Mult prea adesea pacienţii diagnosticaţi cu boala celiacă nu primesc informarea, îndrumarea sau urmărirea corespunzătoare. Tratamentul de o viaţă cu anumite restricţii precise de dietă şi posibilele complicaţii ale bolii necesită un suport adecvat din partea medicilor şi al dieteticienilor.
Dna. Dr. Simona Grigoruţă, pacienţii cu boală celiacă sunt îngrijiţi de către o echipă multidisciplinară formată din gastroenterolog, pediatru, nutriţionist, hematolog, dermatolog şi psiholog: 
- Dr. Simona Grigoruţă, Medic Primar Gastroenterologie, Medic Specialist Medicină Internă,
- Dr. Alina Stanescu Popp, Medic Primar Pediatru, Supraspecializare Gastroenterologie Pediatrica
- Dr. Mariana Ştefan, Medic Primar Pediatrie
- Dr Mihaela Gologan, Medic Specialist Diabet şi Boli de Nutriţie
- Dr. Georgeta Stănescu, Medic Primar Hematologie
- Dr Rodica Negreanu, Medic Specialist Dermatologie
- Victor Gorea, psiholog
Ce este boala celiacă?
Boala celiacă denumită şi sprue celiac sau enteropatia glutenică este o afecţiune autoimună frecventă în care apar modificări arhitecturale ale mucoasei intestinului subţire induse de expunerea la gluten, o proteină care se găseşte în grâu, orz şi secară. Excluderea glutenului din alimentaţie produce o ameliorare promptă.
Boala celiacă este o afecţiune autoimună; atunci când o persoană predispusă genetic mănâncă cerealele care conţin gluten se produce o reacţie anormală a sistemului imunitar cu declanşarea unui răspuns inflamator inadecvat ce determină leziuni la nivelul mucoasei intestinului subţire care impiedică absorbţia nutrienţilor, vitaminelor şi mineralelor de către intestin.
Boala celiacă afectează atât copiii, cât şi adulţii şi este o afecţiune frecventă, 1:250 până la 1:67 persoane suferind de această afecţiune. Deşi iniţial a fost descrisă ca o boală rară a copilăriei caracterizată prin întârzierea creşterii, diaree şi mărire de volum a abdomenului, boala celiacă este în prezent diagnosticată la orice vârstă. Înţelegerea mecanismelor bolii a dus la o creştere semnificativă a numărului de cazuri diagnosticate, în prezent vârsta medie în momentul diagnosticului aparţinând decadei a cincea de viaţă.
Boala celiacă este o afecţiune autoimună unică deoarece factorul de mediu precipitant este cunoscut - glutenul din cereale. Ca urmare, tratamentul constă în dieta fără gluten, respectiv excluderea din alimentaţie a cerealelor care conţin această proteină: grâu, orz, secară. În 30% cazuri răspunsul este totuşi slab, cel mai adesea aceasta datorându-se unei nonaderenţe la dieta respectivă.
Cum se manifestă boala celiacă?
Boala celiacă afectează multiple organe şi sisteme, fiind considerată un adevarat “cameleon” din punct de vedere al expresiei clinice. Manifestarile clinice ale bolii variază foarte mult în funcţie de vârstă:
• Copiii mici prezintă diaree, scădere în greutate, distensie abdominală, întârziere de creştere; uneori pot fi prezente şi vărsături, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate sau chiar constipaţie
• Copiii mari şi adolescenţii adesea au manifestări extraintestinale: întârziere de creştere staturală, manifestari neurologice sau anemie
• Adulţii au manifestări atipice, cele gastrointestinale fiind minore: pot prezenta anemie, defecte ale smalţului dentar, osteoporoză, artrită, stomatită aftoasă recurentă, creşteri inexplicabile ale transaminazelor hepatice, manifestări neurologice sau infertilitate, avorturi repetate, naşteri premature, copii mici pentru vârsta sarcinii. Rareori, pacienţii adulţi au diaree profuză şi tulburări severe metabolice (criza celiacă).
Pacienţii simptomatici reprezintă doar vârful icebergului reprezentat de totalitatea celor cu intoleranţă la gluten. Există numeroase cazuri în care boala este asimptomatică (silenţioasă) în ciuda unor modificări semnificative la nivelul mucoasei intestinului subţire şi a testelor serologice specifice pozitive. Astfel de cazuri sunt diagnosticate ca urmare a unei sensibilizări şi informări riguroase legate de această afecţiune în rândul medicilor.
Anumite afecţiuni se asociază semnificativ cu boala celiacă: dermatita herpetiformă, diabetul zaharat de tip I, tiroidita autoimună, deficitul de IgA, sindromul Down, artrita reumatoidă, psoriazisul, vitiligo, nefropatia cu IgA şi afectiunile hepatice autoimmune.
Cine trebuie să se testeze pentru intoleranţă la gluten?
- pacienţii cu manifestări gastrointestinale: diaree cronică sau recurentă, malabsorbţie, scădere în greutate, distensia aabdomenului, balonări persistente
- pacienţii cu anemie prin carenţă de fier, folaţi sau vitamina B12 fără o cauză aparentă, cu creşteri persistente de cauză neprecizată ale transaminazelor (TGO, TGP), cu deficit statural, pubertate întarziată, femeile cu avorturi spontane recurente, femeile care au născut copii mici pentru vârsta sarcinii, în cazurile de infertilitate, stomatita aftoasa recurenta, defecte ale smaltului dentar, in cazul neuropatiilor periferice de cauza neprecizata si atacurilor migrenoase recurente
- pacienţii asimptomatici cu risc crescut pentru boala celiacă: rudele de gradul I şi II ale pacienţilor diagnosticaţi cu boală celiacă, pacienţii cu dermatită herpetiformă, diabet zaharat tip I sau alte afecţiuni autoimune, pacienţii cu sindrom Down.
Care sunt etapele de diagnostic în boala celiacă?
1. evaluarea serologică este etapa iniţială şi se efectuează în condiţiile în care pacientul urmează o dietă bogată în gluten. Se determină nivelul unor anticorpi:
- anticorpii împotriva glutaminazei tisulare (tTG-IgA)
- anticorpii antiendomisium (Em-IgA)
2. biopsia intestinală presupune prelevarea unor fragmente din mucoasa intestinală (duodenală) şi se efectuează în cadrul endoscopiei digestive superioare
3. răspunsul terapeutic şi serologic-scăderea titrului de anticorpi - la dieta fără gluten contribuie la susţinerea diagnosticului
De ce este importantă stabilirea diagnosticului de boala celiacă chiar şi la pacienţii cu simptome atipice sau fără simptome?
Pacienţii cu boală celiacă au un risc mai mare decât al populaţiei generale de a suferi anumite complicaţii:
- deficite nutriţionale importante nemanifeste
- risc crescut pentru cancer gastrointestinal sau limfom intestinal
- impact asupra sarcinii şi fertilităţii
- coexistenţa altor afecţiuni autoimune
- influenţa bolii şi a excluderii glutenului din alimentaţie asupra stării de sănătate
Mergi regulat la control, astfel încât medicul gastroenterolog să poată diagnostica şi trata diversele probleme de sănătate care pot apărea.
Cum se tratează boala celiacă?
Singurul tratament acceptat este terapia nutriţională care presupune eliminarea din alimentaţie pe toată durata vieţii a preparatelelor care conţin grâu, orz şi secară. Deşi ovăzul este tolerat de majoritatea pacienţilor celiaci, preparatele din ovăz nu sunt recomandate datorită riscului de contaminare cu cereale care conţin gluten în cadrul proceselor de cultivare, transport sau morărit. Daca eviţi alimentele cu gluten, atunci intestinul subţire se va vindeca.
Un dietician te va ajuta să selectezi alimentele fără gluten şi te va învăţa cum să verifici etichetele.
Text: Dr. Simona Grigoruţă
Medic Primar Gastroenterologie, Medic Specialist Medicină Internă, Doctor în Medicină