intoleranta https://www.elsevier.es/en-revista-allergologia-et-immunopathologia-105-articulo-histamine-histamine-intoxication-intolerance-S0301054615000932
Intoleranta la histamina: simptome, dieta si tratament https://theceliacmd.com/histamine-intolerance-symptoms-diet-treatment/
Lista de alimente https://www.histamineintolerance.org.uk/about/the-food-diary/the-food-list/