Boala gura-mana-picior

Boala gura-mana-picior este provocata de virusuri care apartin genului enterovirusurilor, care include poliovirusurile, virusurile Coxsackie, ecovirusurile si alte enterovirusuri.

• Coxsackievirus A16 este cea mai frecventa cauza a bolii gura-mana-picior in SUA, insa si alte virusuri Coxsackie pot provoca boala.
• Enterovirus 71 a fost de asemenea asociat cu cazurile de imbolnaviri sau epidemii de boala gura-mana-picior, in special la copiii din Asia de Est si de Sud-Est. Mai putin frecvent, enterovirusul 71 a fost asociat cu encefalita, una dintre complicatiile severe ale bolii.
• Cateva tipuri de enterovirusuri sunt identificate in epidemiile de boala gura-mana-picior, insa, in majoritatea cazurilor, doar 1-2 enterovirusuri sunt mai frecvente.

Perioada de incubatie (de la momentul infectiei pana la aparitia primelor simptome) este de 3-6 zile. Boala debuteaza cu:

• Febra
• Scaderea poftei de mancare
• Durere in gat
• Senzatie generala de rau

La 1-2 zile de la debutul febrei se dezvolta in cavitatea bucala vezicule dureroase (herpangina). Acestea apar de obicei sub forma unor pete mici rosii, frecvent in jurul si in gura, pe gingie, limba si interiorul obrajilor care apoi se transforma in vezicule (basici) foarte dureroase. Veziculele ulcereaza si lasa adevarate rani care impiedica alimentatia, inclusiv ingestia lichidelor.

O eruptie pe palme si talpi poate de asemenea sa se dezvolte dupa 1-2 zile sub forma unor pete rosii, plate, uneori cu vezicule. Acestea pot sa mai apara pe genunchi, coate, fese sau zona genitala.

Unele persoane, in special copiii mici, pot suferi de deshidratare pentru ca nu pot inghiti suficiente lichide din cauza veziculelor dureroase din gura. Solicita ajutor medical specializat in astfel de cazuri.

Nu toate persoanele prezinta toate aceste simptome. Adultii in special se pot infecta si sa fie asimptomatici, insa pot transmite virusul.

Majoritatea persoanelor care fac boala gura-mana-picior au o forma usoara sau sunt asimptomatice. Un numar mic de cazuri pot avea o forma severa.

Complicatiile bolii gura-mana-picior nu sunt frecvente:

• Meningita virala sau “aseptica” se poate produce din cauza bolii gura-mana-picior, insa rar. Provoaca febra, cefalee, redoare de ceafa sau durere de spate si poate fi necesar ca persoana infectata sa fie spitalizata pentru cateva zile
• Encefalita (inflamatia creierului) sau paralizia similara cu cea din poliomielita; aceste complicatii sunt si mai rare
• Caderea unghiilor de la degetele de la maini si de la picioare se produce in decurs de cateva saptamani de la boala, fara insa sa se cunoasca cu exactitate daca se datoreaza bolii in sine. Pierderea este temporara si unghiile cresc la loc fara vreun tratament medicamentos.

Boala gura-mana-picior este una dintre multele infectii care provoaca vezicule si ulceratii bucale. Medicul identifica veziculele ca fiind provocate de boala gura-mana-picior luand in considerare:

• Varsta pacientului
• Simptomele
• Aspectul eruptiei si al veziculelor bucale

Medicul poate recomanda un exudat faringian sau coprocultura pentru ca virusul sa fie identificat in laborator.

Virusurile care provoaca boala gura-mana-picior pot fi depistate la persoana infectata:

• In secretiile nazale sau ale gatului (saliva, sputa sau mucus nazal)
• In lichidul din vezicule
• In materiile fecale

Poti fi expus la virusul care provoaca boala gura-mana-picior:

• Prin contact apropiat cu persoana infectata (ca de exemplu prin imbratisare)
• Pe cale aeriana, cand persoana infectata tuseste sau stranuta

• Prin contact cu materiile fecale ale persoanei infectate (ca de exemplu prin schimbatul scutecelor), si apoi prin atingerea ochilor, nasului sau a gurii inainte de a te spela pe maini
• Prin contact cu obiectele si suprafetele contaminate (atingerea unei clante contaminate), si apoi prin atingerea ochilor, nasului sau a gurii inainte de a te spela pe maini

Este, de asemenea, posibil sa te infectezi daca inghiti apa din piscina – desi nu este frecvent, este mai probabil sa se intample daca apa nu a fost tratata optim cu clor si este contaminata cu materiile fecale ale unei persoane care are boala gura-mana-picior.

In general, persoana care are boala este inalt contagioasa in prima saptamana de boala. Uneori, aceasta poate fi contagioasa si cateva zile sau saptamani de la disparitia simptomelor.

Unele persoane, in special adultii, se pot infecta fara sa dezvolte simptome, insa pot raspandi virusul. Prin urmare, mentinerea unei igiene temeinice – care inseamna spalatul frecvent pe maini – poate reduce sansele de raspandire sau de infectare.

Ar trebui sa ramai acasa daca ai boala gura-mana-picior. Solicita sfatul medicului daca nu esti sigur cand sa revii la serviciu sau la scoala. Acelasi lucru se aplica si copiilor care se intorc la cresa/gradinita.

Boala gura-mana-picior nu este transmisa la sau de la animale de companie sau alte animale.

Nu exista in prezent in SUA un vaccin care sa protejeze impotriva virusurile care provoaca boala gura-mana-picior. Cercetatorii lucreaza la dezvoltarea unor vaccinuri care sa contribuie in viitor la preventia bolii.

Poti reduce riscul de infectare astfel:

• Spala-ti frecvent mainile cu apa si sapun, si in special dupa ce schimbi scutecele sau folosesti toaleta.
• Curata si dezinfecteaza frecvent suprafetele si obiectele murdare, inclusiv jucariile.
• Evita contactul apropiat – sarut, imbratisare – sau folosirea in comun a tacamurilor sau canilor cu persoana care are boala gura-mana-picior.

Nu exista tratament specific pentru boala gura-mana-picior. Pentru ameliorarea simptomelor, aplica urmatoarele:

• Ia medicamente care se elibereaza fara prescriptie pentru ameliorarea durerii si a febrei (Atentie: aspirina nu trebuie administrata copiilor)

• Foloseste apa de gura sau spray-uri care amelioreaza durerea la nivelul gurii

In cazul in care persoana prezinta vezicule sau ulceratii, inghitirea este dureroasa. Totusi, este insa important ca persoanele cu boala gura-mana-picior sa bea suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea. Daca persoana nu poate inghiti suficiente lichide pentru a evita deshidratarea, poate fi necesara administrarea intravenoasa a acestora.

Daca iti faci griji in privinta simptomelor pe care le ai, fa-ti o programare la medic.

• www.cdc.gov