Dr. Cristina Marcu, medic primar neonatolog la Spitalul Premiere din Timișoara, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria, este unul dintre medicii care îi întâmpină pe nou născuți la primul lor contact cu viața extrauterină. Este convinsă că făpturi mai speciale și mai delicate decât micii ei pacienți nu există și marea ei bucurie este să-i ajute să aibă un start bun în viață și să îi trimită acasă sănătoși. Aparatura de ultimă generație, pe care acum o are și România, norocul de a învăța de la mentori deosebiți și pasiunea pentru neonatologie au adus-o în punctul în care, zi de zi, face exact ceea ce și-a propus de mică: bine.
Sunt rare meseriile în care, după ani de muncă în care faci în mod repetat aproape același lucru, să nu simți că s-a instalat rutina. Neonatologia este una dintre ele. Deși procedurile și protocoalele urmate zi de zi sunt aceleași, în funcție de pacient, ca medic neonatolog ești martor zilnic la o bucurie care poate fi cu greu egalată de altele: cea a nașterii. Pentru dr. Cristina Marcu, momentul preferat al zilei de muncă este exact acesta, când aude primul scâncet al unui nou născut și vede emoția de neegalat de pe chipul mamei. „Mă emoționează de fiecare dată lacrimile mamelor, iar bucuria din ochii lor ni se transmite și nouă, celor prezenți. Ne bucurăm și noi odată cu bucuria lor. Iar nou născutul este o făptură specială, pe care nu poți decât să o respecți și să o iubești din prima clipă. Nu cred că există om pe lume care să nu fie mișcat de energia pură și de iubirea emanate de nou născut. Sunt pur și simplu lucruri pe care nu îmi imaginezi că e posibil să nu le simți”, spune medicul neonatolog.
Prima zi în mijlocul copiilor
Dr. Cristina Marcu și-a dorit de mică să facă bine și a știut dintotdeauna că rolul medicilor în lume este exact acesta. Deși iubirea pentru bebeluși a apărut încă din copilărie, când era fascinată de verișorii și verișoarele ei, prima opțiune, după ce a decis să facă Medicină, a fost Cardiologia. Conjunctura a făcut însă să se specializeze în Neonatologie, iar acum e fericită că s-a întâmplat așa și nu își imaginează că o altă specializare i-ar putea fi la fel de dragă. Dr. Marcu provine dintr-o familie modestă, în care educația copiilor a fost o prioritate, așa că a fost obișnuită de mică să studieze din greu și să muncească pentru viitorul ei.
Și-a început rezidențiatul în Neonatologie în 2006 și își amintește și azi cu câtă intensitate a trăit primele momente alături de nou născuți. „Prima zi la Neonatologie a fost foarte intensă, copleșitoare, eram impresionată de câți nou născuți erau acolo, toți plângeau, iar eu eram extrem de emoționată. Îmi amintesc că domnul profesor doctor Ilie Constantin m-a luat sub aripa lui pe parcursul rezidențiatului, iar acest lucru mi-a prins foarte bine, am avut mult de învățat de la el”.
„Copiii cu probleme au nevoie să aibă alături medici bine pregătiți”
În al doilea an de rezidențiat a avut șansa să meargă la un stagiu de pregătire în Germania, în secția de Terapie Intensivă a unui Centru de Perinatologie, unde se aflau prematuri extrem de mici. Profund impresionată de ceea ce văzuse acolo, și-a dorit să practice medicina la aceleași standarde și în țară unde, în acea perioadă (anul 2007), dotările din secțiile de Neonatologie erau departe de cele din țările dezvoltate. Ceea ce atunci părea un vis frumos, s-a adeverit în timp. „Acum, și în România există foarte multe centre unde se lucrează exact ca în străinătate, lucrurile s-au îmbunătățit semnificativ. Avem ventilatoare și incubatoare de ultimă generație, aparatură performantă și chiar putem lucra la cele mai înalte standarde”, spune ea.
În timpul rezidențiatului, cei mai mici copii de care s-a ocupat aveau în jur de 500 de grame. În mediul privat, unde a lucrat ulterior, sunt îngrijiți prematuri care au cel puțin 32 de săptămâni și care au în jur de 1 kg-1,5 kg. Majoritatea prematurilor atât de mici au nevoie de ajutor din partea medicilor și de supraveghere permanentă. Foarte rar, în mod excepțional, copiii de 32 de săptămâni nu au nevoie de îngrijire în Terapie Intensivă. Atât ei, cât și prematurii mai mari, precum și copiii născuți la termen cu diverse probleme au nevoie să aibă alături specialiști bine pregătiți, care să poată interveni prompt. „În situații de criză, e important să acorzi manevre rapide de îngrijire, fără să fii impulsiv. Pentru un neonatolog sunt esențiale cunoașterea, răbdarea, autocontrolul și blândețea. De asemenea, este foarte important să lucrezi bine în echipă”, spune dr. Marcu.
Un caz provocator: copilul născut cu trei cromozomi X în plus
Există cazuri care se pot rezolva doar cu ajutorul unei echipe multidisciplinare, iar colaborarea medicilor este esențială. Un astfel de caz a fost îngrijit de echipa de medici neonatologi a Spitalului Premiere. Este vorba despre un copil născut cu o tulburare de dezvoltare a organelor sexuale externe, un pseudohermafroditism. Micuțul a avut și creștere intrauterină întârziată, precum și complicații digestive, iar pentru un diagnostic corect și externarea lui în stare bună a fost nevoie de aportul mai multor medici - neonatolog, obstetrician, endocrinolog, medic genetician, radiolog, chirurg pediatru, cardiolog. S-a dovedit că micuțul avea o tulburare genetică extrem de rară, cu trei cromozomi X în plus, iar dezvoltarea precară a organelor sexuale externe a făcut ca medicul care a supravegheat sarcina și, implicit părinții, să creadă că este vorba de o fetiță, nu de un băiețel.
Mamele au nevoie să vadă la un medic atât latura profesională, cât și pe cea umană
Experiența anilor de muncă în spital, precum și cea de mamă, i-au demonstrat medicului că, în relația cu mamele micuților ei pacienți, sunt esențiale răbdarea, blândețea și înțelegere. Știe ce înseamnă trecerea la statutul de mamă și provocările emoționale pe care le presupune acesta, așa că încearcă să câștige încrederea mamelor oferindu-le nu doar informații corecte, ci și empatie. „Este esențială comunicarea cu mama, pentru că medicul care se ocupă de copilul ei trebuie să îi inspire încredere, iar ea să aibă convingerea că cel mic este pe mâini bune”.
Când bebelușul are probleme de sănătate și ajunge la Terapie Intensivă, lumea mamei se prăbușește, iar medicul este cel care îi poate reda optimismul. „Mama trebuie să știe că ne aflăm de aceeași parte a baricadei cu ea. Știm că îi este foarte greu să își vadă copilul conectat la diverse aparate, cu catetere și tubulețe, se sperie, și are nevoie să-i oferim explicații și încurajare pentru a depăși ușor acest hop”.
„Pleci acasă doar când știi că totul e în regulă”
Recunoștința părinților și bucuria de a externa nou născuți sănătoși îi dau medicului energia și entuziasmul de a privi fiecare zi ca pe o nouă provocare. A reușit, în timp, să se detașeze de muncă atunci când e acasă, dar admite că, atunci când are cazuri grele, gândul îi zboară la ele și în timpul liber, își sună colegii să vadă dacă au făcut anumite proceduri sau investigații și care sunt rezultatele. „În timp, căpătând experiență, înveți și să te detașezi de problemele de la spital. Plus că nu pleci acasă decât dacă știi că totul este în regulă. Pleci acasă când știi că ți-ai făcut datoria și că ai lăsat copilul cu probleme pe mâini sigure. Rămâne cu medicul de gardă, cu care vorbesc la telefon sau online, iar dacă mi se solicită ajutorul, merg la spital”.
Acasă, face echipă bună cu fetița ei de 10 ani și jumătate, care a anunțat-o deja că ar vrea să devină medic neonatolog, deși mama nu își dorește să o influențeze în niciun fel în privința carierei. „Nu știu cum a prins ea drag de neonatologie, pentru că eu nu i-am sugerat niciodată să meargă pe această cale sau pe alta. Îmi doresc pentru ea să aibă o meserie pe care să o iubească, care să o motiveze și să îi facă plăcere”.
Până atunci, dr. Cristina Marcu se bucură de timpul petrecut alături de fetiță, plimbându-se în natură, mergând la un film sau la un ceai. Deși când era mică o lăsa plângând atunci când mergea la spital, acum au învățat amândouă să-și adapteze viața în funcție de programul de muncă al mamei. Până și Moș Crăciun vine mai devreme dacă mama e de gardă în Ajun, iar toate sărbătorile sunt petrecute în avans când e nevoie de dr. Marcu la spital.
În ciuda concesiilor pe care trebuie să le facă de dragul meseriei, satisfacțiile profesionale sunt imense, iar faptul că la mult timp după externare mulți dintre părinții copiilor îi trimit încă felicitări, poze și filmulețe cu cei mici o face pe dr. Marcu să simtă că munca și implicarea îi sunt apreciate.
Articolul face parte din campania ”Portret de neonatolog” si a fost documentat si realizat de totuldespremame.ro.