Stresul este o componenta inevitabila a vietii. Daca inveti cum sa-l gestionezi cu succes, iti poate imbunatati in mod semnificativ sanatatea mentala si fizica.
Walter Bradford Cannon, medic si profesor la Universitatea Harvard, a fost un pionier in explorarea biochimiei stresului. In urma cu aproape un secol, cercetarile sale l-au convins ca spaima nu exista doar la nivelul mintii, ci implica si o reactie fizica. Prin experimentele realizate pe caini care latrau la pisici inchise in custi, Cannon a putut sa izoleze un hormon secretat de glanda suprarenala a pisicilor atunci cand acestea erau speriate. Cand a injectat acest hormon unei pisici calme animalului i s-a declansat brusc o reactie fizica de teama. Bataile inimii pisicii si presiunea arteriala au crescut brusc, iar debitul sanguin catre muschi a crescut de asemenea. Cannon a denumit aceasta manifestare drept reactie fiziologica activata ca raspuns la un eveniment periculos sau la un atac care ameninta viata. Este ceea ce azi numim raspunsul de tip „lupta sau fugi”.
Toti ne confruntam cu situatii de stres, insa folosim exemple diferite pentru a-l descrie. Tu poate definesti stresul ca fiind traficul bara la bara, un termen strans de executie a unui proiect, o boala care iti provoaca griji sau o cearta cu partenerul. Un prieten il poate defini intr-un alt mod: o relatie care se degradeaza, necesitatea de a ingriji o persoana in suferinta sau o atentionare prin e-mail care anunta inca o factura neplatita.
Daca ai fi insa un psiholog, ai eticheta aceste exemple drept factori de stres – adica diverse tipuri de evenimente si circumstante stresante. Si ai defini stresul intr-un mod mai precis, ca fiind un raspuns fizic automat in fata unor provocari sau a oricarei situatii care iti impune adaptarea la o schimbare.
Indiferent daca factorul de stres specific cu care te confrunti este un accident de masina, o cearta puternica sau durerea provocata de artrita, fiecare amenintare potentiala sau efectiva declanseaza o cascada de hormoni ai stresului care produc modificari fiziologice bine orchestrate.
Cunosti cu siguranta aceste senzatii. Inima iti bate mai repede. Muschii se incordeaza. Respiratia este accelerata, iti apar broboane de sudoare pe frunte sau iti transpira mainile. Insa modul si motivul pentru care aceste reactii au loc, precum si efectele declansate atunci cand aceste reactii se produc in mod repetat de-a lungul timpului - sunt intrebari la care cercetatorii incearca de multi ani sa gaseasca raspunsuri.
Sa intelegem reactia la stres
Descoperirea lui Cannon a fost corecta si a constituit punctul de plecare. De atunci, oamenii de stiinta au aflat mult mai multe lucruri despre reactia corpului la stres. Aceasta implica nu doar un hormon, ci o serie de hormoni, creierul si o parte a sistemului nervos denumita sistemul nervos autonom (sistemul nervos vegetativ), care dicteaza functiile involuntare (care nu sunt dictate constient) ale corpului, precum respiratia, presiunea arteriala si bataile inimii.
Reactia noastra la amenintari incepe la nivelul creierului, care primeste si proceseaza informatiile – poate o imagine a sefului tau in timp ce se apropie de tine cu o expresie de rau augur sau sunetul unei explozii. Instantaneu, un semnal de la cortexul motor (care controleaza miscarile) din creier este transmis rapid prin intermediul cailor nervoase catre muschi, care se incordeaza, pregatindu-se pentru o situatie dificila. Un alt semnal provine de la hipotalamus, o parte a creierului situata deasupra trunchiului cerebral. Acesta transmite un avertisment glandei pituitare aflate in apropiere, care trimite la randul sau un mesager chimic prin intermediului fluxului sanguin catre glanda suprarenala. Astfel, glanda suprarenala secreta o serie de hormoni ai stresului, inclusiv primul hormon pe care Cannon l-a izolat – epinefrina, mai bine cunoscuta ca adrenalina.
Probabil cunosti asa-numita infuzie de adrenalina, care ajuta la revitalizarea corpului tau - aceasta face parte din reactia la stres.
- Glandele suprarenale elibereaza, de asemenea, un al doilea hormon al stresului identificat de catre Cannon, denumit norepinefrina sau noradrenalina. Alti cercetatori au descoperit un al treilea - hormonul stresului, cortizolul.
- Simultan, hipotalamusul incearca, prin intermediul sistemului nervos autonom, sa mentina o stare interna optima supravietuirii organismului. Aceasta retea de nervi transmite avertismentul prin intermediul coloanei vertebrale si, de acolo, catre nervii din intregul corp. Ca raspuns, terminatiile nervoase din organe, vasele de sange, piele si chiar din glandele sudoripare elibereaza epinefrina si norepinefrina.
Aceasta infuzie de hormoni pregateste corpul pentru a raspunde amenintarii iminente. In cazul unui pericol fizic imediat, precum aparitia brusca a unui animal salbatic care da tarcoale sau a unui dusman inarmat, reactionezi, fie pregatindu-te sa rezisti si sa lupti, fie te refugiezi intr-un loc sigur. In orice caz, trebuie sa te pregatesti pentru actiune, care este exact ceea ce hormonii stresului te ajuta sa faci.
- Respiratia se accelereaza, ceea ce permite corpului tau sa aiba mai mult oxigen care ajuta la alimentarea muschilor. In mod asemanator, glucoza si grasimile care dau energie sunt eliberate din depozite in sange. Simturi precum vederea si auzul devin mai ascutite si te fac mai alert.
- Bataile inimii se accelereaza si presiunea sangvina creste. Anumite vase de sange se contracta, directionand fluxul de sange catre muschi si creier, in timp ce se reduce la nivelul pielii si a altor organe.
- Anumite celule din sange, denumite trombocite, devin mai aderente si pot forma cu usurinta cheaguri pentru a minimiza pierderile de sange din cauza unor eventuale rani. Sistemul imunitar incepe sa lucreze in mod activ. Muschii tai, chiar si cei mici, cei care sunt responsabili de ridicarea parului sub piele, se incordeaza, pregatindu-te sa intri in actiune.
- Funtia organelor de care nu este nevoie pentru urgenta imediata este incetinita pentru a concentra energia acolo unde necesara. Stomacul si intestinele inceteaza sa functioneze. Excitatia sexuala se reduce. Reparatia si dezvoltarea tesuturilor incetinesc.
Incearca asta acum - modalitati de relaxare
Te simti stresat? Cateva verificari rapide ale corpului pot raspunde la aceasta intrebare:
- Respiri superficial? Pune o mana pe piept si cealalta pe abdomen. Atunci cand inspiri si expiri, fii atent la mana care se misca. Respiratia de calmare introduce aer adanc in plamani, pentru ca pieptul si abdomentul sa se extinda; respiratia superficiala, incordata, implica doar pieptul.
- Gatul si umerii tai sunt incordati? Inspira adanc. Pe masura ce expiri, ruleaza incet umerii in sus catre urechi si spate, apoi in jos, relaxandu-i cat de mult se poate. Umerii sunt mai jos decat erau cu un moment in urma?
- Iti incordezi maxilarul sau pumnii? Inspira adanc, apoi expira lent si relaxeaza maxilarul pana cand buzele se departeaza usor. Inspira din nou adanc si relaxeaza-ti mainile astfel incat degetele sa fie usor distantate.
Stoparea reactiei la stres este lenta
Cannon considera ca reactia la stres era temporara. Acesta credea ca, la cateva minute dupa infuzia declansata de epinefrina, corpul unei persoane va reveni la starea normala de echilibru, cunoscuta drept homeostaza. Plamanii isi vor incetini ritmul de respiratie. Tensiunea arteriala ar ascade pe masura ce bataile inimii ar incetini si sangele ar curge din nou normal. Intestinele si-ar relua activitatea, furnizand un nou combustibil pentru a inlocui energia consumata in timpul urgentei. Celulele osoase si cele ale pielii ar relua reparatiile sau s-ar regenera. Sexul ar putea parea mai plin de satisfactii. Cannon nu avea dreptate, potrivit unor cercetari realizate ulterior. Acestea au scos la iveala ca cel mai adesea efectele stresului se pastreaza pentru o perioada de timp prelungita sau chiar se combina astfel incat corpul nu se relaxeaza complet niciodata.
Se pare ca sistemul nervos autonom este impartit in doua parti cu efecte opuse. Sistemul nervos simpatic revigoreaza corpul, ca reactie la pericole percepute, asa cum este descris mai sus. Partea sa opusa, sistemul nervos parasimpatic calmeaza corpul pe masura ce pericolul a trecut.
Altfel spus, in societatea de azi, factorii de stres deseori se cumuleaza, devenind o combinatie de blocaje in trafic, termene-limita de respectat, griji financiare si alte provocari care mai degraba ne umplu zilele in loc sa treaca repede, asa cum se intampla in cazul animalului salbatic care in final pleca. Ca urmare, sistemul simpatic ramane indelung activ, chiar daca ar fi trebuit sa cedeze in fata influentei calmante a sistemul parasimpatic.
Chiar si atunci cand te confrunti cu stres cronic, poti beneficia de tehnicile de gestionare a stresului. Folosirea regulata a acestor tehnici te poate ajuta sa calmezi sistemul nervos simpatic atunci cand nu este necesar cu adevarat si sa restabiliesti echilibrul.
Sursa de informatii:
www.health.harvard.edu