„Am cancer. Ce imi ramane de facut?”. Aceasta realitate devine devastatoare pentru cel care este diagnosticat cu cancer. Socul emotional este unul extrem, iar abordarea corecta a afectiunii depinde in mod esential de resursele pe care persoana le gaseste atat in ea insasi cat si in cei din jur.
Este posibil ca eu sa am cancer?
Prima etapa prin care trece cineva aflat in aceasta situatie este inalt anxiogena. Prins in valtoarea de analize si investigatii medicale pe care trebuie sa le faca pentru stabilirea diagnosticului precis si adeseori cu probabilitatea urmarii unei interventii chirurgicale, omul se simte amenintat. Apar gandurile negative ce declanseaza cercul vicios al ingrijorarii „Ce ma fac daca am cancer? Nu vreau sa mi se intample asta. Vreau sa traiesc. Mai am atatea si atatea de facut...Probabil ca medicii se inseala...Totusi, daca as avea cancer, ce sanse am sa ma fac bine? Nu ma simt pregatit sa trec prin asta..., etc”. Aceste zile sau saptamani de asteptare trec chinuitor de greu, timp in care pentru marea majoritate a oamenilor este destul de dificil sa ramana pozitivi si sa se ancoreze in speranta.
Da. Tocmai am aflat ca am cancer.
Dupa stabilirea diagnosticului si a procedurii medicale adecvate de urmat (interventie chirurgicala, chimioterapie, etc,) persoana este traumatizata, se afla intr-o stare de soc emotional, insotit de o avalansa de emotii negative devastatoare: frica, groaza, tristete, furie, invinovatirea sa sau a celor din jur, etc. Acceptarea diagnosticului este dificila, apare frecvent „negarea” ca mecanism psihic de aparare cu ganduri apasatoare repetitive cum ar fi „Poate este o greseala. Nu pot sa cred ca am cancer. De ce eu? De ce sa mi se intample mie asta? Nu vreau sa ma gandesc la asta. Sunt prea tanar ca sa mor.”
In fata traumei, in mod automat, exista doar 3 reactii posibile ale sistemului nervos autonom: reflexul de fuga, incremenirea, sau reflexul de lupta. Asa se explica de ce unii oameni se pot simti blocati, incremeniti, incapabili sa actioneze in vreo directie in situatia data. Alti oameni pot simti nevoia sa fuga, fie undeva departe, fie sa se izoleze de cei dragi. Iar altii, cei mai norocosi, vor lupta pentru viata lor si pentru insanatosire. Ulterior aceste reactii primare ale creierului emotional vor fi prelucrate, elaborate si trecute prin filtrul constiintei.
Ce imi ramane de facut?
Dupa acceptarea diagnosticului, persoana va fi apoi capabila sa dezvolte strategii adaptative menite sa o ajute sa faca fata cat mai bine noii situatii inalt traumatizante. Si aceasta ar fi urmatoarea etapa prin care trec cei diagnosticati cu cancer. Aceasta cea de a treia etapa este si cea mai importanta si de lunga durata. De ea depinde soarta individului, daca va lupta sau nu cu toate fortele pentru viata sa. In aceasta etapa este nevoie de un dialog permanent cu sine insusi si de multe ori, de schimbari radicale ale stilului de viata.
Boala poate fi „o sansa” ca omul sa schimbe in viata sa ceea ce ar fi fost benefic sa schimbe de mult timp: sa se elibereze de emotii negative, sa se conecteze la forta iubirii si a iertarii, sa isi schimbe obiceiurile alimentare, sa faca exercitii fizice si plimbari in natura, sa isi dea voie sa fie el insusi si sa creeze noul in viata sa, sa traiasca fiecare zi din plin, fiind conectat mereu la momentul prezent.
Ce este util pentru mine intr-o astfel de situatie?
- Fa acele lucruri care iti fac bine pe plan spiritual: roaga-te, mediteaza, relaxeaza-te, citeste, creaza ceva nou. Fii cat mai activ si evita izolarea si insingurarea. Vorbeste cu cei dragi despre ceea ce simti atunci cand te simti in stare.
- Nu pune accentul doar pe boala si pe simptomele fiziologice, ci si pe resursele mintii si ale sufletului – esentiale pentru stimularea capacitatii tale de autoreglare si autovindecare. Apeleaza eventual si la un psihoterapeut care te poate sustine si te poate ajuta sa te conectezi mai usor la resursele tale interioare. Tot mai multi specialisti in psihologie si psihosomatica accentueaza importanta factorilor emotionali si mentali in vindecarea de cancer.
- Ai grija cat mai mult de tine, atat pe plan fizic, cat si emotional. Cultiva doar acele lucruri si relatii personale care sunt benefice pentru tine (hrana sanatoasa, exercitii fizice, plimbari; relatii cu persoane calde, iubitoare, pozitive, care inteleg prin ceea ce treci si te pot sustine).
- Evita gandurile negative prin care te invinovatesti pe tine sau pe cei din jur pentru ce ti s-a intamplat.
- Evita sa iti inrautatesti situatia sperindu-te singur cu ganduri sumbre. Lucreaza zilnic cu mintea ta si cu afirmatiile pozitive, cum ar fi: „Fac tot ce tine de mine sa ma insanatosesc. Am grija de mine. Ii las pe cei dragi sa ma ajute. Sunt pe maini bune, ale unor specialisti foarte priceputi. Am incredere in viata. Am incredere in puterea de vindecare a corpului meu. Ma vindec fizic si emotional cu fiecare zi care trece. Ma iubesc asa cum sunt.” Pastreaza-ti vie speranta si repeta zilnic afirmatii pozitive care te vor intari.
- Practica exercitii de imaginatie dirijata, alegandu-ti o imagine frumoasa, preferata de tine, cum ar fi un peisaj de munte sau un colt de natura si imagineaza-ti ca te afli in acel peisaj in care te plimbi si pe care il explorezi cu toate simturile. Unii autori recomanda vizualizarea unei ape limpezi, curgatoare, care iti spala cu blandete corpul si duce cu ea departe toate celulele canceroase.
- Discuta si cu alte persoane care s-au aflat in situatii similare cu a ta si s-au vindecat; ele pot fi persoane-resursa de care ai mare nevoie pentru a avea incredere in procesul insanatosirii tale.
- Invata acum sa discerni intre activitatile si persoanele cu adevarat importante si valoroase pentru tine si lucrurile care sunt neimportante, dar care iti ocupau pana in prezent o mare parte din timpul tau si din spatiul tau psihic.
- Exprima-ti iubirea si iertarea fata de oamenii din viata ta. Acest lucru te va ajuta in procesul de vindecare, intrucat sanatatea emotionala si cea fizica sunt strans legate. Specialistii in psihosomatica afirma faptul ca exista si o componenta emotionala a cancerului: furia, ura si resentimentele. Transformarea acestor emotii negative, uneori a unor veritabile blocaje energetice privind persoane care te-au suparat din trecutul tau, este propice vindecarii.
- Fa acele lucruri pe care tanjeai de mult sa le faci si nu ti-ai dat voie sau le-ai tot amanat; activitati care produc bucurie sufletului tau (ar putea fi: o calatorie, sa gradinaresti, sa pictezi, sa scrii, sa te revezi cu cineva drag sau important pentru tine, sau sa petreci mai mult timp cu familia sau cu tine insati, etc).
Sprijinul moral al familiei si al prietenilor este esential, in fiecare din cele 3 etape mentionate. Adeseori supravietuirea si adoptarea celor mai bune decizii este direct influentata de sprijinul emotional al celor dragi.
Chiar daca te simti singur, speriat, coplesit sau lipsit de speranta, este important sa stii ca multi oameni aflati intr-o situatie ca a ta, au gasit sprijin si alinare sufleteasca in relatia cu Divinitatea, de care s-au apropiat in aceste momente de cumpana. Ei relateaza cum s-au apropiat de Dumnezeu si au acceptat mai usor boala, fiind intariti in mod miraculos de speranta reinnoita si de credinta. Ei au reusit sa isi schimbe viata, realizand cat este de important sa se iubeasca si sa aiba grija si compasiune fata de ei insisi. Si nu in ultimul rand, au putut sa constientizeze forta vindecatoare a sentimentelor pozitive cultivate zilnic, cum ar fi: serenitatea, compasiunea, iubirea, recunostinta.
Text: Andreea Raduta-Petrescu, Psihoterapeut Jungian autonom, www.epsihoterapie.ro
Bibliografie: - Ruediger Dahlke „ Boala ca sansa. Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii.”, Ed Trei, 2008 - Irvin Yalom „ Privind soarele in fata”, Ed. Vellant 2011 - Babette Rothschild „ Corpul isi aminteste. Psihofiziologia si tratamentul traumei.”, Ed. Herald, 2013 - Louise L. Hay „ Afirmatiile pozitive.”, Ed. Adevar divin - Daniel Goleman „ Emotiile distructive. Cum le putem depasi? Dialog stiintific cu Dalai Lama”, Ed. Curtea Veche