În plină pandemie de coronavirus, copiii prematuri stau departe de părinți, iar medicii și asistentele au preluat și rolurile de mamă și tată. Dr. Raluca Tănase, neonatolog și mamă a unui băiețel de trei ani, a fost cea care, într-un moment de respiro, i-a citit unui băiețel prematur, care a stat două săptămâni departe de părinți, prima filă de poveste din viața lui: ”Micul Prinț”. Desigur, un astfel de gest nu face parte din fișa postului, dar pentru dr. Tănase neonatologia înseamnă mai mult decât actul medical în sine.
„Empatia este calitatea forte a unui neonatolog. Putem să excelăm în actul medical, dar ce se întâmplă după ține de empatie și de dragostea pentru copii. Ca să fii neonatolog, trebuie să îi iubești, să poți să îi înțelegi și să fii acolo pentru ei. Nu poate oricine să facă această meserie și nu e atât de ușor precum pare. Nu este o meserie pe care să o poți face dacă nu pui suflet”, ne-a povestit dr. Raluca Tănase, medic neonatolog la Spitalul Premiere din Timișoara, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria.
Și pentru că pune suflet, le oferă mămicilor nu doar informație medicală, ci și sfaturi despre cum să se conecteze emoțional cu micuții lor din prima clipă: să îi țină piele pe piele, să le cânte, să le vorbească, să îi țină în brațe.
Știe ce înseamnă emoția de mamă, panica și dorința de a face totul cât mai bine pentru propriul copil, iar toate acestea se reflectă în comunicarea cu mamele. Mulțumirile lor, pozele pe care le primește cu copiii de care a avut grijă, felicitările și mesajele de sărbători, îi dovedesc că entuziasmul și implicarea îi sunt apreciate din plin.
„Sentimentul pe care îl ai atunci când poți să faci bine unui copil este înălțător”
Deși simte acum că meseria i se potrivește mănușă, în adolescență, medicul Raluca Tănase se visa psiholog sau psihiatru. După primul an de rezidențiat, a simțit însă că nicio altă specializare nu o provoacă și nu o împlinește mai mult decât neonatologia.
Cei patru ani de rezidențiat au fost pentru ea un carusel de emoții: s-a bucurat cu tot sufletul de euforia mamelor care își iau pentru prima dată copilul în brațe, s-a bucurat să trimită acasă, sănătoși, prematuri născuți cu șanse puține de supraviețuire, dar a fost și martora unor momente teribile, în care părinți disperați și neputincioși au primit cumplita veste că nou născutul lor a pierdut lupta cu viața.
A avut trei astfel de cazuri, iar momentele acelea au fost atât de dureroase încât a fost tentată să renunțe și să se reorienteze spre o altă specializare. A mers însă mai departe, motivată de toate cazurile fericite ale copiilor salvați, care i-au arătat că în meseria aceasta niciun efort fizic sau emoțional nu e de prisos. „Sentimentul pe care îl ai atunci când poți să faci bine unui copil este înălțător. Bucuria și recunoștința părinților m-au făcut să cred că pot să fac asta și că îmi doresc să fac asta”.
Bucuria de a externa, sănătos, un copil născut cu 500 de grame
Dr. Raluca Tănase a învățat marea lecție de la un copil născut cu doar 500 de grame, la 24 de săptămâni, fără șanse prea mari de supraviețuire. Fetița, cel mai mic copil pe care l-a intubat, a părăsit spitalul după două luni de tratament și îngrijire. „Momentul în care am reușit să o trimitem acasă a fost foarte emoționant pentru mine. Este un copil pe care echipa de medici l-a înviat, luptând mult pentru el, și pe care eu nu îl voi uita niciodată. Păstrez încă pozele cu ea, m-am bucurat să o văd de câte ori a venit la control și sunt sigură că nu o voi uita niciodată”.
Aici începe viața!
„Aici începe viața!”- este sloganul secției de neonatologie de la Spitalul Premiere din Timișoara, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria. Iar dr. Raluca Tănase înțelege perfect ce simt mămicile în momentul în care copiii lor își încep viața. Emoția primei întâlniri li se vede pe chip și nu poate fi confundată cu nimic.
„Îmi place mult să privesc mamele atunci când își văd copilul pentru prima dată. Este un moment foarte, foarte frumos, pentru că privirea lor este plină de strălucire. După atâția ani de când sunt martoră la momentul nașterii, încă mă emoționează și mă va emoționa întotdeauna prima întâlnire. Poate e și instinctul matern implicat, poate mă raportez la faptul că și eu am copil și le înțeleg emoția. Îmi place să stau lângă ele, să le încurajez și să le fac să se bucure și mai mult, poate cu o glumă, cu o metaforă, astfel încât momentul respectiv să fie și mai frumos”, spune dr. Tănase.
Mamă fericită, copil fericit
Dr. Raluca Tănase le învață pe mămici să fie atente nu doar cu micuțul lor, ci și cu ele însele. ”Dacă mama este fericită, copilul este fericit. În ziua de astăzi, există o presiune puternică asupra femeii, mai ales a mamelor. De la presiuni că trebuie neapărat să alăptezi, la gânduri că trebuie neapărat ca totul să fie perfect. Dar noi, oamenii, nu suntem perfecți, așa că încerc să le încurajez pe mame să își accepte limitele. Depresia post-natală este tot mai frecventă și cred că vine și din cauza presiunii societății. Ar trebui să înțelegem că și mama are dreptul să se relaxeze, să iasă în oraș, are dreptul să aibă limite”.
În ultimii ani, dr. Tănase a observat că mamele sunt din ce în ce mai informate, inclusiv din punct de vedere medical. Însă, în unele privințe, nu pot tria informația disponibilă, de aceea, spune ea, este important să aibă încredere în cadrele medicale, al căror scop este să ofere cel mai bun act medical posibil pentru mamă și copil.
„Uneori, planurile mamei nu corespund cu modul în care decurg lucrurile, pot avea loc schimbări la 180 de grade, iar noi trebuie să acționăm punând siguranța și sănătatea copilului și a mamei pe primul plan. Acesta este momentul în care mama trebuie să înțeleagă că o parte dintre dorințele ei sunt realizabile, iar pentru altele s-ar putea să fie nevoie de puțină răbdare”.
„Mami, cum a fost ziua ta? A venit un bebeluș nou la serviciu?”
La neonatologie, nicio zi nu seamănă cu alta și niciodată nu știi dacă tura începută bine, frumos, organizat, se va încheia la fel.
Uneori apar surprize plăcute, alteori unele neplăcute, așa că medicii nu pot decât să se adapteze din mers. Deseori, în zilele grele, când dr. Tănase ajunge acasă mintea îi fuge tot la micuții de la spital, și nu de puține ori, în timpul liber, sună să vadă ce fac micii pacienți. „În cazul nostru, al neonatologilor, preocuparea de a lua cele mai bune decizii, de a face totul pentru cei mici este una permanentă. Nu pot să ies pe ușa spitalului și să zic gata, nu mă mai gândesc la el. Nu cred că voi putea să mă detașez vreodată total, pentru că, dacă aș face-o, ar însemna că mi-am pierdut empatia față de copii”.
În fiecare zi, când doctorița Raluca Tănase ajunge acasă, micuțul Rafael, copilul ei de 3 ani, o întreabă cum a fost la serviciu și dacă s-au născut copii în ziua respectivă. Băiețelul știe că mama lui se ocupă zilnic de alți copii, dar că, la finalul programului de muncă, se întoarce la el. Joaca, cititul și restul activităților cu cel mic reprezintă pentru ea alinarea și refugiul zilnic. Încearcă să fie o mamă echilibrată și bună și știe că, de fapt, aceasta este dorința fiecărei femei din clipa în care devine mamă.
Articolul face parte din campania ”Portret de neonatolog” si a fost documentat si realizat de totuldespremame.ro.