„Trebuia să mă operez din nou”

Viorica Ouatu știa, în linii mari, ca are hernie hiatală. În 2015 fusese operată la Cluj exact pentru acest diagnostic, dar intervenția nu rezolvase problema. De atunci și până în primăvara lui 2024 a încercat să mențină afecțiunea sub control, mâncând puțin și evitând orice efort fizic, dar chiar și așa se simțea din ce în ce mai rău. 

Durerea și disconfortul se asociau cu arsuri gastrice supărătoare. Exista și o senzație de presiune toracică, care îi dădea sentimentul că rămâne fără aer dacă mergea sau făcea mici treburi gospodărești care nu implicau efort. Cel mai greu de tolerat era senzația de greață și vărsăturile, mai ales după masă, care i-au creat serioase probleme de alimentație, dar și accentuarea refluxului gastric în timpul somnului, ceea ce, cumulat, producea o afectare importantă și continuă a calității vieții. 

„Era clar că trebuie să mă operez din nou. Nu aveam nicio altă soluție, oricât mi-aș fi dorit să evit intervenția. Pentru că băiatul meu știa cât de greu mi-a fost prima dată, dar și pentru că vedea că sufăr, am ales de la bun început să mă duc la Regina Maria. Acum la mai bine de șase luni de la operație, pot să spun că am făcut cel mai bun lucru. Mă simt foarte bine și mă pot bucura de viață, așa cum este normal pentru cineva la vârsta mea”, spune Viorica Ouatu. 

Investigații și diagnostic

După un prim consult clinic, Viorica Ouatu a avut confirmarea că intervenția chirurgicală este o necesitate care nu mai poate fi ocolită. Au urmat investigațiile necesare preoperatorii, cea mai importantă fiind endoscopia digestivă superioară. Procedură utilizată frecvent pentru diagnosticarea herniei hiatale, inclusiv a herniei gastrice transhiatale, permite vizualizarea directă a interiorului esofagului, a stomacului și duodenului. 

Dr. Bogdan Popa, medic specialist în gastroenterologie: „Endoscopia digestivă este investigația esențială care oferă informații foarte importante despre prezența și severitatea herniei, precum și despre eventualele complicații asociate. Este vizualizat esofagul, poziția stomacului și  porțiunea din acesta care s-a deplasat deasupra diafragmei. Pot fi diagnosticate precis inclusiv herniile mici, dificil de detectat prin alte metode imagistice. Dar cele mai importante informații pe care le aduce endoscopia gastrică superioară se referă la identificarea posibilelor complicații  asociate cu hernia hiatală. Refluxul gastroesofagian sever, prezent în hernia hiatală, poate irita mucoasa esofagiană, ceea ce duce la esofagită, inflamația mucoasei, la ulcere esofagiene sau, mai grav, la esofagul Barrett. Aceasta din urmă situație este o complicație a refluxului cronic, și presupune modificări de tip precanceros ale mucoasei esofagiene. Endoscopia poate identifica și eventualele leziuni hemoragice și oferă chirurgului informațiile de care are nevoie pentru stabilirea celei mai bune strategii operatorii, în funcție de patologia complexă identificată”.

În urma investigațiilor s-a stabilit că, în cazul Vioricăi Ouatu, era vorba despre o hernie gastrică transhiatală recidivată. O parte a stomacului trecuse prin hiatusul esofagian în cavitatea toracică, care avea nevoie de o abordare personalizată, chirurgicală, minuțios planificată.

Ce este hiatusul esofagian

Deschiderea naturală din diafragmă prin care esofagul, trece din cavitatea toracică în cavitatea abdominală pentru a se conecta cu stomacul, poartă numele de hiatus esofagian. 

În cazul unei hernii hiatale, acest orificiu devine mai mare decât normal, permițând stomacului să urce în cavitatea toracică. Defectul hiatal, care duce la hernia hiatală se referă la această slăbire sau lărgire excesivă a hiatusului, care afectează stabilitatea regiunii și capacitatea diafragmei de a susține și separa organele din torace de cele din abdomen.

O problemă doar aparent banală

Hernia hiatală este o afecțiune progresivă care, dacă nu este gestionată corect, poate duce la complicații semnificative. Identificarea și tratarea factorilor de risc, împreună cu monitorizarea regulată, sunt esențiale pentru a preveni evoluția acesteia către stadii avansate. 

În stadiile avansate patologia nu mai poate fi gestionată prin medicație antiacidă, dietă și evitarea efortului fizic, iar riscul complicațiilor crește direct proporțional cu „alunecarea” părții superioare a stomacului prin hiatus spre torace. Cele mai frecvente complicații sunt inflamația mucoasei esofagului, care poate duce până la cancer esofagian, ulcere esofagiene, îngustarea esofagului datorită inflamației sau a cicatricilor și strangularea herniei care provoacă necroza tisulară, o urgență chirurgicală.

„Hernia hiatală are o incidență mai mare la femei. Este bine de știut că atunci când devine simptomatică, este în mod cert într-un stadiu avansat, iar menținerea sub control cu medicație și dietă nu mai este eficientă. Singura soluție, care permite recuperarea calității vieții și un confort gastric normal, este intervenția chirurgicală. În cazul pacientei, stomacul era ascensionat aproape în totalitate în torace, ceea ce explica senzațiile de greață, vărsăturile și disconfortul respirator. 

Una dintre consecințele foarte grave ale herniei hiatale rămâne însă refluxul gastric acid, care poate surveni noaptea, fiind favorizat de poziția orizontală, urmat de aspirație la nivel pulmonar, ceea ce poate avea consecințe majore, inclusiv cu risc vital”, explica dr. Decebal Fodor. 

Cauzele care duc la apariția herniei hiatale 

Există un cumul de factori care se asociază și duc la apariția herniei hiatale, dar și la progresia acesteia. O cauză frecventă este procesul natural de îmbătrânire care slăbește țesutul conjunctiv și muscular al diafragmei, asociat cu predispoziția genetică. Hernia hiatală poate fi și un defect congenital, situație în care hiatusul diafragmatic este mai larg, iar pe fondul  unei presiuni abdominale crescută, provocată de obezitate, sarcină sau chiar de constipație cronică, creează condițiile pentru ascensiunea stomacului prin hiatusul esofagian. 

Tusea cronică este un alt factor care poate provoca sau agrava hernia hiatală, la fel și efortul fizic intens și ridicarea greutăților mari. Nu pot fi neglijați ca factori predispozanți nici unele aspecte ale stilului de viață, care favorizează plenitudinea abdominală, dar nici stresul cronic, care are poate afecta motilitatea gastrointestinală, contribuind la simptomele asociate herniei. 

Istoricul familial de hernie hiatală sau alte probleme gastrointestinale pot crește riscul, la fel și traumatismele abdominale sau toracice, dacă acestea au impact asupra structurilor de susținere ale diafragmei. Și, nu în ultimul rând, intervențiile chirurgicale abdominale, care pot modifica anatomia locală, și cresc riscul de hernie.

Operația

Intervenția a fost realizată minim invaziv, laparoscopic și a impus montarea unei plase resorbabile ca să întărească hiatusul esofagian și să prevină o nouă recidivă. 

„Pentru un hiatus foarte dilatat, pe fondul unor țesuturi slăbite, din cauza îmbătrânirii fiziologice, a inflamației cronice sau altor factori, suturile simple nu pot fi suficiente pentru a corecta problema și nu pot elimina complet riscul unei noi recidive. Un defect mare, păstrează un risc mare de recidivă, deoarece țesuturile nu mai au o structură suficient de puternică pentru a menține stomacul în poziția normală. O plasă resorbabilă servește ca o schelă, susține țesuturile și stimulează formarea de conjunctiv nou, care întărește zona”, detaliază dr. Decebal Fodor, elemente ale intervenției.

Există o sumă de beneficii importante ale plaselor resorbabile temporare. Acestea asigură suport structural în primele luni postoperatorii, atunci când țesuturile sunt încă fragile și, pe măsură ce se formează țesut natural, se degradează treptat. Un alt element important este că plasa resorbabilă nu rămâne permanent, fiind eliminat riscul de inflamație cronică sau migrare și reduce presiunea în perioada de recuperare și implicit durerea postoperatorie.

„Intervenția laparoscopică a avut un grad de dificultate destul de ridicat, dar a decurs fără incidente. Stomacul a fost adus în poziția, sau efectuat suturi pentru a închide cât mai mult hiatusul, lăsând deschiderea la dimensiunea normală adecvată trecerii esofagului, iar plasa resorbabilă a fost decupată și modelată pentru a acoperi defectul și fixată cu lipici special, fără a comprima esofagul sau alte structuri”, adaugă dr. Decebal Fodor. 

Recuperarea

Procedura laparoscopică a permis o recuperarea ușoară a pacientei. După intervenție, aceasta a trecut printr-un singur moment mai dificil. „Am o toleranță foarte redusă la anestezie, care îmi produce o intensă senzație de greață. Nu aveam nimic în stomac, nu puteam vomita, dar spasmul a existat. Am primit imediat ajutor, iar răul a trecut foarte repede. Atunci mi-am dat seama că la prima intervenție am pățit exact la fel, doar că atunci nu a intervenit nimeni și spasmele de vomă au fost foarte puternice. Cred că atunci, ceea ce probabil s-a reparat la operație, s-a rupt, pentru că simptomele herniei au revenit foarte repede și m-au chinuit aproape 7 ani”, mărturisește Viorica Ouatu. 

Aceasta ne-a mai spus că decizia de a merge la Spitalul Regina Maria a fost mai mult decât inspirată și salvatoare. „Domnul doctor Fodor este bun și blând. A venit duminică în spital ca să mă vadă, deși știu că era singura lui zi în care ar fi putut rămâne acasă cu familia. Așa ceva nu uiți și te face, pe tine ca pacient, să te simți foarte bine”, încheia aceasta. 

La trei luni de la operație, la controlul obligatoriu, dr. Bogdan Popa a fost cel care a evaluat prin endoscopie statusul pacientei. „Totul arăta perfect. Inflamația dispăruse, procesul de regenerare a țesutului susținut de plasa resorbabilă evolua corespunzător. Cu puțină atenție la efortul fizic și cu unele reguli alimentare de bază, totul va fi în regulă în viitor”. 

Concluzia cazului aparține doctorului Decebal Fodor: „Morala este că o hernie hiatală voluminoasă, recidivată, se poate rezolva astfel încât riscul unei noi recidive să fie redus la minimum, dacă știm exact ce nevoi are pacientul din punct de vedere al leziunilor, iar intervenția terapeutică este perfect adaptată la aceste necesități”.
 

Consultanți: dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie generală și dr. Bogdan Popa, medic specialist în gastroenterologie, la Spitalul Regina Maria Brașov