Criteriile de diagnostic pentru sindromul de apnee in somn sunt: 15 episoade de apnee (oprire a respiratiei) pe parcursul unei ore de somn insotite sau nu de somnolenta pe parcursul zilei, sforait, oboseala, insomnie.
Sindromul de apnee in somn este frecvent la pacientii de varsta medie si varstnici, majoritatea neconstientizand patologia de care sufera. Cei mai multi pacienti sunt barbati, fumatori si asociaza hipertensiune arteriala.
Sindomul de apnee in somn se produce ca urmare a unor cauze:
- de ordin anatomic (colapsul cailor respiratorii superioare)
- de ordin neurogenic (sensibilitatea unor chemoreceptori, defecte ale unor tipuri de receptori ce regleaza ventilatia)
Factorii de risc:
- obezitatea
- istoric familial
- laxitatea tesutului data de inaintarea in varsta
- miopatiile
- sexul masculin
- pacientii ce sufera de insuficienta cardiaca sau care au avut un infarct de miocard in antecedente
Simptomele ce aduc pacientul la medic sunt:
- somnolenta pe parcursul zilei
- episoade de apnee
- durere de cap matinala
- respiratie pe gura
- crestere in greutate
- iritabilitate
- depresie
- insomnie
- disfunctii sexuale
Investigatii pentru stabilirea diagnosticului sunt:
- Endoscopia flexibila - evidentieaza patologia nazala, faringiana si laringiana
- Polisomnografia –evalueaza diversi parametrii pe parcursul somnului
Examenul clinic ORL
Evaluarea anatomica va releva colaps la nivel velofaringian (cea mai comuna localizare) sau la nivelul bazei de limba. Colapsul apare de obicei la sfarsitul expirului. Pentru confirmarea diagnosticului de colaps la nivel velofaringian se foloseste scorul Mallampti:
- cavitatea orala si vizibilitatea organelor este normala - clasa 1
- uvula (omusorul) si amigdalele sunt doar partial vizibile- clasa 2
- amigdalele nu sunt vizibile, iar din uvula se vede doar baza- clasa 3
- palatul moale nu este deloc vizibil- clasa 4.
Unii medici vor include in criterii de diagnostic si circumferinta gatului. Alti factori importanti in diagnosticul apneei de somn sunt reprezentati de:
- deviatia de sept
- hipertrofia cornetelor nazale
- alergiile
- laringo/traheo malacia
Tratament
Cel mai probabil, medicul iti va recomanda terapie CPAP – care consta in folosirea unui aparat pe timpul noptii care va introduce in caile nazale aer cu presiune pozitiva la acelasi nivel in inspir si in expir.
La pacientii care sforaie si au SAS stadiu mediu spre moderat se pot recomanda diverse aparate care repozitioneaza mandibula. Acestea sunt foarte eficiente la pacientii cu protruzie mandibulara.
Tratamentulul chirurgical ORL este indicat in urmatoarele situatii:
- Imposibilitatea aplicarii terapiei CPAP – persoane claustrofobice, pacient necompliant sau care calatoreste mult
- Persoane cu amigdale care obstrueaza mult spatiul respirator la un adult normoponderal (se practica reducerea in dimensiune a amigdalelor)
- Persoane care sforaie si au lueta (omusorul) lunga si sunt normoponderale – se practica micsorarea chirurgicala
- Persoane care au o patologie obstructiva nazala si sunt normoponderale – se practica septoplastia sau reducerea in dimensiuni a cornetelor nazale
- Persoane cu pachet de vegetatii adenoide in cavum si sunt normoponderale – se ableaza pachetul
Contraindicatiile relative ale interventiei chirurgicale sunt: obezitatea, afectiuni cardiovasculare in stadii avansate, varsta inaintata, asteptari nerealiste ale rezultatului interventiei, contraindicatii anatomice.
O alta parte importanta a tratamentului este cea igienodietetica: trebuie sa scazi in greutate, sa nu iei medicamente sedative, sa nu bei alcool, sa eviti sa conduci masina sau utilaje atunci cand esti obosit.
Implicatiile tratarii insuficiente ale acestei patologii sunt grave:
- 2-3% dintre pacienti mor in accidente de masina deoarece adorm la volan
- 3-6% fac stop cardio respirator in somn
- Mare parte dintre pacienti dezvolta hipertensiune arteriala, infarct de miocard, rezistenta la insulina, aritmii
- 75- 100% dintre pacienti au boala de reflux gastroesofagian sau reflux laringofaringian datorita presiunii intratoracice crescute