În ultimii ani s-a putut observa o creștere semnificativă a numarului de oameni care apelează la psihoterapie ca un mod sănătos de rezolvare și integrare a problemelor cu care se confruntă pe plan psihologic și emoțional. Acest lucru demonstrează că oamenii devin conștienți de faptul că aspectele mai puțin pozitive ale vieții de zi cu zi se cumulează, și nu de fiecare dată găsim cel mai bun mod pentru a le face față. A ne preocupa de sănătatea mintală și emoțională este cel puțin la fel de important ca menținerea sănătății și integrității fizice. Fizicul si psihicul sunt elementele principale ce definesc ființa umană, și astfel cum am putea să nu ne preocupam de ambele în mod egal? Din acest motiv, a devenit din ce în ce mai important, vital chiar, să definim concepte precum: Cine anume este terapeutul? Care este rolul sau? Ce înseamnă psihoterapia și cum ne poate îmbunătăți calitatea vieții? În rândurile ce urmează vom aborda toate aceste aspecte, pe rand, astfel încât până la final, fiecare întrebare să își găsească răspuns.
Cine este terapeutul și care este rolul sau?
Psihoterapeutul, sau specialistul în sănătate mintală, este acea persoană care utilizează discursul împreună cu tehnici și instrumente psihologice, atât pentru a trata afecțiuni de ordin psihologic și psihosomatic, cât și pentru a ajuta clienții în procesul de autocunoaștere și auto-actualizare de sine, în integrarea traumelor, în rezolvarea conflictelor interioare, în dezvoltarea strategiilor de coping în fața stresului, în reglarea emoțiilor ș.a.m.d., având ca scop final îmbunătățirea calității vieții și a stării psihice și emoționale.
Psihoterapeutul poate lucra cu adulți, copii, cupluri, grupuri sau familii, ședințele desfășurandu-se fizic sau on-line.
De asemenea, este important de menționat faptul că există mai multe forme de psihoterapie, numite formări, fiecare terapeut având pregătire în una sau mai multe formări. Printre cele mai des întâlnite forme de terapie la noi în țară, regăsim terapia cognitiv-comportamentală, experiențială, psihanaliză, analiza tranzactională și terapia integrativă.
În linii mari, putem spune că rolul psihoterapeutului este acela de a încuraja clientul să își exploreze părțile mai puțin accesate sau mai puțin cunoscute ale psihicului sau și de a le înțelege, accepta și integra într-un mod cât mai sanatos și armonios. Specialistul în sănătate mintala ajută clienții să elaboreze strategii de adaptare la problemele lor pentru a face schimbări pozitive asupra felului lor de a fi, în a-și accepta și îmbunătăți anumite comportamente sau trăsături și de a se cunoaște pe sine. Psihoterapeutul îl susține pe client în formarea propriei identități, unice, sigure, funcționale. În a-și cunoaște nevoile, dorințele, așteptările de la sine și de la lumea din jurul său.
Psihoterapeutul, ca parte integrantă a procesului terapeutic, este cel obiectiv, cel care poate să îl ghideze pe client spre o lume mai sigură, mai adaptativă, una în care acesta să se simtă mulțumit și suficient.
Ce inseamnă psihoterapia și cum ne raportam la psihoterapeut?
În principiu, putem vedea terapeutul ca pe un ghid interior. Adică, acesta nu ne oferă răspunsuri cu caracter de adevăr absolut și nici nu deține cheia magică pentru rezolvarea tuturor problemelor noastre. El acționează la un nivel subtil, oferindu-ne suportul necesar în descoperirea și explorarea propriului nostru adevăr, dintr-o poziție ce nu lasă loc de judecată sau dezaprobare, ci dimpotrivă, care oferă acceptare necondiționată și empatie. Acestea sunt elemente cheie în dezvoltarea unei relații terapeutice funcționale, stând la baza sentimentului de siguranță și încredere ce ia naștere pe parcursul terapiei.
De asemenea, este important de menționat faptul că multe persoane își setează eronat așteptările cu privire la procesul terapeutic, fiind obișnuite cu modelul familial și social în care a primi suport înseamnă a primi sfaturi și direcții concrete de acțiune. Acest lucru însă nu se întâmplă în terapie, unde individul vine cu experiența sa unică, personală, și unde este susținut să descopere moduri proprii de a acționa și a gestiona conflictele interioare și exterioare. Astfel, în contextul dat, modelul binecunoscut “problemă – sfat” nu ar face decât să blocheze manifestarea experiențelor personale ale clientului, anulând procesul terapeutic în sine, dintr-un motiv foarte simplu: terapia înseamnă explorarea realității personale, iar sfaturile implică proiectarea realității unei alte persoane asupra noastră. Aceasta este o distincție vitală pentru a dobândi o înțelegere mai aprofundată a conceptului de psihoterapie ca stiință și cum anume această practică se distinge de abordările populare.
Cum ne poate îmbunătăți terapia calitatea vieții?
Schimbarea nivelului general de funcționare, reducerea simptomelor de suferință, creșterea rezilienței și activarea resurselor personale si autotransformative, sunt toate elemente ce fac parte din portofoliul psihoterapeutului. De cele mai multe ori, credința clientilor este aceea că sunt incapabili de a iși rezolva problemele. Acest lucru, de multe ori, poate duce la demoralizare, confuzie, disperare sau chiar la un sentiment de incompetență, ceea ce, mai departe, poate duce la gânduri catastrofale precum frica de a înnebuni sau de pierdere a sinelui. Acest aspect poate fi considerat in terapie un punct de pornire spre schimbare.
General vorbind, putem observa câteva elemente cheie care stau la baza schimbării, și anume: conștientizarea problemei, dobândirea unei înțelegeri asupra problemei, modificarea perspectivei asupra problemei și, nu în ultimul rand, găsirea resurselor pentru gestionarea acesteia.
Scopul final al psihoterapiei este acela de a se ajunge la un sentiment de împlinire personală, de a dobândi un grad ridicat de satisfacție cu privire la propria viață și, totodată, de a se ajunge la un sentiment de siguranța personală. Toate acestea sunt realizate în cadrul procesului terapeutic datorită alianței create între client și psihoterapeut, a tehnicilor și instrumentelor folosite de către acesta și a cadrului de acceptare necondiționată, înțelegere, susținere și lipsa de judecată setat de terapeut.
Cand aceste lucruri sunt îndeplinite schimbarea nu întârzie să apară. Clientul renunță la mecanismele de apărare dezadaptative formate pe parcursul vieții, și astfel, ajunge într-o poziție în care poate să accepte cine este cu adevarat, conștientizând totodată care sunt așteptările de la sine, care sunt schimbările pe care dorește să le faca și ce poate dobândi în urma procesului terapeutic pentru a-și asigura o viață satisfacatoare.