“Perioada de varsta scolara mica (clasa 0 si clasele I – II) reprezinta un moment crucial pentru identificarea si remedierea tulburarilor specifice de invatare (dislexie, disgrafie, discalculie), chiar si in formele usoare ale acestora, precum si a altor deficite cognitive care afecteaza procesul de invatare (probleme de atentie, memorie etc).”, ne-a spus dna psiholog Monica Bolocan.
Acelasi comportament deficitar poate avea cauze diferite: spre exemplu, atunci cand un copil nu indeplineste o cerinta specifica, fie nu i-a acordat atentie, fie nu a inteles-o, fie nu isi poate aminti sau planifica toti pasii pe care ii are de urmat (in cazul cerintelor complexe). In fiecare dintre aceste situatii sunt implicate mecanisme cognitive diferite.
Orice copil – si chiar persoana adulta – are dificultati de invatare din cand in cand. Atunci cand aceste probleme sunt prezente tot timpul (pe o perioada de monitorizare de cel putin 6 luni) si afecteaza performanta copilului, parintii ar trebui sa-si faca griji.
Deoarece dificultatile de invatare acompaniaza frecvent alte tulburari si afectiuni (ex: ADHD, tulburari afective si emotionale, afectiuni neurologice etc), parintii ar trebui sa monitorizeze cu grija evolutia copilului si sa se adrezese unui specialist imediat ce apar semnale de alarma.
Printre procesele cognitive cu impact in procesul de invatare care pot fi masurate se numara:
- atentia si concentrarea
- memoria (de lucru, de scurta sau lunga durata)
- viteza de procesare mentala
- limbajul (receptiv si expresiv)
- functionarea emotionala si comunicarea sociala
- abilitatile motorii, de coordonare vizuo-motorie si integrare perceptiv-senzoriala
- functionarea executiva (abilitatile de planificare, organizare, initiere si inhibitie a comportamentului)
- inteligenta (verbala si non-verbala), rationamentul si flexibilitatea mentala
Toate aceste functii cognitive joaca un rol extrem de important in procesul de invatare si dezvoltare a fiintei umane, multe dintre acestea fiind specifice numai omului, ca fiinta superioara.
Cand este nevoie sa apelati la o evaluare neuropsihologica in cazul unui copil scolar?
Acest tip de evaluare este necesar si util in special in urmatoarele cazuri:
- copii care au prezentat o intarziere in dezvoltare in primii 6 ani de viata intr-una sau mai multe dintre abilitatile: comunicare si limbaj, cognitive, motorii, sociale si emotionale (ex: au vorbit tarziu si incorect, au dificultati de coordonare motorie, sunt neindemanatici si neatenti, nu au asimilat corect conceptele de baza legate de numar, cantitate, timp, spatiu, directii, confunda literele sau nu le identifica corect, invata greu cuvintele noi, confunda stanga cu dreapta etc)
- copii care manifesta probleme de performanta scolara si dificultati de invatare determinate de probleme de memorie, concentrare a atentiei, dificultati de organizare, planificare, monitorizare si control (functionarea executiva)
- copii care prezinta dificultati specifice de invatare legate de scris, citit, calcul si rationament matematic in ciuda unei performante intelectuale peste medie
- copii care ridica suspiciunea de: ADHD, tulburari afectiv emotionale (anxietate, depresie, etc) si de comportament sau alte tulburari psihiatrice
- copii diagnosticati cu diverse afectiuni neurologice (ex: epilepsii, infectii ale creierului, accidente vasculare, afectiuni tumorale etc) sau care au suferit un traumatism craniocerebral, sau sufera de afectiuni medicale cronice (metabolice, endocrinologice, respiratorii, etc) de natura sa afecteze functionarea cognitiva sau psihologica
In ce consta?
In cazul copiilor scolari si a adolescentilor (de la 6 la 16 ani):
Incepand cu 6 ani, sunt disponibile baterii complexe de evaluare neuropsihologica (de exemplu, Wechsler Intelligence Scale for Children IV, Nepsy, Wisconsin Card Sorting Test etc) prin care sunt “scanate” cele mai importante functii cognitive implicate in procesul de invatare. In plus, evaluarea complexa afectiv-emotionala, a comportamentului si personalitatii prin chestionare standardizate (completate de parinti, copii si cadre didactice), completeaza profilul cognitiv cu informatii importante pentru planul de interventie.
Incepand cu aceasta varsta, abilitatile de comunicare ale copilului permit psihologului sa utilizeze in relatie directa cu copilul tehnici complexe de evaluare si interventie.
In urma evaluarii se construieste profilul neuropsihologic al copilului (cu puncte „tari” si puncte „slabe”), care sta la baza conceperii planurilor de interventie: activitati, exercitii si terapii specifice pentru imbunatatirea abilitatilor de invatare sau recuperarea intarzierilor in dezvoltare, dupa caz.
Pe langa interventia individuala, psihologul poate oferi informatii utile parintilor si cadrelor didactice pentru a sti cum sa adapteze procesul de predare-invatare in conformitate cu cerintele copilului, pentru a-l ajuta sa-si atinga potentialul real.