Spaima tuturor copiilor din parcuri și grădinițe, problemă pentru toți medicii pediatri din țară, Parintele de Groază este printre singurele specimene de ipohondrie română ale cărui obsesii și comportamente exegerate sunt proiectate în afara propriei persoane. Țintă în mișcare pentru o grijă și atenție exacerbate, copiii Parintelui de Groază suferă repercusiunile spaimei iraționale de boală a acestuia.
Părintele de Groază are un țel bine definit și unic în viață – să se asigure că progeniturile sale sunt ferite, prin orice mijloace, de boală și suferință. Complet neîncrezător în capacitatea de dezvoltare a sistemului imunitar uman, Săracus Copilum își dedică întreaga existență protejării copilului împotriva microbilor, virușilor, bacteriilor, frigului, căldurii, curentului bineînțeles, relațiilor, interacțiunii cu autoritățile, traficului, dobânzilor mari practicate de bănci șamd. În principal, cam tot ceea ce compune viața pe pământ reprezintă un pericol real și iminent în ochii acestuia, pericol cu care luptă înarmat cu zeci de straturi de haine, suplimente alimentare pentru infanți și dreptul de a le interzice copiilor prezența la școală sau pe terenul de joacă. Epidemiile de varicelă, condițiile meteo nefavorabile sau copilăria fără griji sunt fenomene și concepte înspăimântătoare pentru Părintele de Groază, care depune eforturi supraomenești de negare în fața rugăminților copilului de a ieși din casă îmbrăcat cu mai puțin de cinci straturi de haine, 3 căciuli și 2 fulare, acolo unde temperatura nu depășește 25 de grade Celsius. Temperatură pe care în sânul propriei case o menține la un nivel alarmant de mare, având centrala termică la putere maxima chiar și în sezonul cald, spre surpriza cititorilor de contoare. În cazul unui nou-născut, Părintele de Groază poate fi surprins în mijlocul acțiunii de fierbere a apei în care urmează să-și scalde copilul pentru băița de seară.
Este ușor de reperat mai ales prin intermediul copiilor pe care îi are în grijă, asupra cărora veghează ca un elicopter de urgență medicală. În parcuri, poți fi sigur că se află în apropiere de locul în care un copil se joacă singur pe o bancă, ițindu-se aproape imperceptibil de sub muntele de veșminte pe care le poartă. În instituțiile de învățământ, este acel părinte al cărui copil care deține recordul absențelor motivate, dar nefondate, iar în cadrul ședințelor cu părinții, este acela a cărui mână e constant ridicată a răspuns, fără ca măcar să fi existat o întrebare.
Dar binele învinge și în acest caz, odată cu înaintarea copilului în vârstă. Binele învinge pentru copil, adică.