Urticarie

Urticaria poate aparea atunci cand anumite substante chimice sunt inhalate, consumate, introduse in organism prin injectare sau atinse. Aceste substante chimice pot fi in mediu, alimente, medicamente, insecte, plante sau alte surse. Sunt inofensive la majoritatea oamenilor. Dar daca oamenii sunt sensibili la ele, aceste substante chimice (numite factori declansatori sau alergeni) pot provoca o reactie alergica. Adica, sistemul imunitar reactioneaza excesiv la substantele chimice.

Intrebarea care se ridica in momentul in care un pacient manifesta astfel de reactii alergice este legata de factorul declansator care a determinat aparitia acestei afectiuni. Iar printre cei mai cunoscuti factori declansatori trebuie sa amintim:

• anumite alimente - laptele de vaca, ouale, alune, nuci, soia, graul, pestele, fructele de mare, cacao, anumite proteine din fructele de padure, capsuni, kiwi, produse apicole
• alergeni de contact sau inhalati (de exemplu, latex, saliva animala, praf, polen, mucegaiuri, par)
• aditivii alimentari si conservantii: in special acidul salicilic sau benzoatii prezenti in muraturi pot determina destul de des urticarie
• anumite medicamente - antibioticele, sedativele, laxativele, diureticele, suplimentele dietetice, produsele naturiste, analgezicele, antiinflamatoarele, substantele de contrast iodate si radio-opace, inhibitorii de enzima de conversie, antiacidele, medicatia antireumatica, componente ale unor vaccinuri. Frecvent, pot determina reactii alergice daca doza recomandata nu este respectata; de aceea, este foarte important ca medicamentele sa fie luate la recomandarea medicului.
• agentii chimici - persulfatul de amoniu prezent in produsele pentru ingrijirea parului sau alte substante care intra in compozitia cosmeticelor, detergentilor, latexului pot provoca urticarii
• anumiti factori fizici externi: frigul, temperaturile ridicate, expunerea indelungata la radiatiile solare, presiunea focala (dermatografism), exercitiul fizic, urticarie colinergica (transpiratie, de exemplu, in timpul exercitiilor fizice sau in timpul episoadelor de febra)
• muscaturile, intepaturile de insecte - cele mai frecvente reactii alergice sunt produse de viespi, albine, furnici, paianjeni, tantari, plosnite, muste. De asemenea, anumite antiseruri utilizate pentru tratarea intepaturilor de insecte pot declansa reactii urticariene numite si boala serului;
• focarele infectioase, virale sau bacteriene;
• factorii emotionali: atunci cand sistemul nervos este afectat de stres, anxietate, pot aparea efecte adverse, inclusiv la nivelul pielii - urticarie adrenergica

Cu toate acestea, de multe ori, urticaria nu face parte dintr-o reactie alergica si nu poate fi depistat un alergen (cauza reactiei alergice). De exemplu, uneori este vorba de tulburari autoimune in care sistemul imunitar functioneaza defectuos, interpretand gresit propriile tesuturi ale corpului ca fiind straine si atacandu-le. De asemenea, unele medicamente provoaca urticarie direct fara a declansa o reactie alergica.

Asa cum am specificat anterior, urticaria este o afectiune usor de diagnosticat, din cauza simptomelor vizibile caracterizate prin:

• aparitia eritemului (inrosire a pielii, care dispare la apasare, ca urmare a dilatarii vaselor sangvine cutanate)
• aparitia unor mici umflaturi ale tegumentului, denumite papule, asemanatoare cu intepaturile de insecte sau urzicaturi si care apar in diferite zone ale pielii din cauza extravazarii  plasmei sangvine din vase in spatiile interstitiale
• leziunile maculo-papulare care pot conflua transformandu-se in placi sau placarde extinse, de diverse dimensiuni, cu localizare limitata la anumite segmente ale corpului sau diseminata, generalizata
• prurit (mancarime), usturime, intepaturi, senzatie de arsura
• caracter fugace, migrator al leziunilor, pot disparea in cateva minute, ore si pot sa reapara dupa o perioada, in alte locuri decat cele initiale

Se disting mai multe forme de urticarie, aspect important de decelat pentru a se institui un tratament adecvat si eficace:

• Urticaria acuta - de obicei are o durata de evolutie sub sase saptamani si poate fi produsa de factori multipli: alimente ingerate, medicamente, agenti chimici, infectii virale, intepaturi de insecte; cazurile acute (70%) sunt mai frecvente decat cele cronice (30%).
• Urticaria cronica - se manifesta similar cu urticaria acuta, insa simptomele ei persista peste sase saptamani, uneori luni sau ani. Chiar daca unele studii mentioneaza faptul ca este vorba de o reactie necorespunzatoare a sistemului imunitar, cauzele acestei afectiuni nu sunt cu exactitate cunoscute. Din acest motiv, in unele cazuri devine dificil de tratat.

In functie de mecanismele  de producere se distinge urticaria produsa prin mecanisme imunologice si non-imunologice.

Urticaria produsa prin mecanisme imunologice

• Reactii de tip I

Reprezinta reactiile imediate in care IgE specifice se leaga de bazofile sau mastocite, determina eliberarea histaminei si aparitia leziunilor specifice, cutanate sau mucoase. Ca factori declansatori pot fi incriminati alergeni alimentari (proteina laptelui de vaca, ou, peste, grau), parazitari, venin de insecte, polenuri, antibiotic (penicilina), latex, etc.

• Reactii de tip II

Sunt cele in care IgG fixeaza complementul. Exemplele include reactii de tip hemolitic dupa transfuzii, administrarea de sulfamide si imunoglobuline. Mecanismul incriminat in urticaria de cauza fizica (la frig, colinergica, de tip dermatografism) este tot unul mediat prin reactii de tip II.

• Reactiile de hipersensibilitate de tip III

Se produc, de exemplu, in cazul infectiilor, al urticariei vasculitice si in cadrul unor boli autoimune, se caracterizeaza prin prezenta complexelor imune circulante.

• Reactiile de tip IV

Apar in anumite reactii alergice cu aparitie intarziata (reactive tadiva sau de contact) si implica participarea unor factori (interleukine) capabili sa activeze atat mastocitele, cat si leucocitele eozinofile.

Urticarie produsa prin mecanismele non-imunologice

• Mecanismele nonimunologice au fost asociate cu alergia la aspirina si antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, nurofen, voltaren, etc), precum si cu factorii fizici care determina urticaria. Mecanismul de producere este reprezentat de eliberarea de histamina, prin activarea nespecifica a mastocitelor. Stimulii fizici actioneaza asupra unor receptori din piele, inducand eliberarea unor substante numite neuropeptide, astfel explicand aparitia urticariei la frig, la cald, la presiune etc.

Urticaria produsa prin mecanisme autoimune

• De peste 20 de ani, au fost identificati in ser la pacientii cu urticarie cronica si alti factori decat cei care duc la eliberarea de histamina. Acesti autoanticorpi, de tip IgG, apar in 30-40% dintre cazurile pacientilor cu urticarie cronica, atat la adulti, cat si la copii. Tiroidita Hashimoto si boala Graves, de exemplu, au anticorpi antitiroidieni care se regasesc la 27% dintre pacientii cu urticarie cronica idiopatica, iar 19% dintre pacientii cu urticarie cronica au disfunctie tiroidiana asociata (adica unul din cinci pacienti).

In functie de cauze, se disting anumite forme, cum ar fi :

• Urticaria spontana (comuna) poate fi cronica si acuta si se caracterizeaza prin eruptii cutanate aparute brusc, factorii declansatori putand fi identificati in multe cazuri.
• Urticaria idiopatica - atunci cand nu exista un factor declansator cunoscut.
• Urticaria psihoemotionala (adrenergica)- apare in conditii de stres si anxietate, mai ales la copii.
• Urticaria fizicala

Urticaria fizicala

Urticaria fizicala (declansata de agenti fizici) reprezinta aproximativ 20% din totalul urticariilor cronice, cu o durata mai mare de 6 saptamani. Calitatea vietii pacientilor este afectata de prurit, din cauza starilor de agitatie si insomnie, depresie, precum si aspectului inestetic al tegumentelor.

• Dermografismul apare la circa 5% din populatie si poate fi constitutional sau poate sa apara la un moment dat in cursul vietii, fie in contextul unei infectii (parazitoze) sau post-medicamentos. Consta in aparitia unor papule eritematoase si pruriginoase cu aspect linear aparute ulterior exercitarii unei presiuni la nivelul pielii („scris” pe piele). In general, leziunile dispar spontan. Este determinat de degranularea mastocitelor care la presiune descarca in piele histamina si alti mediatori, responsabili de aparitia leziunilor.
• Urticaria solara este o forma de urticarie de sezon. Apare pe tegumentele expuse direct la soare, la cateva minute de la expunere. In functie de lungimea de unda a razelor din spectrul vizibil al soarelui, se disting 6 tipuri de urticarie solara. Cu ajutorul spectrodermografului se poate determina lungimea de unda care declanseaza urticaria si se poate face si o desensibilizare a tegumentelor, adica pielea pacientului este invatata, treptat, sa tolereze din nou acea lumina.
• Urticaria localizata la cald este o forma rara de urticarie ce apare dupa aplicarea strict localizata de caldura, exemplul clasic fiind cel al buiotei/sticlei cu apa calda sau a pernei electrice, cu aparitia imediata sau extrem de rar, tardiva, la 4-6 ore de la contact, a triadei de simptome: roseata, mancarime si papule. S-a descris si o forma familiala, cu componenta ereditara a acestei forme rare de urticarie.
• Urticaria acvagenica apare dupa contactul cu apa si cel mai frecvent afecteaza femeile, iar simptomele apar odata cu debutul pubertatii. Necesita tratament zilnic.
• Urticaria la presiune: statul in picioare, batutul din palme, presiunea generata de purtarea unor haine stramte, bratari, ceasuri, curele si altfel de stimuli presionali pot declansa iritatii cu o durata de actiune mai mare de 72 de ore.
• Urticaria de contact apare ca reactie alergica la contactul cutanat cu o anumita substanta.
• Urticaria vibratorie are ca factor declansator, vibratiile. Ca urmare, solutia cea mai la indemana este evitarea contactului cu orice aparat /sursa de vibratii, pentru tot restul vietii.
• Urticaria colinergica apare la efort fizic, avand ca trigger cresterea temperaturii corpului si transpiratia.
• Urticaria la frig apare mai ales in anotimpul rece, iar zonele expuse cu predilectie la frig - fata, mainile, gatul - prezinta zone eritematoase de urticarie, insotite de o puternica senzatie de mancarime, rareori de arsura. La intrarea intr-un mediu incalzit, zonele afectate revin treptat la normal, prin disparitia gradata a acestor manifestari. Expunerea la aer conditionat sau o dimineata mai racoroasa de vara sunt suficiente pentru aparitia simptomelor cutanate. Uneori, leziunile apar si pe zonele acoperite de imbracaminte, dar expuse unui vant rece, ce poate penetra prin straturile de material textil mai usor. In cazuri mai severe, manifestarile ce apar la nivelul tegumentelor pot aparea si la nivelul mucoaselor, atunci cand consumam alimente sau lichide reci, cu aparitia consecutiva a durerilor abdominale si, posibil, a edemului limbii si glotei.

Cea mai severa forma a acestei alergii fizicale apare insa, paradoxal vara, cand dupa expunerea prelungita la soare, pacientul cu alergie a frigore se arunca in apa mai rece din piscina sau mare. Expunerea brusca a unei mari suprafete de piele la aceasta variatie de temperatura poate duce inclusiv la soc anafilactic.

Ce teste sunt importante daca ai urticarie la frig?

Gratie unui aparat inventat de dermatologii germani se poate determina temperatura critica incepand de la care tegumentele au manifestari alergice. Sub acest prag trebuie luata medicatia antialergica pentru a diminua sau bloca aparitia urticariei.
Intotdeauna la pacientii cu alergie la frig se vor cauta posibile focare infectioase - exsudat nasofaringian, urocultura, antigenul de Helicobacter pylori din materiile fecale, markerii virali etc. - si parazitare - parazitii uzuali si cei vehiculati de animalele de companie. Exista sansa ca depistand infectii si/sau parazitoze, dupa eradicarea acestora, sa dispara sau sa se atenueze manifestarile de alergie.

Urticaria apare frecvent in randul copiilor, incidenta ei find de 6-7%. Este cel mai frecvent acuta si afecteaza, mai ales, baietii de varsta prescolara si scolara, foarte rar apare la nou-nascuti sau copii sub 1 an. Manifestarile cutanate sunt identice cu ale adultului, leziuni maculopapulare pruriginoase, circumscrise, cu caracter migrator.

Care sunt cauzele aparitiei urticariei la copii?

Urticaria alergica apare in aceleasi circumstante cu ale adultului, mai frecvent fiind mentionate.

• Consumul de alimente, precum oua, capsuni, ciocolata, alune, arahide, unt de arahide, fructe de padure, polen, etc.
• Administrarea unor medicamente, precum aspirina sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene, antibiotice.
• Intepaturi de insecta (albina, paianjen, viespe etc.)
• Contact cu anumite substante cum ar fi latexul, saliva animala, praf, mucegaiuri, etc

Urticaria cronica nonalergica poate fi determinata de urmatorii factori etiologici:

• Anumite tipuri de infectii, precum infectia cu streptococ, enterovirus, adenovirus sau paraziti
• Hepatite acute de tipul  A, B sau C
• Bolile inflamatorii intestinale.
• Mononucleoza infectioasa
• Colagenoze

Urticaria psihogena este o forma particulara de eruptie urticariana care nu prezinta o reactie alergica mediata IgE si nici nu prezinta o asociere cauza-efect.

Clasificarea urticariilor la copii

Din punct de vedere al evolutiei, pot fi descrise trei tipuri de urticarie:

• Urticaria acuta (sub 6 saptamani)
• Urticaria cronica (peste 6 saptamani)
• Urticaria episodica (evolutie de scurta durata, minute, ore)

Din punct de vedere al factorului cauzal si mecanismului de producere, urticaria la copii poate fi: urticaria alergica si urticaria nonalergica.

Simptomele specifice urticariei la copil

Eruptia maculopapulara, pruriginoasa are o intensitate variabila, este dispusa pe suprafata intregului corp si se distinge prin faptul ca la apasarea cu degetul, centrul leziunii devine alb.

Leziunile pot persista intre doua-trei minute si pana la 24 de ore, au un caracter migrator, apar si reapar in alte zone, diferite de localizarea initiala. Rareori un episod urticarian la copil depaseste 48 de ore, insa pot exista si cazuri in care dureaza cateva saptamani.

La copil regasim anumite tipuri particulare de urticarie:

• Urticaria acuta apare brusc cu leziuni maculo - papulare, de culoare rosiatica, insotite de mancarimi, pe toata suprafata corpului. Secundar pot aparea febra dupa 24 de ore, edeme palpebrale sau la nivelul extremitatilor inferioare.
• Urticaria vasculitica se manifesta prin leziuni similare unei arsuri pruriginoase care debuteaza in interval de 3 zile dupa instituirea vasculitei. Se pot insoti de alte simptome cum ar fi dureri musculare, oboseala.
• Urticaria fizica (urticaria la soare, urticaria la frig, urticaria acvagenica) apare consecutiv expunerii pielii copilului la factorul declansator (radiatii solare, temperaturi scazute sau apa) si inceteaza spontan la  cateva minute pana la o ora de la incetarea actiunii agentului incriminat.
• Urticaria adrenergica apare cand copilul este expus unor conditii de stres sau anxietate care determina o stimulare adrenergica. Leziuni urticariene rezultate sunt punctiforme, congestive, inconjurate de un halou alb.
• Eruptia urticariana aparuta in contextul mastocitozei se prezinta sub aspectul unor pete pigmentare de culoare brun-maronie.
• Urticaria colinergica apare in urma transpiratiei copilului consecutive activarii glandelor sudoripare prin secretia crescuta de acetilcolina si se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin aparitia unor papule de culoare rosiatica, de dimensiuni reduse.
• In cazul alergiilor severe, urticaria la copii poate fi insotita de alte manifestari clinice specifice angioedemului sau socului anafilactic, precum tulburari de respiratie, edem facial, laringian, umflarea limbii, respiratie suieratoare-wheezing, stridor laringian, senzatia de sufocare, palpitatii, scaderea tensiunii arteriale.

Diagnosticul urticariei la copil

Diagnosticul de urticarie la copil se pune in urma efectuarii anamnezei, a examenului clinic al copilului si a unor investigatii paraclinice, cu rol in determinarea cauzei si a tipului de alergie.

Investigatiile paraclinice sunt solicitate de medic pentru depistarea cauzei si a tipului de urticarie, ele pot include:

• Hemoleucograma completa, VSH (viteza de sedimentare a sangelui) in cazul afectiunilor inflamatorii
• Determinarea IgE, pentru identificarea terenului alergic
• Recoltarea unor probe biologice pentru culturi bacteriene, daca se suspecteaza infectii bacteriene
• Determinarea de autoanticorpi frecvent asociati urticariei  in caz de suspectare boli autoimune, endocrine, colagenoze
• Efectuarea examenului coproparazitologic pentru depistarea unor tipuri de parazitoze
• Determinarea aglutininelor la rece sau a crioproteinelor in cazul urticariei la frig
• Efectuarea testului de provocare cutanata la copiii cu suspiciune de urticarie la frig, presiune, urticarie  la apa sau urticarie la razele soarelui (aplicarea locala de gheata, presiune sau apa calda)
• Biopsie cutanata si examen histopatologic in caz de suspiciune a aparitiei urticariei vasculitice

Tratamentul urticariei la copil

Tratamentul urticariei consta in adoptarea de masuri igieno-dietetice in combinatie cu o terapie antialergica si de combatere a agentului cauzal.

Masurile de regim igieno-dietetic constau in promovarea alaptarii in primele 6 luni de viata, evitarea alimentelor care contin conservanti, coloranti, alti aditivi alergizanti, histamina.

De asemenea se va evita expunerea copilului la alergenii cunoscuti si nu se vor administra medicamente fara avizul medicului. In cazul sugarilor cu teren alergic se va opta pentru administrarea formulelor de lapte hipoalergenic, iar copiii cu intoleranta la lactoza vor evita lactatele.

Tratament medicamentos

Tratamentul etiologic presupune combaterea infectiilor, parazitozelor sau a celorlalte afectiuni care au dus la aparitia urticariei.

Tratamentul antialergic consta in administrarea de medicatie antihistaminica. In cazuri mai severe se apeleaza la alte clase de medicamente cum ar fi corticosteroizii, medicatie adrenergica, imunoterapice, plasmafereza, etc. In formele intens pruriginoase se pot administra local, pe suprafata leziunilor, creme pe baza de antihistaminice sau corticosteroizi, cu rol in reducerea pruritului local sau solutii de alcool mentolat

Diagnosticul urticariei trebuie efectuat cu minutiozitate pentru detectarea unor posibile etiologii:

Anamneza este detaliata si urmareste:

• analiza simptomelor si a particularitatilor leziunilor urticariene, localizare, distributie, durata leziunilor, prurit etc.
• analiza cauzelor potentiale (factori declansatori) si factorilor de agravare
• raspunsul la tratamente aplicate anterior

Examenul clinic complet analizeaza configuratia leziunilor si exploreaza afectiunile asociate etc.

Investigatiile paraclinice (in functie de date obtinute anterior) cauta cauza manifestarilor urticariene si natura acestora.

• HLG, VSH, glicemie, ALT, AST, uree serica, creatininemie, Rx
• sumar urina, examen coproparazitologic, examen faringian, uroculturi
• Ag HBs, Ac anti-HCV, serologii pentru paraziti, porfirine plasmatice
• Explorari imunoalergologice (in functie de caz)
• Teste cutanate si la agenti fizici
• ATPO, ANA, C4, C1-INH etc.
• Biopsie cutanata (de obicei nu este necesara); Urticarie cronica : infiltrat perivascular de mastocite, eozinofile, Limfocite CD4+; Urticarie acuta: fara infiltrate celulare.

Evolutia de lunga durata a urticariei duce la alterarea calitatii vietii bolnavilor, avand efecte negative emotionale si asupra increderii in sine. Poate induce anxietate, teama, depresie, insomnia, agresivitate datorita impactului estetic, pruritului si posibilelor temeri legate de efectele adverse ale farmacoterapiei.

Tratamentul urticariei cuprinde masuri de profilaxie, educatia pacientului, tratament farmacologic (individualizat in functie de severitate si de patologii asociate) si tratament de urgenta in cazul reactiilor sistemice severe, amenintatoare de viata.

Tratamentul de urgenta al urticariei acute si angioedemuluia

• cazurile grave necesita abord venos, oxigenoterapie, eventual intubatie orotraheala –serviciu UPU
• medicatie simpatomimetica- adrenalina (reactii alergice severe, angioedema, soc anafilactic)
• antihistaminic H1 cu efect rapid
• antihistaminic H2
• corticosteroid sistemic administrat iv. lent sau i.m.

Tratamentul igieno dietetic

• evitarea factorilor declansatori ai urticariei acute si angioedemului: alimentari, medicamentosi, fizici, latex, intepaturi de himenoptere etc.
• gestionarea stresului
• alegerea unor produse cat mai naturale, fie ca vorbim de produse alimentare, fie de cele cosmetice
• evitarea bailor si a dusurilor fierbinti

Principii de dieta in urticaria cronica

Perioada dietei pentru urticarie se evalueaza de medic prin colaborare activa cu pacientul. Este importanta evitarea servirii meselor la restaurant sau fast-food si evitarea consumului de alcool sau de bauturi excitante pe toata durata tratamentului.

• excluderea alimentelor care in istoric au declansat sau agravat urticaria;
• excluderea alimentelor cu continut semnificativ de histamina (dieta hipohistaminica);
• excluderea aditivilor alimentari de tipul: coloranti artificiali azoici (E102, E110, E122, E123, E124), conservanti (salicilati, benzoati, sulfiti), antioxidanti (E320, E321), a unor amelioratori de gust sau indulcitori.

Terapia medicamentoasa a urticariei cronice

Se administreaza, de regula, antihistaminice care actioneaza asupra receptorilor histaminergici din tesuturi, blocand atasarea histaminei de celule si prevenind astfel cascada de reactii care determina simptomatologia. 

• antihistaminic H1 oral nesedativ
• antihistaminic H1,H2
• antihistaminic H2
• antileucotriene
• corticoterapia sistemica (cure scurte in exacerbari severe, curele de lunga durata trebuie evitate, regim alternativ, in unele forme severe)
• tiroxina la pacienti eutiroidieni ATPO+
• terapie imunosupresiva
• autohemoterapie

La pacientii cu urticarie la frig, cu un titru mai mare de 100 UI ai anticorpilor din clasa Ig E, sunt in evaluare anticorpii monoclonali anti Ig E, investiti cu mari sperante si in acest tip de alergie. Medicatie antihistaminica zilnica, de doua ori pe zi, prin folosirea unor medicatii de prima si ultima generatie - cele de ultima generatie, nonsedative, de administrat dimineata, iar cele de prima generatie, cu efect mai mult sau mai putin sedativ - seara, la culcare. De electie pentru acest tip de urticarie sunt hidroxozon si doxepin, insa au un puternic efect sedativ.

Nu exista alte metode de lupta impotriva acestui tip de urticarie fizicala, ca de exemplu o cale optima de desensibilizare. La pacientii cu sau fara atopie, adica cu un titru mai mare de 100 UI ai anticorpilor din clasa Ig E, sunt in evaluare anticorpii monoclonali anti Ig E, investiti cu mari sperante si in acest tip de alergie.

Pentru prurit se pot administra preparate mentolate (alcool mentolat) sau preparate topice antipruriginoase, in functie de gravitate.

Profilaxia etiologica in urticaria cronica este rareori posibila, dar importanta daca s-au identificat agentii etiologici: stimuli fizici, anumite alimente, aditivi alimentari, medicamente etc.

In situatia existentei unor factori infectiosi, bacterieni, parazitari, tratamentul etiologic poate ameliora manifestarile cutanate.

Pacientii cu urticarie la frig trebuie sa evite consumul de alimente si bauturi reci (se recomanda doar la temperatura camerei sau mai calde), dar si imersia in apa rece. Tegumentele vor fi protejate corespunzator iarna, prin purtarea de imbracaminte din materiale calduroase, caciula, fular, manusi, incaltaminte imblanita si la nevoie cagula pentru protectia fetei si folosirea de materiale termoizolante.

Pacientii cu urticarie solara necesita ca masuri de protectie (haine, ecrane de protectie, antialergice inainte de expunere) care previn eruptia urticariana solara, iar in formele severe este necesara corticoterapia.

Pacientii cu urticarie dermografica si la presiune trebuie sa evite vestimentatia stransa pe corp, dusurile cu presiune.

Pacientii cu urticarie la cald evita contactul cu obiecte calde, iar cei cu urticarie la vibratii orice dispozitiv care le determina.

Pacientii cu urticarie acvagenica vor necesita tratament antihistaminic continuu, un antihistaminic de noua generatie, nesedativ dimineata si unul de tip H1, neselectiv, seara.

Surse de informare:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov
https://acaai.org
https://www.webmd.com/
Text: Dr. Cornelia Paraschiv, Senior Medical Editor