Generic, cardiotoxicitatea este definita ca scaderea functiei contractile a inimii indusa de anumite medicatii esentiale in tratamentul afectarilor maligne. Cardiotoxicitatea precoce (survenita imediat post-administrarea terapiei) sau tardiva (la ani de la finalizarea curei), reprezinta efectul advers cel mai de temut al chimioterapiei prin cresterea semnificativa a morbi- mortalitatii in randul pacientilor oncologici. Odata survenita, injuria miocardica influenteaza in mod direct terapia oncologica, deoarece se poate pune inclusiv problema sistarii medicatiei din pricina disfunctiei miocardice. In acest context, o colaborare stransa intre hematologie/ oncologie si cardiologie este esentiala pentru un management optim al pacientului diagnosticat cu o afectiune oncologica.
Factori de risc
Cardiotoxicitatea unei anumite substante utilizata in tratarea afectiunilor maligne depinde de numerosi factori dependenti atat de metoda terapeutica, cat si de particularitatile fiecarui pacient. Unele substante farmacologice utilizate pot avea un efect cardiotoxic dependent de doza administrata per sedinta, doza cumulativa, regimul de administrare, calea de administrare, precum si de frecventa administrarii. De asemenea, radioterapia poate induce efecte nocive cardiace in funtie de doza, durata expunerii, localizarea aplicarii (in special regiunea toracica comporta risc mai crescut de afectare cardiac si valvulara in comparatie cu alte zone).
Factorii de risc individuali ce pot predispune la aparitia cardiotoxicitatii sunt urmatorii:
- Varsta
- Consumul de tutun
- Subponderalitatea
- Obezitatea
- Sedentarismul
- Diagnostic anterior de: hipertensiune arteriala, boala cardiaca ischemica, afectiuni ale valvelor cardiace (valvulopatii), diabet zaharat, dislipidemie boli pulmonare
Semnele si simptomele cardiotoxicitatii
In urmarirea cardiologica periodica, auto-monitorizarea detine un rol cheie, astfel pacientul trebuie incurajat sa avertizeze medicul despre eventuale simptome sau schimbari ale starii percepute.
Principalele simptome si semne care ar trebui sa atraga atentia pacientilor si sa grabeasca momentul adresarii catre medicul cardiolog sunt:
- Oboseala nejustificata
- Dificultate respiratorie (dispnee) ce apare initial la efort, ulterior si in repaus
- Tuse seaca persistenta
- Durere toracica anterioara cu caracter de presiune sau junghi (toracalgie)
- Palpitatii (batai cardiace percepute ca fiind rapide sau lente)
- Vertij (stare de ameteala)
- Episode de pierderea starii de constienta (lesin sau sincopa)
- Cresterea valoriilor tensiunii arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale preexistente
- Edeme simetrice ale membrelor inferioare
Complicatiile cardiotoxicitatii
Terapia oncologica, incluzand radioterapia, chimioterapia, tratamentul tintit, imunoterapia pot avea efecte negative asupra aparatului cardio-vascular cu manifestari variate tocmai prin impactul asupra peretelui vascular, miocardului, aparatului valvular, sistemului excito-conductor, precum si a pericardului.
Dintre complicatiile cardiologice le amintim pe cele mai frecvente:
- Cardiomiopatie
- Insuficienta cardiaca
- Infarct miocardic
- Sindroame coronariene cronice
- Afectari valvulare
- Aritmii
- Pericardita (acumulare de lichid in jurul inimii)
- Hipertensiune arteriala (uneori cu valori dificil de controlat terapeutic)
- Hipotensiune arteriala persistenta simptomatica
Stabilirea diagnosticului de cardiotoxicitate
Cardiotoxicitatea poate fi depistata precoce si chiar prevenita in urma unei evaluari cardiologice periodice, prin coroborarea metodelor clasice de diagnostic cu datele clinice si cu istoricul medical detaliat al pacientului (incluzand antecedente familiale, antecedente personale patologice, istoricul tratamentelor utilizate).
Medicul cardiolog poate recomanda anumite analize de sange sau biomarkeri care pot detecta afectarea cardiaca inca din stadiul initial. De asemenea, este indicat ca periodic pacientul sa beneficieze de dozarea analizelor de rutina: hemograma completa, biochimie (glicemie, functie hepatica, functie renala, ionograma), profil lipidic, sumar urinar.
Electrocardiograma (EKG) este o metoda simpla si utila in depistarea afectarii cardiace.
Prin intermediul unor electrozi plasati la suprafata membrelor si toracelui se colecteaza date privind ritmul cardiac, anomaliile de conducere a impulsului electric ce controleaza activitatea cordului, modificarile ischemice. In anumite scheme de tratament dedicat afectiunilor maligne, efectuarea acesteia este recomandata chiar de catre medicul oncolog, intrucat EKG-ul joaca un rol central in calcularea intervalulului QT corectat - parametru util pentru monitorizarea periodica.
Ecocardiografia transtoracica este cea mai larg utilizata metoda imagistica, intrucat are avantajul reproductibilitatii, absentei complicatiilor, fiind non-invaziva. Practic, utilizand principiul ultrasunetelor emise si reflectate, prin intermediul transductorului plasat la suprafata tegumentului toracic se evalueaza: functia sistolica a ventriculului stang (functia de contractie a inimii), functia diastolica a ventriculului stang (functia de relaxare a inimii), velocitatile (vitezele coloanei de sange la pasajul prin valve), competenta valvelor cardiace, eventuale formatiuni intracavitare/ murale (trombi, tumori cardiace primare sau secundare), aspecte particulare ce pot indica alte afectari miocardice specifice.
In ultimele doua decenii au fost validati parametri ce sunt capabili sa detecteze inca din etapa subclinica afectarea functiei miocardice, fapt ce sporeste puterea diagnostica a ecocardiografiei. Pentru evitarea variabilitatii inter-observatorice este optim ca aceasta sa fie efectuata inainte, in timpul si dupa finalizarea chimioterapiei, de catre acelasi examinator experimentat.
Totodata, in anumite cazuri particulare, medicul cardiolog poate recurge si la examene paraclinice avansate pentru conturarea unui diagnostic acurat in scopul alegerii terapiei optime pentru fiecare pacient in parte.
Tratamentul cardiotoxicitatii la pacientii oncologici
Odata depistate complicatiile cardio-vasculare, atat derivate din afectiunea oncologica, cat si aparute ca urmare a tratamentului oncologic utilizat, se impune o sanctiune terapeutica promta initiata, ghidata si monitorizata atent de catre medicul cardiolog, in stransa colaborare cu medicul oncolog.
Desi in majoritatea cazurilor disfunctia cardiaca este reversibila, totusi o anumita linie terapeutica poate determina cardiotoxicitate ireversibila, moment in care se va viza ameliorarea simptomelor si urmarire frecventa. Pe langa liniile terapeutice dedicate controlului simptomelor si diminuarii efectelor cardiace ale chimioterapiei, in ultimii ani au fost intens studiate si dezvoltate substante farmacologice ce s-au dovedit a fi eficace in ameliorarea functiei contractile a inimii. Prin adaptarea tratamentului la particularitatile fiecarui pacient se poate creste calitatea vietii, scazand numarul spitalizarilor din punct de vedere al afectarii cardiace.
Masuri utile in prevenirea afectarii cardiace
Factorii de risc cardio-vascular, atat de raspanditi in randul populatiei adulte trebuie decelati si corectati cu promptitudine in vederea prevenirii cresterii impactului negativ al acestora asupra starii de sanatate. Astfel, primele masuri aflate la indemana fiecarei persoane sunt:
- Evitarea sedentarismului, prin efectuarea efortului fizic regulat in limita tolerantei
- Evitarea imobilizarii prelungite in stadiile avansate ale bolii
- Renuntarea la fumat
- Limitarea consumului de alcool
- Respectarea recomandarilor dietetice
De asemenea, este necesar un screening cardiologic inainte de initierea tratamentului specific, acesta fiind capabil sa identifice pacientii aflati la risc de dezvoltare a cardiotoxicitatii. In cazuri selectionate, medicul cardiolog poate initia masuri farmacologice cu efect cardio- protector, acestea fiind menite sa tenteze contracararea efectelor secundare ale medicatiei oncologice asupra sistemului cardio- vascular.
Adoptarea unui stil de viata echilibrat, precum si evaluarea medicala periodica sunt elementele esentiale in lupta impotriva efectelor nedorite ale terapiilor cu viza oncologica.
Surse:
www.heart.org
www.escardio.org
www.clevelandclinic.org
www.chemocare.com
www.cardiooncologyjournal.biomedcentral.com
www.prevention.cancer.gov
www.ecrjournal.com
www.cardioportal.ro
www.raportuldegarda.ro