Secvența din viața Ionicăi, pe care o relatăm cu amănunte în cele ce urmează, este o dovadă că trebuie să te gândești de două ori înainte de a spune „niciodată”, dar și că există mereu o cale, deși uneori poate fi dificilă, riscantă și provocatoare. Ionica a găsit calea și, în final, și soluția, cu ajutorul dr. Viorel Narcis Stoica, fondatorul Centrului pentru tratamentul fibromului uterin al Spitalului Brașov, Regina Maria.
Decizii bune și regrete
Ionica Bologa are 43 de ani și acum are patru copii. Primii doi s-au născut natural, al treilea, prin cezariana. Deși a fost o sarcină cu risc pentru mamă, totul s-a terminat cu bine. Urmare a unor evaluări greșite, pe parcursul sarcinii cu cel de-al treilea copil, Ionica a primit recomandarea de a face histerectomie, concomitent cu cezariana. A refuzat o astfel de soluție radicală. Iar aceasta a fost o decizie bună. Bebelușul a fost perfect sănătos și uterul a fost salvat. Ulterior, a fost bine, deși pentru puțin timp.
La câteva luni după nașterea au apărut o serie de complicații uterine - un fibrom agresiv, care-i provoca sângerări masive și dureri. A fost nevoită să accepte o soluție radicală: ligatura tubară sau legarea trompelor uterine. Procedura este o sterilizare chirurgicală care-i permitea să renunțe la alte metode contraceptive.
„A fost o decizie pe care am luat-o la sfatul medicului meu. Era în beneficiul sănătății mele sau cel puțin ăsta a fost contextul pe care l-am crezut atunci. Aveam un risc ridicat de a face tromboză, risc amplificat de pilulele contraceptive. Aveam deja mari probleme cu venele picioarelor și am luat în calcul că aveam trei copiii. Nimic nu m-a făcut să mă gândesc că, la un moment dat, o să vreau cu disperare încă un copil. A fost o decizie pe care am regretat-o enorm și pentru care m-am luptat mult, mult mai mult decât pot povesti”, povestește Ionica.
Viața se schimbă, când nu te aștepți
Nu avem puterea de a anticipa ce ne oferă viața, singura cale este să ne adaptăm. Ionica Bologa a trecut printr-un divorț dificil. Nu era în plan, dar s-a întâmplat și a acceptat această nouă etapă din existența ei, cu toate schimbările radicale pe care le-a adus. Una dintre ele, relocarea, împreună cu cei trei băieți ai săi, în Germania, unde avea să înceapă o viață nouă.
„Cred că tot ce se întâmplă este parte dintr-un plan. Am cunoscut în Germania un om bun și viața mea și a copiilor mei a deveni dintr-o dată mult mai frumoasă. Și totul ar fi fost perfect, dacă problemele mele de sănătate nu s-ar fi agravat. În 2017, la 3 ani de la intervenția chirurgicală de sterilizare, uterul meu a fabricat din nou fibrom. Din nou sângerări îngrozitoare, infecții continue. Aveam convingerea fermă că toate acestea sunt efectul sterilizării, deși medicii îmi spuneau că nu există o legătură, totuși eu eram în fiecare lună la spital la Mainz, în Germania cu dureri, hemoragie și stare generală foarte rea”. Și pentru că tabloul clinic să fie complet, Ionica a experimentat și o perforație a uterului, în cursul unei proceduri chirurgicale.
„Vreau un copil!”
Ligatura tubară, decizia luată cu ceva vreme în urmă, a urmărit-o pe Ionica. Pe de o parte, avea convingerea că nimic nu merge bine cu starea ei de sănătate ca urmare a acelei intervenții; pe de altă parte, relația extrem de caldă și împlinită cu partenerul ei a născut în cei doi dorința din ce în ce mai intensă de a avea un copil împreună.
În consecință, Ionica a căutat medicul care să-i refacă trompele uterine. L-a căutat în Germania, și în Cehia. Nicăieri nu a găsit ajutorul de care avea nevoie, ba chiar mai mult, toți specialiștii pe care i-a consultat, i-au spus că șansele sunt zero. „Cu excepția partenerului meu, nu m-a susținut nimeni, nu m-a încurajat nimeni, nimeni nu mi-a oferit nicio perspectivă pozitivă. Mi se spunea că este imposibil să obțin o sarcină, că refacerea trompelor este dificilă, iar dacă totuși aș reuși, risc o sarcină extrauterină și multe alte complicații”, își continuă Ionica mărturisirea.
Singurul semn bun a venit în urma unui control amănunțit în Cehia, în vederea unei proceduri de fertilizare in vitro, pe care cei doi soți o luaseră în calcul. Ionica și soțul ei erau într-o stare fizică foarte bună. Mai mult, fibromul uterin se retrăsese, iar ovarele erau sănătoase. „Am renunțat la FIV și pentru că erau costuri foarte mari, dar și pentru că nu am putut să stabilesc nicio legătură empatică cu medicul. Erau complet indiferenți la emoțiile și la nevoile mele. Ceea ce m-a dezamăgit cel mai tare a fost faptul că mi-am dat seama că nici măcar nu a fost cu adevărat atent la istoricul meu medical. Am un uter cu o formă atipică, bicorn, dar nu-și dăduse seama asta. Așa că am renunțat și la FIV, și la serviciile clinicii”, continuă Ionica.
Un alt aspect frustrant a fost faptul că medicii nu înțelegeau dorința ei de a mai avea un copil. Faptul că avea trei copiii era detaliul care-i făcea pe medici să o privească cu scepticism și să nu empatizeze cu sentimentele ei.
Deși a fost îndemnată să renunțe, nu a făcut-o, iar acesta s-a dovedit a fi calea care i-a împlinit dorința.
Ultima speranță
Ionica a decis să mai facă o ultimă încercare. Căutările pe internet i-au adus în atenție un caz similar, pe care dr. Viorel Stoica l-a rezolvat cu succes. „Am găsit foarte multe mărturisiri ale femeilor care-i fuseseră pacientele domnului doctor, și toate vorbeau atât de frumos despre dumnealui. Era foarte solicitat, mi-am făcut cât de repede o programare, am urcat în avion și am venit la consultație. De prima oară de când l-am văzut, i-am spus «Simt că o să mă faceți bine, așa cum eram înainte». Dumnealui mi-a zâmbit și mi-a răspuns: «Dacă așa spuneți dumneavoastră, înseamnă că o să vă faceți bine».
Trebuie să spun că decizia de a povesti toată experiența mea a plecat de faptul că și pe mine m-au ajutat mărturisirile altor femei și m-am gândit că și povestea mea va fi de folos altora, care trec prin situații mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a mea”, adaugă Ionica.
O opinie medicală sinceră
Ceea ce avea să o impresioneze și să o surprindă în cea mai mare măsură a fost nivelul excepțional al comunicării cu dr. Viorel Stoica. Acesta nu doar că nu a privit cu suspiciune dorința unei femei de peste 40 de ani, cu trei copii acasă, care-și dorește cu ardoare un alt copil, în ciuda potențialelor dificultăți, dar i-a analizat cu atenție tot traseul medical, și i-a spus cu onestitate care sunt soluțiile și cum o poate ajuta.
„Nu mi-a dat speranțe false, dar nu m-a descurajat. Mi-a explicat care sunt șansele, care sunt riscurile și ce trebuie să fac pentru ca lucrurile să evolueze în sensul pe care-l doresc. Și dintr-o dată m-am simțit eliberată și în siguranță. Știam că am alături un medic care va face to ceea ce este omenește posibil pentru ca dorința mea să se materializeze, fără angoase, fără să mă simt ciudat, fără să-mi fie jenă sau să fie nevoie să mă justific”, spune Ionica.
Șansele de succes ale intervenției chirurgicale de reconstrucție a trompelor uterine, care să ducă la obținerea unei sarcini pe cale naturală, sunt de circa 25%.
Dr. Viorel Stoica: „Procedura de fertilizare in vitro este, statistic, mai eficientă decât cea de refacere a trompelor uterine. Din totalul pacientelor operate de mine, pentru refacerea ligaturilor tubare, doar 25% au putut obține o sarcină natural. În 25% dintre cazuri am avut sarcini extrauterine, un risc important, iar la 50% nu s-a întâmplat nimic. Dar, procedura chirurgicală este o soluție pentru femeile care vor să mai încerce să aibă copii fără să apeleze la FIV.
Un alt aspect important, care are legătură cu acest caz, este faptul că pacienta avea copii. Dacă n-ar fi existat sarcini obținute natural înainte nu i-aș fi recomandat intervenția. În acest caz există un avantaj mare: trompele sunt deja testate, sunt în stare bună, au funcționat propice până la realizarea ligaturii. Ceea ce aveam de făcut era să extrag bucata de trompă, distrusă de legătură, și să refac țesutul - să realizez anastomoza tubară”.
Operația și recuperarea
La o lună de zile de la prima consultație, Ionica a intrat în sala de operație. Înainte de acest moment femeia trecuse prin toate investigațiile necesare. Dr. Viorel Stoica îi explicase exact, cu amănunte, ce se va întâmpla, în ce consta intervenția, care sunt riscurile și probabilitatea unui rezultat bun și la ce să se aștepte imediat după ce procedura chirurgicală se va încheia. Mai mult, discutase cu Ionica Bologa și despre eventualele situații neprevăzute, asociate intervenției și care ar putea fi soluțiile.
„Abia așteptam operația. Perioada în care m-am pregătit pentru operație, așteptarea momentului optim pentru intervenție, toate astea parcă au durat o veșnicie. Eram nerăbdătoare, dar încrezătoare și plină de speranță. Ceea ce a urmat, este dovada palpabilă a faptului că am luat cea mai bună decizie venind la Brașov și că am fost tratată de doctorului Stoica”, își continuă Ionica povestea.
Intervenția chirurgicală de refacere a trompelor uterine nu este o procedură cu riscuri, dar pentru că este rar practicată nu are elemente standardizate și etape de rutină. Asta înseamnă că medicul trebuie să decidă fiecare pas al intervenției în funcție de situație și să se adapteze pe loc la eventuale complicații care ar putea să apară în timpul operator.
„Nu știi niciodată ce complicații poți găsi sau pot să apară când intervii chirurgical. Din fericire, în mediul privat avem la dispoziție toată tehnologia necesară pentru a obține cele mai bune rezultate atunci când intervenim chirurgical. Apoi, știu foarte bine toate minusurile și plusurile resurselor, cum sunt firele pe care le folosim, așa încât pot să mă adaptez la fiecare caz. Este un sentiment foarte important pentru mine, ca medic, să evaluez toate elementele astfel încât atunci când operez să știu că pot oferi pacientei maximum.
Rezultatele pozitive sunt confirmarea că procedez corect, în aceste situații foarte speciale. Faptul că se poate restabili fiziologia unui organ și că există posibilitatea de face reversibilă o intervenție care a fost făcută să fie definitivă este proba că fac ceea ce trebuie. Planul meu este să realizez acest tip de intervenție cu ajutorul robotului daVinci, ceea ce va crește rata de succes, va scădea durata operației și va oferi pacientelor o recuperarea mai rapidă și, mai ales, mai ușoară”, explică dr. Viorel Stoica.
Operație de 5 ore și o recuperare rapidă
Cea mai importantă caracteristică a intervenției a fost meticulozitatea pe care trebuia să o dovedească chirurgul. Procedura este complexă și laborioasă, cu atât mai mult cu cât se lucrează pe o structură anatomică extrem de fină, care are un diametru de 2-3 mm și un lumen de 1 mm. Trompele uterine, deși foarte subțiri sunt formate din mai multe straturi suprapuse, care includ și o rețea musculară foarte fină. Iar operația înseamnă să pui cap la cap fiecare structură, astfel încât să fie viabilă. Și, pentru ca totul să fie și mai complicat, firele chirurgicale de sutură sunt mai subțiri decât cel mai fin fir de păr.
Dr. Viorel Stoica: „Intervenția în sine a decurs în parametrii normali, dar a fost nevoie de multă răbdare pentru ca anastomoza să fie perfectă. Pacienta a plecat repede din spital, în stare foarte bună. A fost una dintre persoanele pe care le-am tratat, care a rămas în legătură cu mine foarte mult timp”.
În cazul Ionicăi Bologa, operația de reconstrucție tubară a durat 5 ore și a fost un succes. Femeia s-a recuperat rapid, iar starea sa generală a fost una foarte bună. „Când m-am trezit din anestezie, am avut sentimentul că operația abia urmează. După câteva minute am înțeles că operația se încheiase. Domnul doctor a venit să mă vadă, mi-a spus cum a decurs intervenția. Comunicarea cu dumnealui a fost perfectă și după ce m-am externat și am plecat acasă, în Germania. Orice întrebare am avut, orice simptom i l-am comunicat, mi-a explicat, m-a sfătuit și m-a încurajat. Trebuie să spun că după operație m-am simțit foarte bine. Nu doar că cicatricile erau foarte mici și s-au vindecat rapid, dar starea mea generală a fost una excelentă”, rememorează Ionica.
„Sunt însărcinată”
La un an de la operația de reconstrucție a trompelor uterine, Ionica Bologa a rămas însărcinată.
„A fost un moment unic. Trebuie să recunosc că am sperat să se întâmple, dar eram în același timp rațională și-mi spuneam că este posibil să nu se mai poată. Domnul doctor Stoica a fost primul care a aflat că am un test de sarcină pozitiv. I-am spus că este cel mai bun doctor din lume și că a ajutat niște oameni să-și împlinească visul de a avea copilul lor.
Singurul regret a fost că, din cauza unor proceduri birocratice, nu am putut naște în România. Dar m-am întors după naștere, pentru analize și controale, tot la Regina Maria Brașov, pentru că aici sunt cei mai calzi și mai atenți medici și asistente pe care eu i-am întâlnit”, încheie Ionica, proaspătă mamă a unui băiețel perfect.
Relația medic-pacient
Rezultatul bun al terapiei depinde fără doar și poate de expertiza și profesionalismul medicului, dar relația interumană, care se stabilește între medic și pacient rămâne una esențială. Primul care pune bazele legăturii de încredere și empatie trebuie să fie medicul.
„Există acest cuvânt în limbajul internațional, nu i-am găsit un sinonim pe măsură în limba română: «fair». Cred că asta trebuie să facem noi medicii, să fim «fair» cu pacienții noștri. Să le spunem ce putem face pentru ei, care sunt șansele reale. Nu să operăm pentru palmares, ci să depunem toate eforturile care ne stau în putință să îi ajutăm. Povestea Ionicăi nu este despre promovarea unui tip de intervenție, nici despre actul chirurgical, ci despre oameni curajoși care nu renunță la dorința lor, sunt determinați și au un mod de gândire aparte”, conchide dr. Stoica.
Consultant: Dr. Viorel Narcis Stoica, medic specialist Obstetrică-ginecologie la Spitalul Regina Maria Brașov