Copiii supraponderali
Multi parinti sunt incantati de aspectul rotofei al unui bebelus plin de cute, bucalat si rumen in obraji, ca semn al bunastarii si al sanatatii. Adevarul este ca NU ar trebui sa ne bucuram si sa incurajam faptul ca un copil este gourmand. Nu este nici cazul de a deveni anxiosi in privinta cantitatii de mancare. Practic, este recomandat sa nu-ti exprimi nici ingrijorarea si nici incantarea in legatura cu cantitatea de mancare. De altfel cat manaca un copil variaza de la o zi la alta in functie de nevoile corpului sau de o serie de factori, cum ar fi activitatile depuse si starea de sanatate fizica si emotionala.
Este important sa nu avem o reactie emotionala exagerata fata de nevoile alimentare ale copilului. Reactia parintilor poate sa devina un intaritor si sa curajeze consumul de alimente la unii copii. Daca parintele are o reactie pozitiva si afectuoasa si copilul va repeta in mod inconstient comportamentul, pentru ca se simte important prin asta.
De ce este copilul gras?
Ai contribuit la asta incurajandu-l sa manance mult? Sau din contra, vorbesti in casa des despre diete sau standardele fizice moderne? Ca urmare, copilul va fi frustrat ca nu poate sa atinga aceste obiective, ii va scadea increderea in sine si va apare cercul vicios: se simte frustrat ca nu arata “bine” si se consoleaza mancand.
Un posibil raspuns pentru acumularea de tesut adipos poate fi abuzul emotional sau fizic, o pierdere semnificativa, sentimentul de abandon, sentimentul de insecuritate si nesiguranta. Astfel, nevoia de siguranta, de pilda, poate sa ia forma unei pernute de grasime cu care copilul se “apara” si isi satisface nevoia de siguranta prin hrana ingerata compulsiv. In astfel de situatii este necesara consilierea psihologica si psihoterapia.
Intre timp copilul experimenteaza tachinarea la scoala si devine retras, respectul de sine scade, precum si interesul pentru activitatile fizice, deoarece nu poate sa tina pasul cu ceilalti.
Ce poti face?
Copilul stie ca este supraponderal, a experimentat dezavantajele acestui fapt la scoala si in grupul de copii, asa ca nu mai e cazul “sa ii tii un discurs” in legatura cu aceasta problema. Este foarte important ca prin ceea ce spui, dar mai ales prin ceea ce faci sa ii arati ca el este responsabil de cat mananca si de ce mananca. Altfel, el poate manca pe furis si poate interpreta regimul ca pe o pedeapsa.
Daca ai discutat cu un doctor si te-ai asigurat ca nu este o problema medicala poti sa ceri sfaturi in legatura cu nutritia si alcatuirea unui regim de alimentatie sanatoasa. Unii specialisti recomanda sa nu vorbesti copilului despre regimuri, ci mai degraba sa discuti din perspectiva imbunatatirii stilului de viata: miscare zilnica si alimentatie sanatoasa, fara dulciuri, chips-uri si alimente care ingrasa.
Motivatia
Este foarte important sa obtii cooperarea copilului. De exemplu, il poti ajuta sa alcatuiasca o lista cu dezavantajele supraponderabilitatii si o lista cu efectele pozitive ale slabitului in viata sa.
Mediul copilului. Asumarea responsabilitatii adultului
Este de la sine inteles ca nu putem astepta din partea copilului sa respecte un regim alimentar atata vreme cat pe masa familiei se afla alimente care ingrasa. Daca doresti cu adevarat sa-ti sustii copilul, poti incepe prin a schimba meniul pentru intreaga familie. Desigur, e nevoie si de o anumita flexibilitate: de exemplu, de ziua lui poate manca o felie de tort. Daca vei avea o atitudine fireasca si pozitiva fata de aceste schimbari, cu siguranta ca “micutul rotofei” va reveni fara mari probleme la greutatea normala.
Ce NU ar trebui sa faci
Sub nici o forma sa nu razi de greutatea copilului sau sa-l tachinezi. Nu comenta pe tema greutatii. Nu-l controla. Renunta la tendinta de a intreba ce a mancat, la intrebari suspicioase si la cicaleli.
Consilierea si psihoterapia prin hipnoza
Deoarece tulburarile de comportament alimentar sunt o problema medicala, dar si psihologica, tratamentul implica colaborarea dintre medic, nutritionist si psiholog. De aceea este recomandat sa ceri ajutorul unui psiholog pentru a identifica cauzele emotionale legate de problema supraponderabilitatii.
Psihologul poate folosi hipnoza pentru intarirea eu-lui cu scopul cresterii sigurantei de sine si a imaginii de sine. Copiii reactioneaza foarte pozitiv la hipnoza, ei intra in transa vorbindu-le despre personajul preferat, despre hobby-urile lor sau pur si simplu ascultand povesti. In psihoterapie se pot folosi si abordarile hipnoanalitice prin care copilul este ajutat sa isi foloseasca imaginatia si creativitatea pentru a genera o solutie la problema sa.
Psiholog Lenuta Burlacu