Cancerul de prostata

Cauzele cancerului de prostata sunt inca disputate. Mutatiile genetice progresive in celulele prostatice, le  determina sa se divida mai rapid si necontrolat si sa formeze, astfel, o tumora care, netratata, are potentialul de a se extinde local si la distanta.  

Majoritatea expertilor disting trei tipuri majore de risc de cancer de prostata.

• Riscul general al populatiei descrie cancerele sporadice care apar din intamplare sau in urma actiunii unor factori individuali.
• Riscul de cancer familial descrie riscul de cancer care apare atat din cauza factorilor genetici, cat si a factorilor de mediu. Aceste tipuri de cancer tind sa se grupeze in cadrul familiilor si nu prezinta un model specific de mostenire.
• Cazurile de cancer ereditar la care mutatiile apar in celulele germinale (ovul, spermatozoizi) si sunt prezente in fiecare celula din corp. Cancerele ereditare apar atunci cand un parinte transmite o gena modificata (mutatia liniei germinale) unui copil.

Cancerele ereditare de prostata sunt adesea diagnosticate la o varsta mai tanara decat in mod obisnuit si pacientii afectati pot dezvolta mai multe tipuri de cancer. Pacientii cu cancer ereditar au adesea membri multipli ai familiei afectati de cancer de prostata si / sau de alte tipuri de cancer precum cancerul de san, ovarian sau pancreatic. Doar aproximativ 5% pana la 20% dintre cancere sunt ereditare. Mutatiile germinale (prezente in ovul si spermatozoidul initial) difera de mutatiile genetice somatice, care sunt limitate doar la celulele din tumori si nu se transmit ereditar. Toate tumorile cancerigene au mutatii genetice somatice multiple.

Cancerele de prostata sunt considerate ereditare daca au aparut la cel putin trei rude de gradul I din familie, in cel putin trei generatii si cu cel putin doua cazuri diagnosticate inainte de varsta de 55 de ani.  

Mutatiile germinale ale BRCA1 si BRCA 2, doua gene supresoare tumorale, in special mutatiile BRCA2, sunt puternic asociate cu cancerul de prostata ereditar la barbati si, de asemenea, cresc riscul de boli agresive, moarte timpurie din cauza cancerului de prostata si anumite tipuri de cancer secundar.

Variantele patogene germinale BRCA2 reprezinta majoritatea cazurilor de cancer de prostata mostenite.

Cu toate acestea, mutatii patogene in alte gene, precum genele sindromului Lynch (MLH1, MSH2, MSH6, PMS2 si EPCAM)  au fost, de asemenea, legate de un risc crescut de cancer de prostata cu transmitere ereditara.

Factorii care pot creste riscul de cancer de prostata, includ:

• Varsta inaintata. Riscul de cancer de prostata creste pe masura ce inaintam in varsta. Este cel mai frecvent dupa varsta de 50 de ani, dar apare in cea mai mare proportie dupa 80 de ani. Aproximativ 6 din 10 cazuri sunt diagnosticate la barbatii peste 65 de ani, boala fiind rareori depistata inainte de 40 de ani. Varsta medie la momentul diagnosticului este de aproximativ 66 de ani.
• Rasa. Din motive inca nedeterminate, oamenii de culoare au un risc mai mare de cancer de prostata decat oamenii de alte rase si fac forme mai agresive sau avansate.
• Istoric de familie. Daca o ruda de sange, cum ar fi un parinte, un frate sau un copil, a fost diagnosticata cu cancer de prostata, riscul dumneavoastra poate fi crescut. De asemenea, daca aveti antecedente familiale de gene care cresc riscul de cancer de san (BRCA1 sau BRCA2) sau un istoric familial foarte puternic de cancer de san, riscul de cancer de prostata poate fi mai mare.
• Hormoni. Principalul hormon masculin, testosteronul ajuta organismul sa se dezvolte si sa mentina functia sexuala. Testosteronul este schimbat in dihidrotestosteron (DHT) de o enzima din organism. DHT este important pentru cresterea normala a prostatei, dar poate provoca si o crestere anormala a acesteia.
• Obezitatea. Persoanele obeze pot avea un risc mai mare de cancer de prostata in comparatie cu persoanele considerate a avea o greutate sanatoasa, desi studiile au avut rezultate mixte. La persoanele obeze, cancerul este mai probabil sa fie mai agresiv si mai probabil sa revina dupa tratamentul initial.

Aproape toate cazurile de cancer de prostata sunt adenocarcinoame, care se dezvolta in celulele care produc lichidul prostatic, parte a materialului seminal.

Exista si alte tipuri de cancer de prostata, insa acestea sunt foarte rare:

• Sarcoame
• Carcinoame cu celule mici
• Tumori neuroendocrine, altele decat carcinoamele cu celule mici
• Carcinoamele cu celule de tranzitie

Stadiile cancerului de prostataEvaluarea gradului de raspandire a cancerului este foarte importanta.

Medicul dumneavoastra foloseste informatiile furnizate de testele imagistice pentru a incadra cancerul intr-un anumit stadiu. Stadiile cancerului de prostata sunt indicate prin cifre romane variind de la I la IV. Cele mai joase etape indica faptul ca procesul neoplazic este limitat la prostata. In stadiul IV, cancerul s-a extins dincolo de prostata si s-ar fi putut raspandi in alte zone ale corpului.

• I - cancerul este limitat la o zona mica a prostatei. Analizate la microscop, celulele canceroase nu sunt considerate agresive.
• II – tumora este in continuare mica, dar poate fi considerata agresiva atunci cand celulele canceroase sunt examinate la microscop. De asemenea, in acest stadiu, tumora poate fi mai mare si poate invada ambele parti ale prostatei.  
•  III - cancerul s-a extins in afara prostatei, la veziculele seminale sau la alte tesuturi din apropiere
• IV – cancerul fie a invadat organele din apropiere, cum ar fi vezica urinara, fie s-a extins la ganglionii limfatici, oase, plamani sau alte organe.

Clasificare TNM a cancerului de prostata ( T – tumora, N - nodul limfatic, M - metastaza)

O clasificare a modului in care cancerul este extins local, la nivelul ganglionilor limfatici si la distanta, este reprezentata de sistemul TNM, util pentru medici in a gasi cea mai buna formula de abordare terapeutica integrata. 

T1: Tumora este nepalpabila sau nu este vizibila
T1a: Dimensiunea este sub ≤ 5% din prostata
T1b: Dimensiunea este > 5% din prostata
T1c: Tumora decelata la biopsia cu ac
T2: Tumora este limitata la prostata
T2a: Cuprinde ≤ jumatate dintr-un lob
T2b: Cuprinde > jumatate dintr-un lob
T2c: Tumora afecteaza ambii lobi prostatici
T3a: Penetreaza capsula prostatica
T3b: Invadeaza veziculele seminale
T4: Tumora fixata sau care invadeaza structuri adiacente
N1: Cuprinde ganglioni limfatici regionali
M1a: Cuprinde ganglioni limfatici non-regionali
M1b: Tumora are metastaze osoase
M1c: Alte localizari

Determinarea agresivitatii cancerului prostatic

Dupa confirmarea naturii maligne a tumorii, este necesara evaluarea nivelului de agresivitate (grad) al celulelor canceroase. Acesta se masoara prin compararea celulelor canceroase cu celulele sanatoase originare ale tumorii. Cu cat diferenta este mai mare fata de celula de origine, cu atat gradul de agresivitate este mai inalt si potentialul de metastazare creste.

Tehnicile utilizate pentru a determina agresivitatea cancerului includ:

• Scorul Gleason. Cea mai obisnuita scara utilizata pentru evaluarea gradului de agresivitate a celulelor maligne ale prostatei se numeste scor Gleason. Scorul Gleason poate varia de la 2 (cancer non-agresiv) la 10 (cancer foarte agresiv). Un scor de 6 indica un cancer de prostata de grad scazut. Un scor de 7 indica un cancer de prostata de grad mediu. Scorurile de la 8 la 10 indica tipuri de cancer de inalta agresivitate.
• Testarea genomica. Testarea genomica analizeaza celulele cancerului de prostata pentru a determina mutatii genetice prezente. Acest tip de test va poate oferi mai multe informatii despre prognosticul dumneavoastra si ajuta medicul in luarea deciziilor de tratament.

Cancerul de prostata nu provoaca semne sau simptome in stadiile incipiente, dar, odata ce avanseaza se poate manifesta prin semne si simptome, precum:

• Flux slab sau intrerupt de urina
• Nevoia imperioasa de a urina
• Urinare frecventa, mai ales pe timp de noapte (nicturie)
• Dificultati in pornirea fluxului de urina
• Dificultati in golirea completa a vezicii urinare
• Durere sau usturime in timpul urinatului
• Prezenta sangelui in urina sau sperma
• Scadere in greutate  
• Disfunctie erectila
• Durere de spate, solduri sau pelvis care nu dispare
• Respiratie sacadata, senzatie de oboseala, ameteli sau paloare - cauzate de anemie

Aceste simptome nu sunt specifice. Pot sa apara in mai multe afectiuni ale aparatului excretor. De exemplu, prostata incepe sa creasca pe masura ce barbatii inainteaza in varsta, fapt care poate bloca uretra sau vezica urinara, provocand probleme urinare sau tulburari ale activitatii sexuale. Afectiunea se numeste hipertrofie benigna de prostata (HBP) si, desi nu este cancer, poate necesita o interventie chirurgicala.

Screening

Testarea barbatilor sanatosi fara simptome pentru cancerul de prostata este controversata. Exista unele dezacorduri intre organizatiile medicale in privinta beneficiilor testarii care pot sa nu depaseasca riscurile potentiale. Majoritatea organizatiilor medicale incurajeaza barbatii de peste 50 de ani sa discute cu medicii despre avantajele si dezavantajele screening-ului cancerului de prostata. Discutia ar trebui sa includa o revizuire a factorilor dvs. de risc si a optiunilor dvs. privind screening-ul.

S-ar putea sa va ganditi sa incepeti discutiile mai devreme daca aveti antecedente familiale de cancer de prostata sau aveti alti factori de risc ( BRCA1/2, Sindrom Lynch, populatie de culoare).

Diagnosticul bolii se face in baza anamnezei, examenului clinic si investigatiilor paraclinice si imagistice.

Cancerul de prostata se dezvolta lent, simptomele apar relativ tardiv si  pot fi confundate usor cu cele ale altor afectiuni urinare. Dar, o simptomatologie urinara sugestiva in contextul unei varste mai avansate sau a unui istoric familial de cancer de prostata sau de san, ar trebui sa ridice suspiciuni medicului si pacientul sa intre intr-un program de testare a prostatei.

Pacientii cu simptome sunt evaluati prin analiza nivelului de PSA ( antigen prostatic specific) din sange si prin examinarea rectala digitala (tuseu rectal).

Detectarea unei anomalii la testele de screening sau la examinarea medicala va determina medicul sa va recomande teste suplimentare, cum ar fi:

• Ecografie. In timpul unei ecografii transrectale, o sonda mica, este introdusa in rect. Sonda foloseste unde sonore pentru a reconstitui imaginea prostatei.
• Imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (RMN). In unele situatii, medicul dumneavoastra va poate recomanda o scanare RMN a prostatei pentru a crea o imagine mai detaliata. Imaginile RMN  pot ajuta medicul sa planifice o procedura chirurgicala pentru prelevarea probelor de tesut prostatic.
• Biopsie. Rezultatele acestor investigatii trebuie confirmate prin examenul histopatologic efectuat dupa recoltarea unei probe biologice prin biopsie.

Examinarea rectala digitala (DRE – Digital Rectal Examination)

Acesta este o examinare clasica a prostatei pe care medicul o efectueaza pentru a aprecia dimensiunea, consistenta, sensibilitatea si limitele prostatei.

Prostata este pozitionata in fata rectului, de aceea medicul o poate examina prin intermediul peretelui anterior rectal care se invecineaza cu prostata.

Tehnica presupune palparea prostatei cu unul sau doua degete (avand manusa chirugicala sterila, lubrefiata in prealabil) prin peretele anterior al rectului.

Aceasta procedura, daca nu este asociata altor examinari, poate rata aproape jumatate din cazurile de cancer de prostata. De aceea, ar trebui facuta in combinatie cu testul PSA la pacientii la care exista suspiciunea clinica de cancer de prostata sau la cei care doresc sa faca screening pentru cancerul de prostata.

Testul PSA in sange

PSA sau antigenul specific prostatic este o proteina sintetizata exclusiv de prostata. In mod normal, proteina este prezenta in sange, insa cresterea nivelului acesteia peste o anumita valoare poate sugera cancerul de prostata.

Este de retinut ca afectiunile benigne, cum ar fi cele inflamatorii (prostatita), infectiile tractului urinar si hiperplazia prostatica benigna pot provoca, la randul lor, cresterea nivelului de PSA in ser. De asemenea, efectuarea unor manevre diagnostice recente (tuseu rectal, biopsie), administrarea anumitor medicamente, mersul pe bicicleta sau sexul sunt alte cauze posibile pentru cresterea nivelului de PSA, ceea ce impune anumite precautii inainte de recoltarea analizei.

La pacientii cu suspiciune de cancer se recomanda biopsia, pentru confirmarea diagnosticului.

Biopsia

Diagnosticul de cancer de prostata este confirmat prin analiza histopatologica a unei probe biologice prelevate prin biopsie din prostata. Se poate efectua prin trei tehnici de abordare: rectala, perineala si uretrala.

• Abordarea rectala: dureaza aproximativ 30 de minute si este cea mai frecventa abordare pentru efectuarea unei biopsii de prostata. Este precedata de clisma si se face sub anestezie generala, protectie antibiotica si cu ajutorul ecografiei transrectale.
• Abordarea perineala: dureaza de obicei intre 15 si 30 de minute si se efectueaza prin perineu sub anestezie locala sau generala.
• Abordarea uretrala: dureaza de obicei intre 30 si 35 de minute, se efectueaza sub anestezie generala, spinala sau locala, cu ajutorul unui cistoscop introdus in uretra, care permite vizualizarea glandei prostatice.

In general, se vor preleva mostre pentru biopsie din diferite parti ale prostatei. Acest lucru ii permite medicului sa stabileasca unde sunt localizate celulele canceroase, precum si modul in care se dezvolta tumora maligna.

In cazul in care nivelul PSA este ridicat, iar biopsiile initiale sunt negative, se poate face un nou test numit PCA3, din urina, pentru a se stabili daca este sau nu nevoie de alte biopsii.

Optiunile de tratament pentru cancerul de prostata depind de mai multi factori, cum ar fi viteza de dezvoltare a cancerului, gradul de raspandire si starea generala de sanatate, precum si potentialele beneficii sau efecte secundare ale tratamentului.

Este posibil ca tratamentul imediat sa nu fie necesar

Este posibil ca neoplasmul de prostata de grad scazut sa nu necesite tratament imediat. Medicii pot opta pentru asa numita supraveghere activa cu intentie de tratament intarziata a cancerului de prostata, deoarece in unele cazuri interventia terapeutica radicala poate produce mai multe efecte negative decat beneficii.

Supravegherea activa poate fi o optiune pentru cancerul care nu provoaca simptome, se dezvolta foarte lent si este limitat la o zona mica a prostatei.

Supravegherea activa poate fi, de asemenea, luata in considerare pentru cineva care are o alta afectiune grava sau care are o varsta inaintata ce poate ingreuna tratamentul cancerului.

Conform consensului actual al expertilor, barbatii care indeplinesc anumite criterii pot lua in calcul supravegherea activa. Detaliile trebuie discutate cu un medic, dar in general supravegherea activa este pentru barbatii cu scoruri PSA si/sau rezultate ale biopsiei care indica un cancer incipient cu dezvoltare lenta.

Acestea sunt criteriile tehnice:

• scor PSA sub 10
• scor Gleason sub 7
• tumora in stadiul T2a sau inferior (T1 este cel mai putin avansat tip de tumora; T3 este cel mai avansat)
• nu mai mult de 50% dintr-o mostra a biopsiei care sa indice cancer
• un timp de dublare a PSA lent, de regula mai mare de trei ani

Varsta reprezinta un factor esential pentru barbatii care iau in calcul supravegherea activa.

Daca testele arata ca tumora avanseaza, puteti opta pentru un tratament initial, cum ar fi o interventie chirurgicala sau radioterapie.

Chirurgia in cancerul de prostata. Prostatectomia

Operatia pentru cancerul de prostata consta in indepartarea glandei prostatei (prostatectomie radicala), a unor tesuturi inconjuratoare si a catorva ganglioni limfatici. Chirurgia este o optiune pentru tratamentul cancerului limitat la prostata. Este uneori folosita pentru a trata cancerul de prostata avansat in combinatie cu alte tratamente.

Pentru a accesa prostata, chirurgii pot folosi o tehnica care implica:

• Prostatectomie laparoscopica. In timpul prostatectomiei laparoscopice asistata de robot (chirurgia robotica),  instrumentele chirurgicale sunt atasate la un dispozitiv mecanic (robot) si introduse prin cateva incizii mici in abdomen. Chirurgul sta la o consola si foloseste comenzi manuale pentru a ghida robotul sa actioneze instrumentele. Majoritatea operatiilor de cancer de prostata se fac folosind aceasta tehnica. In tratarea cancerului de prostata, chirurgia robotica vine cu o serie de avantaje in comparatie cu metoda chirurgicala laparoscopica: rezultate clinice superioare, risc redus de complicatii, perioada de recuperare mai rapida, cicatrici minime. Interventia este executata de catre o echipa de medici experimentati in lucrul cu robotul da Vinci Xi, in cadrul Ponderas Academic Hospital.

Caracteristicile procedurii

Prostatectomia robotica este o prostatectomie radicala (indepartarea in totalitate a prostatei impreuna cu veziculele seminale, cu pastrarea integrala a sfincterului urinar si, pe cat posibil, a nervilor destinati erectiei). Scopul tratamentului este indepartarea cancerului prostatic din organism, prezervarea tesuturilor normale si a organelor adiacente (tradus in practica prin lipsa incontinentei urinare si revenirea functiei sexuale normale), vindecarea totala a cancerului prostatic (cu reducerea PSA < 0,1) si preventia tratamentelor suplimentare (precum radioterapia). La nevoie, pot fi extirpati si ganglionii limfatici din vecinatate.

• Abordul abdominal. Tehnica chirurgicala presupune o incizie lunga in abdomenul inferior pentru accesarea si rezecarea glandei prostatice retropubian. Aceasta abordare este mult mai putin frecventa, dar poate fi necesara in anumite situatii.
• Limfadenectomia pelvina - consta in eliminarea ganglionilor limfatici din pelvis. Un medic anatomopatolog analizeaza la microscop ganglionii, pentru a identifica eventualele celule canceroase. In cazul in care tumora s-a extins la ganglionii limfatici, medicul nu va elimina prostata si poate recomanda un alt tratament.
• Rezectia transuretrala a prostatei - medicul elimina o portiune de tesut din prostata, folosind un rezectoscop, introdus prin uretra. Aceasta procedura se realizeaza pentru tratarea hipertrofiei benigne de prostata si, uneori, pentru ameliorarea simptomelor cauzate de un cancer inainte de administrarea unui alt tratament.

Discutati cu medicul dumneavoastra ce tip de operatie este mai potrivita pentru situatia dvs. specifica.

Terapie cu radiatii

Radioterapia foloseste energie de mare putere pentru a distruge celulele maligne.  Se utilizeaza fie radiatii care provin din exteriorul corpului (radiatii cu fascicul extern), fie radiatii care provin de la o sursa radioactiva plasata intern (brahiterapie).

• In timpul radioterapiei cu raze externe sunt directionate fascicule de energie de mare putere, cum ar fi razele X sau protoni, catre cancerul de prostata sau alte zone unde sunt identificate focare metastatice.  
• Radiatii plasate in interiorul corpului (brahiterapie). Brahiterapia implica plasarea surselor radioactive in tesutul prostatei.  Brahiterapia este o optiune pentru tratarea cancerului care nu s-a raspandit dincolo de prostata.

In unele situatii, medicii pot recomanda ambele tipuri de radioterapie.

Congelarea sau incalzirea tesutului prostatic

Terapiile ablative distrug tesutul prostatic cu frig sau caldura. Optiunile pot include:

• Congelarea tesutului prostatic. Crioablatia sau crioterapia pentru cancerul de prostata implica utilizarea unui gaz foarte rece pentru a ingheta tesutul prostatei. Tesutul este lasat sa se dezghete si procedura se repeta. Ciclurile de inghet si dezghet distrug celulele canceroase si unele tesuturi sanatoase din jur.
• Incalzirea tesutului prostatic. Tratamentul cu ultrasunete focalizat de intensitate mare (HIFU) utilizeaza energia ultrasunetelor concentrata pentru a incalzi tesutul prostatei si a determina necroza celulelor tumorale.

Aceste tratamente pot fi luate in considerare pentru tratarea cancerelor de prostata foarte mici atunci cand interventia chirurgicala nu este posibila. Ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru tratarea cancerelor de prostata avansate daca alte tratamente, cum ar fi radioterapia, nu au ajutat.

Terapia hormonala

Terapia hormonala este un tratament care inhiba productia de hormon masculin (testosteron). Celulele maligne prostatice sunt sustinute de testosteron in procesul de crestere si inmultire, de aceea, scaderea afluxului de testosteron poate determina incetinirea cresterii tumorale sau chiar apoptoza (moartea) celulelor maligne.

Optiunile de terapie hormonala includ:

• Medicamente care vor impiedica organismul sa produca testosteron. Anumite medicamente - cunoscute sub numele de hormoni care elibereaza hormoni luteinizanti LHNR (agonisti LHRH) sau antagonisti ai hormonului care elibereaza gonadotropina (GnRH) - impiedica producerea de testosteron de catre testicule.
• Medicamente care blocheaza testosteronul sa ajunga la celulele canceroase. Aceste medicamente, cunoscute sub numele de anti-androgeni, sunt administrate de obicei impreuna cu agonistii LHRH. Aceasta pentru ca agonistii LHRH pot provoca la initierea tratamentului o crestere temporara a testosteronului, inainte ca nivelul de testosteron sa scada.
• Chirurgie pentru indepartarea testiculelor (orhiectomie). Indepartarea testiculelor reduce nivelul de testosteron din organism rapid si semnificativ. Dar, spre deosebire de optiunile medicamentoase, interventia chirurgicala pentru indepartarea testiculelor este permanenta si ireversibila.

Terapia hormonala este adesea utilizata pentru a trata cancerul de prostata avansat, pentru a micsora tumora maligna si a incetini cresterea acesteia.

Terapia hormonala este uneori folosita inainte de radioterapie pentru a trata cancerul care nu s-a raspandit dincolo de prostata. Ajuta la micsorarea cancerului si creste eficacitatea radioterapiei.

Chimioterapie

Chimioterapia foloseste medicamente pentru a ucide celulele cu crestere rapida, inclusiv celulele canceroase. Chimioterapia poate fi administrata intravenos cu ajutorul unei perfuzii, sub forma de pilule sau prin ambele modalitati.

Chimioterapia poate fi o optiune de tratament pentru tratarea cancerului de prostata care s-a raspandit in alte zone ale corpului. Chimioterapia poate fi, de asemenea, o optiune pentru cancerele care nu raspund la terapia hormonala.

Imunoterapia stimuleaza sistemul imunitar pentru a lupta impotriva cancerului. Este posibil ca sistemul imunitar sa nu atace cancerul, deoarece celulele canceroase produc proteine care ii ajuta sa se ascunda de celulele sistemului imunitar. Imunoterapia functioneaza prin interferenta cu acest proces.

Imunoterapia impotriva cancerului de prostata poate implica:

• Reproiectare a celulelor imune  pentru a combate cancerul. Celule imune recoltate din organism sunt proiectate genetic intr-un laborator pentru a lupta impotriva cancerului de prostata si apoi sunt injectate inapoi in corpul pacientului printr-o vena. Este o optiune pentru tratarea cancerului de prostata avansat care nu mai raspunde la terapia hormonala.
• Sustinerea celulelor sistemului imunitar sa identifice celulele canceroase. Medicamentele pentru imunoterapie care ajuta celulele sistemului imunitar sa identifice si sa atace celulele canceroase sunt o optiune pentru tratarea cancerelor de prostata avansate care nu mai raspund la terapia hormonala.

Terapia medicamentoasa tintita

Terapia tintita se adreseaza anomaliilor specifice genetice prezente in celulele canceroase. Prin blocarea acestor mutatii ale genelor din celulele maligne, moleculele terapeutice specifice pot determina moartea celulelor canceroase.

Medicamentele pentru terapie tintita  pot fi recomandate pentru tratamentul cancerului de prostata avansat sau recurent daca terapia hormonala nu functioneaza. Unele terapii de acest gen functioneaza numai la persoanele ale caror celule canceroase au anumite mutatii genetice. In acest scop se pot efectua teste genetice (terapia tintita a cancerului de prostata), pentru a vedea daca aceste medicamente va pot ajuta.

Complicatiile cancerului de prostata si tratamentele sale includ:

• Metastazarea. Cancerul de prostata se poate extinde in organele din vecinatate, cum ar fi vezica urinara, sau la distanta, la nivelul oaselor sau altor organe. Simptomele si semnele, in aceasta situatie, vor reflecta organul afectat. Odata ce cancerul de prostata s-a raspandit in alte zone ale corpului, acesta poate raspunde in continuare la tratament si poate fi controlat, dar este putin probabil sa fie vindecat.
• Incontinenta. Atat cancerul de prostata, cat si tratamentul acestuia pot provoca incontinenta urinara sau rareori, fecala. Tratamentul pentru incontinenta depinde de tipul pe care il aveti, de severitate si de probabilitatea de ameliorare in timp. Optiunile de tratament pot include medicamente, catetere si interventii chirurgicale.
• Disfunctie erectila. Disfunctia erectila poate fi cauzata de cancerul de prostata sau tratamentul acestuia, inclusiv interventii chirurgicale, radiatii sau tratamente hormonale.

In unele situatii, postoperator, pot aparea:

• Scurtarea penisului, cu 1 - 2 cm: nu se cunoaste exact cauza acestui efect secundar
• Hernie inghinala: alunecarea grasimii sau a unei parti din intestinul subtire prin canalul inghinal in zona abdomenului. Apare mai frecvent la barbatii tratati cu prostatectomie radicala, cel mai probabil in primii doi ani dupa realizarea interventie.
• In unele cazuri, chirurgii pot salva nervii care controleaza erectia, reusind astfel sa nu afecteze calitatea vietii sexuale a barbatilor cu cancer de prostata. Important este ca tumora sa fie mica si sa nu fie foarte aproape de acesti nervi.

Rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul de prostată depistat precoce este de 99%.  Rata de supraviețuire medie la 10 ani este de 98%, iar rata de supraviețuire relativă la 15 ani este de 96%.

La pacientii supusi tratamentului, cei mai importanti indicatori clinici de prognostic al rezultatului bolii sunt stadiul, nivelul PSA de preterapie si scorul Gleason.

Cu cat scorul si stadiul sunt mai ridicate si nivelul PSA mai mare, cu atat prognosticul este mai slab.

Va puteti reduce riscul de cancer de prostata daca:

• Optati pentru o  dieta sanatoasa plina de fructe si legume proaspete. Fructele si legumele contin multe vitamine, antioxidanti si substante nutritive care pot contribui la sanatate. Cercetarile actuale arata ca multe legume si fructe crude, netratate in exces cu pesticide, ingrasaminte chimice, contin substante care produc apoptoza (moartea) celulelor maligne.
• Exercitiu fizic in majoritatea zilelor saptamanii. Exercitiile fizice imbunatatesc starea generala de sanatate, ajuta la mentinerea greutatii si amelioreaza dispozitia. Incercati sa faceti miscare in aer liber, mai ales, in majoritatea zilelor saptamanii.
• Mentineti o greutate sanatoasa. Adresati-va medicului sau nutritionistului pentru conceperea unui plan de nutritie integrata daca sunteti supraponderal.
• Discutati cu medicul dumneavoastra despre riscul crescut de cancer de prostata. Unele studii sugereaza ca administrarea de inhibitori de 5-alfa reductaza, inclusiv finasterida (Propecia, Proscar) si dutasterida ar putea reduce riscul general de a dezvolta cancer de prostata. Aceste medicamente sunt utilizate pentru a controla marirea glandei prostatei si caderea parului.
• Cu toate acestea, unele dovezi indica faptul ca persoanele care iau aceste medicamente pot avea un risc crescut de a suferi o forma mai grava de cancer de prostata (cancer de prostata de grad inalt). Daca sunteti ingrijorat de riscul de a dezvolta cancer de prostata, discutati cu medicul dumneavoastra.
• Consultatiile medicale periodice dupa 50 de ani si screening-ul pentru cancer de prostata in cazul unui risc crescut, pot surprinde afectiunea intr-un stadiu incipient, vindecabil.

Surse de informare:
www.cancer.gov
www.cancer.org
www.mayoclinic.org
https://medlineplus.gov/genetics/condition/prostate-cancer/
www.urologyhealth.org/urologic-conditions/prostate-cancer