Sunt multe emotii dificile pe care le putem experimenta in timpul pandemiei – tristete, dezamagire, furie, vinovatie, frustrare sau singuratate – sunt raspunsuri normale, la conditii anormale. Ne intristam si experimentam si durerea. Este important sa adoptam o abordare plina de compasiune pentru noi insine si pentru cei din jurul nostru.
Mintea noastra, la nivel de reactie primitiva, stie ca se intampla ceva rau, dar nu putem vedea raul, este practic imposibil sa-ti faci o reprezentare. Acest lucru ne fragmenteaza sentimentul de siguranta si, treptat, o pierdem. Nu realizam daca acest lucu, pierderea sigurantei, este valabil pentru toti sau daca, ni se intampla numai noua. Adevarul este ca aproape toti simtim la fel. Este o experienta complet noua pentru toti si ne intristeza la nivel global, nu doar individual.
Durerea anticipativa conduce la anxietate
Anticiparea durerii se poate traduce prin ceea ce simtim in legatura cu ceva ce s-ar putea intampla in viitorul apropiat, atunci cand acesta este incert si impredictibil. De obicei aceasta durere anticipativa se concentreaza asupra mortii. O simtim, spre exemplu, atunci cand cineva apropiat primeste un diagnostic cumplit sau cand ne gandim ca ne-am putea pierde un parinte in curand. De asemenea, anticiparea durerii vine cu imagini puternic negative, vine ca o furtuna care te perturba in profunzime. Acest virus induce o durere atipica care devine din ce in ce mai confuza pentru oameni.
Anticiparea durerii presupune un sentiment de anxietate nesanatoasa. Mintea mea incepe astfel sa-mi arate imagini, ii vad pe parintii mei cum se imbolnavesc, vad cu ochii mintii cele mai grave scenarii posibile. Aceasta este mintea mea protectoare. Important este sa nu ignor acele imagini sau sa incerc sa le alung – mintea oricum nu ma va lasa sa fac asta si poate fi dureros sa incerc sa o fortez. Scopul este de a gasi echilibru in ceea ce gandesc. Daca simt ca cea mai nefasta imagine capata forma, este bine sa-mi fac un obicei din a ma gandi la cea mai buna imagine, la forma pozitiva a imaginii de care tocmai m-am speriat si sa-mi spun: “Cu totii ne imbolnavim cate putin”, “Nu toti cei pe care-i iubesc mor”. Poate ca nimeni nu face asta, pentru ca toti facem pasii potriviti. Niciun scenariu nu trebuie ignorat, dar nici unul nu ar trebui sa domine.
Intelegerea trairilor este un prim pas spre igiena mentala. Este un lucru pe care-l repet destul de des in cabinet si care este, de cele mai multe ori, cel mai greu de inteles. Nu exista o schema, o reteta pentru intelegerea trairilor iar negarea lor este cea mai facila si devastatoare pentru psihic.
Ca prim pas, recunoaste si numeste emotiile pe care le traiesti: “Sunt speriat. Mi-e frica”. Conecteaza-te cu tine insuti, la fel cum ai face-o cu un prieten drag. Permite-ti sa simti sentimentele, indiferent care ar fi ele.
Este important sa constientizam ca:
- Vinovatia, in special vinovatia supravietuitorului, este frecventa in timpul oricarei crize, dar binenteles ca nu este productiva. Incearca sa te detasezi de ea.
- Furia exista: “Ma faci sa stau acasa si-mi limitezi activitatile.” Dar, totodata, exista negocierea: “Bine, daca ma distantez social totul va fi bine, nu?”
- Tristetea exista si ea: “Imi amintesc ca anul trecut, pe vremea asta, imi pregateam bagajele de concediu, etc…” Binenteles ca nu stiu cand se va termina aceasta pandemie dar, in cele din urma, exista acceptarea. Pandemia este reala, chiar se intampla; trebuie sa-mi dau seama cum sa procedez. Acest virus nu ne afecteaza daca respectam regulile si masurile recomandate.
- Acceptarea, asa cum v-ati putea imagina, este sursa puterii, este puterea insasi. Gasim controlul in acceptare: ”Imi pot spala mainile”, “Pot pastra o distanta sigura”, “Pot invata cum sa lucrez practic in mediul virtual”, „In acest fel sunt in siguranta”.
Exercitii pentru a amortiza durerea anticipativa
Exerseaza bunatatea fata de tine insuti! Trateaza-te asa cum ai trata un prieten! Bunatatea si compasiunea fata de tine nu este niciodata egoista; de fapt, te va ajuta sa mentii forta si rezistenta, permitandu-ti in cele din urma sa fii un sprijin mai eficient pentru ceilalti. Recunoaste universalitatea fenomenului pandemic, cu totii suntem impreuna. Multi oameni din intreaga lume au aceleasi tipuri de experiente, ganduri si sentimente ca si tine.
Durerea anticipativa este mintea care merge spre viitor si isi imagineaza cel mai rau. Pentru a te linisti, trebuie sa traiesti in prezent. Acesta ar fi un sfat familiar pentru cei care au beneficiat de psihoterapie, care au urmat un program de meditatii sau mindfulness, dar oamenii sunt intotdeauna surprinsi de cat de prozaic poate fi acest lucru. Nu toti inteleg meditatia si calitatile ei. De exemplu, un exercitiu pe care-l impartasesc cu clientii mei in terapie este sa fii mindfulness in tot ceea ce faci cand stai acasa. Spre exemplu, sa acorzi atentie activitatii pe care o faci cu toate simturile (vaz, auz, miros, gust, simt tactil)– spal o farfurie si sunt atent la senzatia pe care mi-o transmite apa, la zgomotul si caldura apei, structura ei catifelata, apoi privesc cum resturile de mancare din farfurie sunt diluate in apa calda cu bule de sapun, simt parfumul detergentului de vase in nari, miroase a liliac, vad consistenta lui pe buretele cu care spal vasul respectiv, aud clipocitul apei intr-un anumit ritm, etc. Urmand acest exemplu, putem fi mindflulness cand manancam, bem, mergem, facem baie, privim natura in jur, etc.
Un alt exercitiu in care iti poti distrage atentia din preocuparile dureroase este sa numesti cinci lucruri din camera de zi: un computer pe locul din stanga, un scaun, o poza cu cainele, un pix vechi pe birou si o cana de cafea. Este foarte simplu, respir si-mi schimb imaginea mentala cu una potrivita.
Constientizeaza practic ca in momentul prezent, nimic din ceea ce ai anticipat nu s-a intamplat. In acest moment, esti bine. Esti practic intr-o vacanta, luata mai devreme, acasa. Ai mancare, nu esti bolnav, te bucuri pentru prima oara de timpul liber in care poti face lucruri simple pe care le faceai in copilarie.
Foloseste-ti simturile si gandeste-te la ceea ce simti, bucura-te de aceasta stare. Biroul este construit dintr-un lemn greu, de mahon, iti plac formele lui, iar acest lucru iti da o stare de rezistenta. Patura este moale, pufoasa, iti incalzeste sufletul numai cand o privesti. Poti deja simti respiratia care iti vine in nas, o respiratie de calm si relaxare. Aceste mici exercitii zilnice te vor ajuta sa functionezi intr-un mod sanatos si sa amortizezi o parte din acea durere anticipativa.
Totodata, aceasta durere anticipativa te determina sa gandesti ca doar asa esti capabil sa dai drumul la ceea ce nu poti controla. Insa, in mod practic lucrurile sunt invers: toate aceste ganduri anticipative sunt de fapt o “fata morgana” a realitatii. Bineinteles, ca chiar daca ai aceste ganduri, nu inseamna ca le si poti controla: “Ceea ce face vecinul tau este in afara controlului tau, ceea ce depinde de tine este sa stai la sase metri distanta de el si sa te speli pe maini.” Concentreaza-te pe ceea ce poti face!
In cele din urma, este un moment bun pentru a te aproviziona cu multumire, iubire si compasiune. Toata lumea va avea diferite niveluri emotionale: frica, durere, tristete, emotii care se manifesta in moduri diferite. Un prieten iti spune ca e foarte suparat pe tine ca nu l-ai sunat mai des, altul se plange ca nu-i place aceasta stare, altii au idei bizare, dar, in final, asa se confrunta ei cu aceasta stare de #statacasa. Le este frica si sunt anxiosi. Deci, ai rabdare, gandeste-te la cum este acea persoana de obicei si nu cine pare a fi in acest moment.
„Aceasta este doar o stare temporara”, ne ajuta sa ne-o spunem din cand in cand. Precautiile pe care le luam sunt cele corecte, istoria ne spune asta si cu siguranta oamenii legii stiu ce spun si fac ceea ce este bine pentru noi. In acest mod sunt un supravietuitor, o sa supravietuim cu totii, cu bine!
Cauta sens in tot ceea ce faci!
Acesta perioada ne impune o protectie suplimentara, dar nu pentru a reactiona excesiv. Iar dupa acceptarea incertitudinii, binenteles ca ceea ce ne dorim mai mult decat orice este sensul, sensul care se pierde putin cate putin. Dar sensul nu exista in incertitudine, el apare cand ne asteptam mai putin. Stim ca putem gasi lumina in suferinta, si, DA, sensul este LUMINA din suferinta. Acum lucram de acasa, oamenii isi dau seama ca din confortul casei lor se pot conecta la munca, prin tehnologie. Deci, nu sunt la fel de indepartati pe cat credeau. Isi dau seama ca isi pot folosi telefoanele pentru conversatii lungi, aprecieaza plimbarile si activitatile casnice. Mai mult, cred ca vom continua sa gasim sens in tot ceea ce va urma. Continua sa incerci!
Exista ceva puternic care ne-a facut sa fim atenti la aceasta durere, ceva care ne ajuta sa simtim ce se afla in interiorul nostru. Aproape ca cei mai multi dintre noi uitasem importanta trairilor. Emotiile au nevoie de miscare, de viata. Este important sa recunoastem prin ce trecem. Nu cred ca ti-ai dori sa fii un om fara emotii, un om pentru care aceasta pandemie nu exista, cred ca acest lucru ar fi fost de fapt cel mai trist. Daca permitem sentimentelor sa se intample, ele se vor intampla intr-un mod ordonat si ne vor da PUTERE, astfel nu vom fi victime. Nu lasa suferinta sa preia controlul, traieste-ti emotiile si continua-ti viata!