Teste functionale pulmonare la copii

Pentru ca micutii nu pot sa respire la comanda pentru testare, au fost create echipamente speciale pentru a le masura functia pulmonara. La copiii mici, este nevoie de mai multa pregatire in comparatie cu copiii mai mari. Daca copilul are 5 ani sau mai mult, ar trebui sa fie capabil sa coopereze pentru a efectua manevrele de respiratie necesare testarii functiei pulmonare. Spirometria se poate efectua la copiii mai mari de 5 ani. Pentru copiii mici, cu varsta intre 2-4 ani, care nu coopereaza, explorarea functiei pulmonare consta in determinarea rezistentei oscilatorii (ROS).

Unele teste se efectueaza in cabinetul medicului in ambulatoriu, in timp ce altele necesita o dotare speciala caracteristica laboratoarelor de testari complexe respiratorii.

Spirometria masoara o serie de parametri ventilatori, incluzand:

• Volumul de aer care poate fi expirat cat de repede poate copilul dupa ce inspira maxim posibil (nivelul debitului expirator maxim, PEFR)
• Volumul expirator fortat in prima secunda (VEMS1)

Spirometria dureaza cateva minute si se poate efectua in cabinetul medicului. In total, incluzand si explicatiile, testul poate dura 40 de minute.

• Nasul copilului este prins cu cleme nazale, iar buzele sunt tinute strans in jurul unei piese bucale de unica folosinta dotata cu un filtru, prin care copilul va respira pe durata testului.
• Dupa ce respira normal, copilul este rugat sa inspire profund, maximum posibil si apoi sa expire in forta si cat de mult posibil. Copilul va repeta testul pana se obtin 3 determinari consistente, reproductibile ale felului lui de a respira.
• In functie de rezultate, copilul poate repeta testul la 15 minute dupa administrarea unui medicament inhalator care are ca efect dilatarea bronhiilor (spirometria cu test bronhodilalatator).
• In masura in care este posibil, se recomanda sa fie intrerupta administrarea tratamentului pentru astm/bronhodilatatoare cu 4 ore inainte de testare

Acest test este indicat pentru evaluarea inflamatiei in caile respiratorii (mucoasa nazala si/sau bronsica). Este o metoda neinvaziva care determina fractiunea oxidului de azot din aerul expirat - Fe(NO). Oxidul nitric este un gaz prezent in plamani si care se produce cand respiram.

Valorile oxidului nitric pot fi mai mari la copiii care sufera de astm. Cand caile respiratorii sunt inflamate, se obtin niveluri mai mari ale oxidului nitric. Acest test poate ajuta medicul sa sustina diagnosticul de astm. De asemenea, poate fi folosit pentru a se evalua cat de bine functioneaza tratamentul pentru astm.

Testul dureaza in jur de 2 minute, cel mult 10 minute, incluzand explicatiile  si se poate efectua in cabinetul medicului:

• Cu o ora inainte de testare, copilul nu trebuie sa bea sau sa manance. Unele alimente sau bauturi pot contine un nivel mare de nitrati sau conservanti care sa creasca valoarea masurata a oxidului nitric
• Copilul va respira prinzand cu buzele cat mai etans o piesa bucala curata, de unica folosinta, cu un filtru atasat. I se cere sa inhaleze profund si sa expire lent prin piesa bucata.
• Nu exista efecte adverse, copilul putandu-si relua activitatile normale dupa testare

Un alt test important este capacitatea pulmonara totala, care masoara cantitatea totala de aer pe care o pot retine plamanii copilului. In timpul testului, copilul sta in cabina pletismografica, asemanatoare unei cabine de telefon si va respira intr-un tub care este conectat la un computer. Este un test respirator complex care se efectueaza in Laboratorul de Explorari Functionale in centre specializate.

Testul masoara cat de bine se face trecerea oxigenului de la nivelul plamanilor in sange. Pe parcursul acestui test, copilul inspira un gaz dintr-un tub, isi tine respiratia pentru scurt timp si apoi expira gazul. Rezultatele anormale ale testului indica existenta unor afectiuni ale tesutului pulmonar sau probleme cu circulatia sangelui  prin arterele corpului. Este un test respirator complex care se efectueaza in Laboratorul de Explorari Functionale in centre specializate.

Cea mai simpla masurare care poate fi facuta in cabinetul medicului presupune plasarea unei mici lumini rosii (senzor) la nivelul varfului degetului aratator sau mijlociu de la mana sau la nivelul urechii, in cazul copiilor mici. Aparatul folosit se numeste pulsoximetru. Lumina masoara cantitatea de oxigen din sange fara a folosi un ac (este un test neinvaziv).

Pentru informatii mai detaliate privind saturatia arteriala a oxigenului sau a dioxidului de carbon este nevoie de testarea acestor gaze din sangele copilului. Acest test, numit gazele sanguine, implica prelevarea de sange dintr-o artera de la incheietura mainii pentru a masura cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din sangele arterial. Testul determina cat de bine functioneaza plamanii.  

• www.childrenshospital.org
• www.cincinnatichildrens.org