Tulburarea cu simptome somatice se caracterizeaza prin prezenta unuia sau mai multor simptome fizice cronice asociate cu un nivel semnificativ si disproportionat de anxietate si dificultate de functionare in viata de zi cu zi. Desi o persoana cu tulburare cu simptome somatice prezinta simptome, acestea nu au o explicatie medicala.
- Persoanele care sufera de tulburarea cu simptome somatice sunt ingrijorate cu privire la simptome si consuma excesiv de multa energie si timp cu aceste preocupari.
- Medicul psihiatru diagnosticheaza tulburarea cand persoana continua sa-si faca griji cu privire la simptome, chiar si dupa ce o evaluare amanuntita a exclus posibilele afectiuni sau cand raspunsul acesteia la afectiunea diagnosticata este neobisnuit de intens.
- Psihoterapia, in special terapia cognitiv-comportamentala, precum si terapia de sustinere din partea unui medic specialist care este suportiv si de incredere, ar putea ajuta.
In trecut, termenul pentru a descrie aceasta tulburare mintala era hipocondria (sau popular, ipohondria). In conformitate cu noua editie din anul 2013 a Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale al Asociatiei Americane de Psihiatrie (DSM-5), hipocondria nu mai este considerata un diagnostic si a fost inlocuita cu alte doua tulburari:
- 75% dintre persoanele diagnosticate anterior cu hipocondrie sunt incluse sub diagnosticul de tulburare cu simptome somatice („Somatic symptoms disorder"). Acesti pacienti prezinta unul sau mai multe simptome somatice reale, insa evaluarea clinica amanuntita nu poate stabili o cauza a acestora.
- Restul de 25% au o preocupare excesiva si o frica crescuta ca ar putea fi bolnave sau ca s-ar putea imbolnavi grav in viitor, in absenta simptomelor somatice si sunt clasificati ca avand tulburare de anxietate de boala („Illness anxiety disorder).
Principalul criteriu pentru diagnosticarea tulburarii cu simptome somatice este preocuparea pacientilor cu privire la simptomele lor fizice, care este atat de puternica incat provoaca suferinta semnificativa si interfera cu functionarea zilnica.
Persoanele cu tulburare cu simptome somatice nu produc sau pretind in mod intentionat ca au simptome, iar simptomele pot fi sau nu asociate cu o afectiune medicala. Persoanele care au tulburare cu simptome somatice si o alta boala vor reactiona excesiv la problema lor medicala. De exemplu, dupa un infarct miocardic, se pot recupera complet fizic, insa pot continua sa se comporte ca avand invaliditate sau sa se ingrijoreze in mod constant ca vor avea un alt atac de cord.
Multi oameni cu aceasta tulburare nu isi dau seama ca au o tulburare de sanatate mintala si sunt convinsi ca au simptome fizice care necesita asistenta medicala. In consecinta, in mod obisnuit, acestia continua sa faca presiuni asupra medicilor pentru efectuarea de analize, investigatii si tratamente suplimentare sau repetate, chiar si dupa ce o evaluare amanuntita nu a identificat nimic anormal sau grav.
Epidemiologie
Tulburarea cu simptome somatice apare la 5-7% din populatie adulta. Femeile au un risc de 10 ori mai mare de a suferi de tulburare cu simptome somatice. Acest lucru se explica prin faptul ca tulburarea este adesea legata de abuz si trauma in copilarie la care fetele sunt mai des expuse decat baietii. Tulburarea cu simptome somatice poate aparea la orice categorie de varsta, insa tinde sa apara in perioda initiala a varstei adulte (< 30 ani).
Cauze
Studiile au aratat ca exista mai multi factori de risc, cum ar fi susceptibilitatea biologica (tulburarea este mai frecventa la femei), expunerea la un stres emotional in copilarie si prezenta unor factori psihologici, cum ar fi schemele de gandire invatate in contextul mediului social al unei persoane (de exemplu, atentia sau alte beneficii obtinute in urma unei boli).
Principalii factori de risc sunt:
- Abuz fizic si sexual in copilarie
- Neglijarea emotiilor/dezvoltarii emotionale in copilarie (neglijarea din partea parintilor sau lipsa apropierii emotionale)
- Stil de viata haotic
- Boala cronica grava in copilarie
- Consum de alcool si droguri
- Prezenta altor tulburari mintale, cum ar fi depresia si anxietatea
- Atentie si anxietate excesiva la procesele corporale si posibile semne de boala, precum si un prag de durere scazut
- Prezenta unei boli fizice sau risc crescut de a face o boala ca urmare a istoricului familial semnificativ
- Statut socio-economic si nivel de educatie scazute
Semne si simptome
Pacientii cu tulburare cu simptome somatice sunt preocupati excesiv de simptomele lor fizice, in special cat de grave ar putea fi. Pentru aceste persoane, preocuparea privind starea lor de sanatate este esentiala si adesea reprezinta punctul focal care le consuma intreaga viata.
Simptomele fizice incep de obicei inainte de varsta de 30 de ani, uneori in timpul copilariei. Majoritatea pacientilor au mai multe simptome, insa unii au un singur simptom sever, de obicei durere. Simptomele pot fi specifice (cum ar fi durerea la nivelul abdomenului) sau vagi (cum ar fi oboseala). Orice parte a corpului poate fi punctul central al ingrijorarii. Simptomele pot varia si pot fi de intensitate diferita (minore, moderate sau severe).
Exemple de simptome sunt:
- Durere - este cel mai frecvent simptom. Pacientul poate resimti durere la nivelul toracelui, bratelor, picioarelor, articulatiilor, zonei lombare, abdomenului
- Simptome neurologice - cefalee, slabiciune musculara, ameteli, lesin
- Simptome digestive - durere abdominala, diaree, incontinenta fecala sau constipatie
- Semne respiratorii - dificultate in respiratie (dispnee)
- Simptome sexuale - durere in timpul activitatii sexuale, menstruatie dureroasa
- Simptome generale - oboseala, slabiciune
30-60% dintre pacientii cu tulburare cu simptome somatice au asociate anxietate si/sau depresie.
Persoanele cu tulburare cu simptome somatice se ingrijoreaza excesiv privind posibilele consecinte catastrofale ale simptomelor. Ingrijorarea lor este disproportionata fata de acestea. Pacientii pot interpreta disconfortul sau senzatiile normale ale corpului, cum ar fi borborismele („ghiortaitul” stomacului), ca fiind o boala fizica si tind sa sa se gandeasca la ceea ce este cel mai rau (de exemplu, ca au cancer de stomac). Simptomele in sine sau ingrijorarea excesiva cu privire la acestea perturba toate aspectele vietii de zi cu zi.
Pacientii cu tulburare cu simptome somatice pot deveni dependenti de ceilalti din jur, cerand ajutor si sprijin emotional si devenind furiosi atunci cand simt ca nevoile lor nu sunt satisfacute. De asemenea, pot ameninta sau chiar incerca sa se sinucida. Cand medicul lor incearca sa-i reasigure ca nu este ceva anormal, cred adesea ca acesta nu abordeaza simptomele lor la modul serios. Frecvent, sunt nemultumiti de ingrijirea medicala acordata si merg de la un medic la altul sau cauta sa obtina in acelasi timp diverse tratamente de la mai multi medici. Multi nu raspund la tratamentul medical si afirma ca acesta chiar le agraveaza simptomele. Unii pacienti sunt neobisnuit de sensibili la efectele secundare ale medicamentelor.
Intensitatea si persistenta simptomelor reflecta dorinta puternica de a primi ingrijire. Simptomele ii pot ajuta pe pacienti sa evite responsabilitatile pe care le au, dar pot, de asemenea, sa ii impiedice sa se bucure de activitati sau pot fi percepute ca o pedeapsa, ceea ce provoaca sentimente de lipsa de demnitate si vinovatie.
Simptomele pot sa se amelioreze sau se pot agrava, insa sunt persistente si doar rareori dispar complet pentru o perioada de timp.
Complicatii
Tulburarea cu simptome somatice se asociaza cu:
- Stare de sanatate afectata
- Probleme de functionare in viata de zi cu zi, inclusiv dizabilitate
- Probleme relationale
- Probleme la locul de munca si somaj
- Alte tulburari mintale asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia
- Risc crescut de sinucidere asociat depresiei
- Probleme financiare ca urmare a costurilor medicale excesive
Diagnostic
Medicul psihiatru diagnosticheaza tulburarea cu simptome somatice pe baza unor criterii specifice:
- Existenta unuia sau mai multor simptome somatice cronice
- Preocuparea pacientilor cu privire la simptomele lor fizice este atat de puternica incat provoaca suferinta semnificativa si interfera cu functionarea zilnica
- Pacienti se gandesc constant la cat de severe sunt simptomele lor
- Sunt extrem de anxiosi privind starea lor de sanatate sau simptomele pe care le au
- Consuma o cantitate de energie si de timp excesiva cu preocuparea privind simptomele
- Preocuparea privind simptomele dureaza de cel putin 6 luni de zile, chiar daca simptomele variaza
Tratament
- Terapie cognitiv-comportamentala
- Terapia de sustinere
- Medicatie antidepresiva
Scopul tratamentului este de a imbunatati simptomele si capacitatea de functionare a pacientului in viata de zi cu zi.
Terapie cognitiv-comportamentala
Chiar daca pacientii cu tulburare cu simptome somatice au o relatie buna cu medicul lor curant, frecvent sunt indrumati catre un medic psihiatru. Psihoterapia, in special terapia cognitiv-comportamentala, este cel mai eficient tratament. Scopul este de a modifica tiparele de gandire si comportamentul care contribuie la aparitia simptomelor. Pacientul invata modalitati mai bune de a face fata stresului si de a-si imbunatati functionarea sociala.
Terapia cognitiv-comportamentala il ajuta pe pacient:
- Sa identifice si sa-si adapteze convingerile si asteptarile privind simptomele sau starea de sanatate
- Sa invete cum sa reduca stresul
- Sa invete cum sa faca fata simptomelor fizice
- Sa reduca temerile privind simptomele
- Sa reduca evitarea situatiilor si activitatilor din cauza senzatiilor fizice incomode
- Sa imbunatateasca functionarea zilnica acasa, la locul de munca, in relatii si in situatii sociale
- Sa trateze alte tulburari mintale, cum ar fi depresia
Terapia familiala pote fi utila deoarece examineaza relatiile in familie si imbunatateste suportul din partea familiei si functionarea in cadrul ei.
Terapia de sustinere
De asemenea, pacientii beneficiaza de o relatie de sustinere si de incredere din partea medicului curant. Acesta va coordona ingrijirea pacientului, va recomanda tratament pentru ameliorarea simptomelor, va planifica controalele regulate si se va asigura ca pacientul nu efectueaza investigatii sau tratamente inutile. Medicul curant va monitoriza simptomele si va fi atent la orice schimbare care ar putea semnifica o boala reala.
Preventie
Nu exista o modalitate de prevenire a tulburarii cu simptome somatice, insa aceasta poate fi tratata.
Prognostic
Evolutia este cronica, cu fluctuatie in severitate. Pacientii cu tulburare cu simptome somatice au simptome intermitente, cu perioade mai bune si perioade de decompensare pe o perioada lunga de timp (ani de zile). Din fericire, cu tratament, majoritatea pacientilor poate experimenta o imbunatatire a simptomelor.
Surse de informatie:
www.emedicine.medscape.com
www.mayoclinic.org
www.scielo.br
www.msdmanuals.com
www.my.clevelandclinic.org
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor