Ce îți trebuie ca să fii supererou? În primul rând să ai toate super-puterile cu tine! Respectiv să fii sănătos ca să le poți utiliza. Și cum să fii mereu sănătos? Cea mai sigură cale este să mergi la medic la timp. Deci pentru a antrena un super-erou primul pas este să antrenezi mersul la doctor.
Mai ușor de spus decât de făcut, vor mustăci aici mai toți părinții care se confruntă cu tot felul de situații - de la încăpățânare și tantrum până la frici, angoase, fobii legate de cabinetele medicale.
Ce-i de făcut?
Mingea se afllă tot în terenul vostru, dragi părinți. Ajutați-l pe cel mic să creeze acel scenariu mental care să-i permită să trăiască cel mai bine experiența la medic.
Cum ar trebui să fie acest scenariu mental?
- să se bazeze pe încrederea în sine a celui mic - iar la final să o întărească, să o sporească, pentru a deschide posibilitatea unei vizite ulterioare la medic
- să dea o imagine clară sensului a ceea ce face
Pentru a respecta aceste specificații ce ar trebui să facem noi, ca părinți?
Să ne asigurăm că avem de partea noastră încrederea copilului - deci trebuie să fim transparenți și să îl informăm, adecvat capacității sale de înțelegere, despre ceea ce urmează să se petreacă la medic.
Să fim mereu alături de copil chiar dacă nu se comportă mereu ca supereroul care și-a propus să fie, chiar dacă mai plânge și se teme.
Copilul nu trebuie niciodată pedepsit sau sancționat pentru felul cum se simte, mai ales dacă este lucru are legătură cu trăirile corpului său. Cel mai important este ca el să știe că nu este singur în durere și nesiguranță. Dacă la durerea sa fizică se adaugă și durerea psihică de a fi produs o dezamăgire părintelui care i-a impus să fie erou, potențialul traumatic va crește, copilul își va pierde încrederea în sine și angoasa legată de medic se va fixa.
Să fim conștienți că îi putem transmite fără să vrem propriile noastre frici și traume legate de actul medical. Ca să evităm pe cât posibil această influență este necesar să ne informăm bine despre felul în care se desfășoară actul medical acum, față de vremea copilăriei noastre și să alegem cele mai bune servicii. Folosiți deci, cu încredere, resursele autorizate disponibile online pentru clinica aleasă, eventual informându-vă direct de la medic, înainte de a-i povesti copilului despre ce urmează să se petreacă în cabinet.
Astfel, veți avea ocazia să înțelegeți că ceea ce copilul va trăi în cabinet poate fi foarte diferit de ceea ce ați trăit voi atunci și v-a produs frică. Medicina a construit deja un cadru mai sigur și mai puțin dureros, iar noi, ca părinți, putem construi un cadru psihic în care experiența copilului nostru poate fi mult mai sănătoasă, mai echilibrată, mai firească decât a noastră proprie din trecut. O putem lua ca pe un proces de vindecare a propriei traume.
Este bine să ne gândim că:
- nu toți suntem la fel și copilul nostru poate să nu aibă același prag al durerii pe care l-am avut noi în copilărie
- nu ne naștem în mod natural cu frica de medic
- copiii își pot folosi din plin imaginația pentru a pune stavilă durerii - în anumite marje. Dar o pot face cu o singură condiție: să aibă încrederea la ei, să nu fie mințiți și traumatizați.
Copilul trebuie să știe că „încercările“ prin care trece sunt făcute pentru a-l face mai puternic, mai înțelept, pentru a trece la „un nivel superior al jocului“. Iar lucrurile stau realmente așa: el poate avea acces la deplina sa libertate și la superputerile sale numai dacă este sănătos.
Pașii de mai sus trebuie să se refere la fiecare consult la care merge copilul, inclusiv controalele periodice, de rutină. De fapt acestea sunt cele mai importante în menținerea unei relații bune cu medicul, dar și cu mediul medical.
În primul rând alegeți un pediatru competent și empatic, un medic care va relaționa bine cu copilul.
Vorbiți cu copilul înainte de fiecare dintre aceste controale, explicându-i de ce se fac. Accentul ar trebui să treacă de la ideea de a fi examinat, evaluat, deci judecat, la aceea de a fi apreciat pentru felul în care a crescut, pentru capacitățile sale de a avea mereu obiective mai îndrăznețe.
Încercați să nu programați eventuale manevre potențial dureroase înainte de a-i spune celui mic despre ce va fi vorba, înainte de a-l pregăti.
Copiii au un potențial uriaș de curiozitate și fantezie care le poate abate atenția de la procesul fizic în sine, făcându-i mai rezistenți la durere. Dacă se va simți ca un explorator al corpului său, alături de medic sau asistentul medical, dacă i se va vorbi pentru a înțelege, copilul va trece de la pasivitatea de a fi nevoit să sufere atingeri, intruziuni și potențial durere la activitatea de cunoaștere și exploare, la participarea la procesul de vindecare a propriului corp.
Experiența la medic devine atunci cu adevărat o sursă de putere
Scurt rezumat
Factori de evitat, care creează traumă și conturează experiența medicală ca prejudiciu, intruziune, durere:
- copilul este pasivizat - vizita la medic este ceva obligatoriu, pe care el trebuie să o îndure vrând-nevrând
- copilul nu este informat, deci se teme de necunoscut
- copilul nu are încredere în sine
- copilul nu are încredere în adulți: știe că ar mai putea fi mințit, pentru că a fost deja mințit de adulți
Factori care protejează copilul de traumă și construiesc experiența în cabinetul medical ca o sursă de putere, vindecare și creștere a încrederii în sine:
- copilul este pus într-o poziție activă - dându-i-se mereu indicii și informații, el este implicat într-o activitate de cunoaștere și explorare, alături de medic și asistentul medical
- înțelegerea adecvată a ceea ce se petrece
- încrederea în sine
- securitatea emoțională din partea părinților și încrederea în aceștia
