Displazia de dezvoltare a soldului
Articulatia soldului este formata din capul femural si cavitatea acetabulara a osului coxal. In cazul dezvoltarii anormale (displaziei), cavitatea nu este suficient de adanca pentru a acoperi in intregime capul femurului, care aluneca (este dislocat) partial sau total. Interesarea articulara poate fi uni sau bilaterala. Afectiunea este mai frecventa la fetite.
Semnele clinice la nou-nascut si sugar sunt reduse – asimetria pliurilor fesiere, asimetria bazinului, limitarea miscarii de abductie a coapselor (departarea picioarelor). Dupa ce copilul incepe sa mearga se evidentiaza inegalitatea membrelor inferioare (in cazul afectarii unilaterale), mers schiopatat sau leganat, modificari de statica a coloanei vertebrale, iar in timp pot sa apara deformari ale articulatiei, senzatia de instabilitate, dureri.
Depistarea precoce a afectiunii este esentiala pentru ca permite vindecarea completa, fara sechele.
Rolul ecografiei
Examinarea ecografica a articulatiei coxo-femurale (soldului) la nou-nascut si sugar este metoda cea mai indicata pentru diagnosticul precoce (in primele trei luni de viata) al displaziei de dezvoltare a soldului. Metoda a inceput sa fie folosita in anii “70, in urma studiilor efectuate de ortopedul austriac Reinhard Graf.
Ecografia de sold poate fi utilizata in primele 6 luni, dar trebuie efectuata cat mai devreme, ideal in prima saptamana de viata. Este o metoda neiradianta (utilizeaza ultrasunete care nu au niciun efect nociv asupra copilului), nedureroasa si care nu presupune o pregatire speciala.
Principalele recomandari:
- copii cu risc – nastere pelvina, oligohidramnios, antecedente in familie de displazie, mielomenigocel, torticolis congenital;
- la recomandarea medicului neonatolog sau pediatru in cazul existentei unor factori de risc sau examenului clinic anormal;
- urmarirea evolutiei sub tratament.
In prezent se considera ca examinarea ecografica ar trebui sa devina metoda de screening, adica sa fie efectuata de rutina la toti copiii nou-nascuti, pentru ca exista cazuri in care nu exista factori de risc sau semne clinice la nastere, iar intarzierea diagnosticului scade sansele de vindecare completa.
Tehnica de examinare
Copilul este asezat in decubit lateral (sau pe o parte), alternativ, pe partea dreapta si stanga. Mama copilului, sau persoana care il insoteste, trebuie sa tina cu o mana umarul bebelusului si cu cealalta calcaiele, lipite unul de altul, astel incat copilul sa se miste cat mai putin (idealul este sa stea nemiscat).
Ca in cazul oricarei examinari ecografice, se aplica un gel pe pielea copilului in zona articulatiei soldului, apoi se examineaza cu ajutorul unui transductor (sonda) dedicat acestui tip de investigatie (sonda liniara cu frecventa mare 7-10 MHz). Imaginile sunt vizualizate pe monitorul ecografului, si cu ajutorul unui soft dedicat explorarilor pediatrice, se efectueaza anumite masuratori specifice. Se urmareste aprecierea elementelor anatomice ale articulatiei soldului corespunzatoare varstei copilului, gradul de dezvoltare a acestora si masurarea unor unghiuri, ale caror valori pot stabili diagnosticul de displazie a soldului.
Principalele valori obtinute, utile in diagnostic, sunt unghiul alpha sau unghiul de acoperire osoasa, care trebuie sa fie mai mare de 60 grade si unghiul beta, sau unghiul de acoperire cartilaginoasa, cu valoare normala sub 55 grade.
Un alt parametru care poate fi evaluat este indicele de acoperire osoasa, care trebuie sa fie mai mare de 50%, ceea ce inseamna ca mai mult de jumatate din capul femural este acoperit de partea osoasa a cavitatii acetabulare.
Exista o clasificare a severitatii afectiunii in functie de varsta copilului (sub sau peste 3 luni), valorile unghiurilor de acoperire si aspectul morfologic al articulatiei.
Concluzii
Ecografia este net superioara radiografiei pentru ca are sensibilitate mai mare, nu este iradianta si poate stabili un diagnostic precoce (radiografia are valoare mai mare dupa varsta de 6 luni). Iar depistarea precoce a afectiunii este esentiala pentru ca permite vindecarea completa, fara sechele.
Este in prezent metoda cea mai buna pentru diagnosticul precoce al displaziei soldului la nou-nascut si sugar si ar trebui sa devina o rutina in orice sectie de nou-nascuti.