Asa cum adultii au dreptul sa le placa sau nu un anumit produs alimentar si copiii trebuie ascultati atunci cand refuza in mod sistematic o anumita mancare. De asemenea, trebuie crezuti daca spun ca s-au saturat. Pana la 5 ani reflexul de foame si senzatia de satietate le semnalizeaza perfect cantitatea de mancare de care au nevoie, asa ca insistenta voastra ca ei sa manance tot din farfurie nu face decat sa le modifice instinctele naturale si sa-i predispuna la obezitate.
Refuzul copiilor de a manca presupune respingerea zilnica a unui aliment de 3 ori consecutiv, timp de 10 zile consecutiv.
Copiii nu pot si nu trebuie sa fie fortati sa manance!
Odata cu incetinirea ritmului de crestere si apetitul copilului va scadea proportional, spre disperarea parintilor, care trebuie sa inteleaga ca este vorba doar de o perioada tranzitorie. Limitarea gustarilor (in special a celor dulci si concentrate in calorii) si perseverenta de a-i oferi celui mic alimente diversificate si sanatoase vor duce in final la cresterea apetitului si la un consum energetic care sa fie satisfacator pentru nevoile copilului.
Motive care pot determina indiferenta copilului fata de mancare
- Ii creste interesul pentru lumea din jur in detrimentul mancarii
- A fost inactiv, nu a consumat suficienta energie si atunci nu ii este foame
- Este prea obosit
- Este prea implicat in activitati noi, pasionante si nu are rabdare sa manance
- A „ciugulit“ diverse alimente intre mese si „si-a stricat“ foamea; cu 1-1,5 ore inainte de masa copilul nu trebuie sa bea si sa manance nimic
- Are o stare de neliniste accentuata, cu inhibarea apetitului, determinata de prezenta unor persoane anxioase sau stresate in apropierea lui
- Primeste prea multa atentie de la cei din jur; copilul poate invata repede ca refuzul mesei este o metoda garantata de a fi bagat in seama si atunci se foloseste de aceasta „arma“ de cate ori simte nevoia.
Pana la varsta de 5 ani, copiii au tendinta sa faca fixatii asupra unui anumit aliment pe care il cer obsesiv la fiecare masa, refuzand restul produselor, chiar daca anterior le consumau cu placere. Acest obicei este determinat fie de plictiseala pe care alimentatia zilnica le-o inspira, fie ca semn de independenta. Nu le acordati prea multa atentie deoarece s-ar putea sa o interpreteze ca pe o recompensa si sa persevereze cu aceeasi atitudine. Dupa 2 saptamani de consum al alimentului „preferat“ incepeti sa introduceti alaturi de el, la fiecare masa, un aliment nou. Incercati sa invitati si alti copii la masa in speranta ca acestia vor functiona pe post de exemplu pozitiv.