Pentru Diana si Bogdan, fertilizarea in vitro a fost o calatorie presarata cu incertitudini, temeri, speranta, epuizare emotionala si fizica, dar si multa multa iubire, intelegere si empatie. Dupa cum spune Bogdan, iubirea si sprijinul reciproc le-au oferit puterea de care aveau nevoie in cele mai apasatoare momente. Mai mult, crede ca daca el si Diana nu ar fi fost un cuplu “sudat si echilibrat” din toate punctele de vedere nu ar fi reusit ca astazi sa-si priveasca fetita cu tot atat de multa iubire.
Bogdan a fost de acord sa vorbeasca despre toate etapele acestei calatorii dificile, dar plina de iubire, pentru ca si-a dorit sa transmita si altor cupluri care trec prin FIV ca nu sunt singuri si ca orice emotie simt in oricare etapa a procesului este normala si fireasca.
Decizia de a incepe FIV
Atunci cand un cuplu nu reuseste sa conceapa un copil pe cale naturala, primul pas este consultarea unui medic specialist. In cazul Dianei, cauza infertilitatii era o alta afectiune medicala si anume endometrioza. Aceasta boala tacuta, dar extrem de dureroasa ii obturase trompele uterine, fapt care impiedica procesul de conceptie pe cale naturala. Vazandu-si sotia devastata, Bogdan a mers a doua zi sa discute cu un medic despre chirurgia endometriozei si posibilitatea obtinerii unei sarcini dupa desfundarea trompelor. A fost sfatuit, in schimb, sa opteze pentru fertilizarea in vitro, care le oferea sanse mai mari de reusita.
Acasa, au discutat atent ambele optiuni si au ales FIV. Nu a fost o decizie usoara. Costurile ridicate, incertitudinea si frica de esec ii apasau. Au citit marturii ale altor cupluri si, intr-un final, au decis ca merita sa incerce.
Provocarile tratamentelor hormonale
Primul pas a fost gasirea unui medic specializat in procedurile de fertilizare in vitro. Si tot in urma recomandarilor, au ajuns la dr. Melihan Bechir, medic primar ginecolog si embriolog senior acreditat la nivel european, cu peste 15 ani experienta in tehnicile de reproducere umana asistata. Doamna doctor le-a confirmat ca FIV este optiunea lor cea mai buna si le-a explicat detaliat toate etapele procesului.
Au inceput cu un set extins de analize, pe care le-au facut amandoi. Rezultatele stabileau protocolul de tratament. Urmatorul pas a fost stimularea ovariana – un proces in care Diana a fost nevoita sa isi administreze injectii zilnice pentru a stimula productia de ovocite. A fost o perioada grea, cu schimbari hormonale, balonare, disconfort si o stare emotionala oscilanta.
Bogdan a facut tot posibilul sa-i arate Dianei ca este acolo, alaturi de ea, dar recunoaste ca au fost momente in care s-a simtit neputincios: „La un moment dat, mi-aduc aminte, statea pe canapea si plangea ca nu mai intra acul. Pielea din jurul buricului se invinetise, asadar ultimele injectii eu i le-am facut si, credeti-ma, nu e ceva placut. Si de la acestea, Diana avea schimbari de comportament – o apuca plansul din nimic”.
Durerea Dianei a fost si durerea lui
Procesul de stimulare ovariana dureaza aproximativ doua saptamani si presupune monitorizari frecvente prin ecografii si analize de sange. Este unul dintre cele mai grele momente, deoarece stresul si incarcatura emotionala pot ajunge la cote alarmante.
“Tu, ca barbat, trebuie sa inghiti multe lucruri pe care nu le inghiti, in mod normal, intr-o relatie. Sotia se enerveaza si iti spune lucruri pe care in mod normal nu ti le-ar fi zis niciodata. Iti reproseaza lucruri. Tu stii foarte bine ca ea nu vorbeste serios, ca sunt hormonii care o agita si care o zapacesc complet. Eu am incercat sa aplanez orice conflict care a plecat din agitatia data de tratament. Pentru ca tratamentul asta te darama din punct de vedere psihic, te agita foarte tare pe tine ca femeie si te face sa faci lucruri pe care nu le faci in mod normal. Sa tipe la tine pentru ca ai spus ceva, dar, de fapt, tu n-ai spus, sau sa interpreteze un mesaj total diferit. Sotia mea realiza dupa o ora, doua, trei era si imi spunea «sa ma ierti, eu am n-am vrut sa spun asta». E greu, durerea e mare, iar pentru un cuplu este o incercare extrema. Daca nu ai un cuplu bine sudat, echilibrat – sentimental, sexual, financiar, daca nu va iubiti suficient, nu va apucati de procedura de FIV”, explica Bogdan.
Bogdan isi aminteste ca unele discutii cu prietenii i-au mahnit destul de mult. Povesteste ca s-a simtit tare neputincios cand si-a auzit prietenii vorbind despre o sarcina ca fiind o greseala pe care nu erau siguri ca vor sa o pastreze: “Este dezarmant sa auzi asa ceva, cand tie toata viata ti se organizeaza in jurul analizelor, injectiilor si procedurilor, iar pentru altii a fost, pur si simplu, o greseala”.
Happy - un aliat de nadejde
Cand nici Bogdan nu mai stia ce sa faca pentru a-si ajuta sotia, apela la Happy, o catelusa pe care o salvasera impreunasi care ii intelegea perfect. Zilnic, aceasta “tomberoneza imperiala”, cum o alinta Bogdan le alina ranile emotionale si ii ajuta sa se recalibreze.
„Happy nu facea altceva decat sa doarma cu capul pe burta Dianei si sa fie peste tot cu ea. Eu recomand tuturor un animalut, caci ajuta la stabilitatea emotionala. Si garanteaza distractie si dupa ce vine copilul pe lume”, explica Bogdan.
Punct ochit, punct lovit
Cand ovulele au ajuns la maturitate s-a realizat punctia ovariana, o interventie minim invaziva, efectuata sub sedare. Dianei i s-au recoltat 14 ovocite, din care 4 au fost alese de medicul embriolog pentru a putea fi implantate. Bineinteles, nu in acelasi timp.
Din fericire, Bogdan si Diana au avut nevoie de o singura procedura de fertilizare, ceea ce inseamna ca nu a fost nevoie sa reia tot procesul de stimulare ovariana, punctie si recoltare a ovocitelor, apoi fertilizarea acestora in laborator si ulterior implantarea in uter.
Vestea ca Diana a ramas insarcinata le-a adus o bucurie care cu greu ar putea fi descrisa. Erau efectiv in al noulea cer. Insa, asta nu insemna ca greul trecuse. Pentru ca sarcina este si ea o perioada dificila, cu numeroase schimbari hormonale, schimbari de temperament, dispozitie si altele. Bineinteles ca acest lucru nu l-a speriat pe Bogdan. El a decis sa o sprijine pe Diana 100% in fiecare etapa.
“Totul se schimba la 180 de grade: nu vei mai putea iesi atat de des cum obisnuiati, ca se va intampla sa-i fie rau; o sa se anuleze planuri, o sa te invite cineva pe undeva si in seara respectiva sotia iti va spune ca ii e rau si ca nu mai puteti merge. Iar daca tu alegi sa te duci si pe ea sa o lasi acasa, nu e in regula! Ori devii unul si acelasi cu sotia ta, si ramai alaturi de ea, ori nu pleci pe drumul asta! Daca nu esti tu cel care porti copilul, fii acolo langa ea si tine-o de mana din prima pana in ultima zi si dupa”, este sfatul lui Bogdan pentru oricare viitor tatic.
5 mituri despre FIV, explicate de Bogdan
Pe parcursul procedurilor de fertilizare in vitro, Diana si Bogdan s-au lovit de numeroase mituri care, in loc sa le usureze drumul, le-au facut experienta si mai apasatoare. Iata cum explica Bogdan cateva dintre aceste mituri referitoare la FIV.
Copilul nascut prin FIV este un copil „artificial”
Un mit absurd, dar extrem de raspandit. “Am auzit aceste baliverne de la oameni de la care chiar aveam pretentii, oameni cu studii”, povesteste Bogdan, adaugand ca multi l-au avertizat chiar ca un copil nascut prin FIV nu se va dezvolta normal. In realitate, singura diferenta intre o sarcina obtinuta pe cale naturala si una prin fertilizare este locul unde are loc fertilizarea, si anume in laborator. Dezvoltarea copilului se desfasoara tot in uterul mamei, la fel ca in orice sarcina obinuta pe cale naturala.
O fertilizare in vitro reuseste din prima
Nimeni nu poate garanta in acest fel reusita unei proceduri de fertilizare in vitro. Si Bogdan a apreciat foarte mult sinceritatea cu care doamna doctor Melihan Bechir le-a vobit despre ratele de succes ale procedurilor de fertilizare in vitro. „Dansa ne-a spus asa: «Nu conteaza ca Diana, sotia ta, este tanara si capabila sa tina o sarcina. Nu conteaza faptul ca tu esti sportiv si ai toate atuurile pentru a avea celule sanatoase. Eu nu va pot garanta si nimeni nu garanteaza ca sarcina se obtine in urma unei prime incercari»”, isi aminteste Bogdan.
Mai multi embrioni transferati inseamna sanse mai mari de reusita
Desi pare logic, aceasta idee este gresita si periculoasa. Transferul mai multor embrioni creste riscul de sarcini multiple, care pot avea complicatii serioase. „Nu conteaza cantitatea, ci calitatea embrionilor”, explica Bogdan.
Copiii conceputi prin FIV sunt mai fragili
Un alt mit complet fals. Sanatatea copilului este determinata de genetica si de stilul de viata, nu de metoda prin care a fost conceput. Nu exista studii care sa arate ca un copil nascut prin FIV este mai predispus la boli decat unul conceput natural.
Materialul genetic poate fi incurcat in laborator
O temere comuna, dar nejustificata. „Doamna doctor Bechir ne-a asigurat ca nu se poate intampla sa se incurce materialul genetic, pentru ca procedurile sunt extrem de stricte, iar celulele fiecarei familii sunt stocate extrem de bine. Deci o astfel de o astfel de intamplare este extrem de putin probabila.”, sustine Bogdan.
FIV - un drum care merita toate obstacolele
Experienta Dianei si a lui Bogdan arata cat de dificil poate fi procesul FIV, atat din punct de vedere fizic, cat si emotional. In plus, miturile si dezinformarea pot face lucrurile si mai grele. Dar, pentru cei care isi doresc cu adevarat un copil, fiecare efort merita.