Preventia rahitismului la copii

Rahitismul este o afectiune specifica varstei copilariei, cauzata de carenta de vitamina D, ceea ce duce la o calcifiere necorespunzatoare a sistemului osos. Poate fi implicata, in acelasi timp, o concentratie insuficienta de calciu sau fosfor in organism. Formele avansate de rahitism pot provoca intarzieri in crestere, deformari ale oaselor, precum si complicatii de natura respiratorie sau neurologica.

Cele mai frecvente cauze care declanseaza aparitia rahitismului sunt:

• nasterea prematura - un bebelus prematur poate intampina dificultati in dezvoltare, fiind predispus la diferite afectiuni, printre care si rahitismul;
• hranirea exclusiv la san - laptele matern nu poate asigura intregul necesar de vitamina D pe o perioada indelungata, motiv pentru care este indicat sa i se administreze bebelusului vitamina D, in vederea stabilirii unui echilibru nutritional;
• expunerea insuficienta la soare - in special in zonele temperate, aceasta poate fi un factor agravant in ceea ce priveste aparitia rahitismului la copii. Din acest motiv, se recomanda, de cele mai multe ori, suplimentarea dietei cu vitamina D, in scop profilactic;
• sindromul de malabsorbtie intestinala (inabilitatea intestinului subtire de a absorbi nutrientii, inclusiv vitamina D, necesari unei bune functionari a organismului);
• tratament cu medicamente antiepileptice sau corticosteroizi - aceste medicamente pot afecta serios concentratia de vitamina D din sange si, totodata, dezvoltarea sistemului osos si a celui imunitar.

Atunci cand aceste carente apar la persoanele adulte, nu mai vorbim despre rahitism, ci despre alte afectiuni, precum osteomalacia, osteopenia sau forma agravata a acesteia, osteoporoza.

Primele semne ale rahitismului pot fi vizibile la unii sugari inca de la varsta de 3 luni, cand acestia au craniul mai moale decat este normal, la nivel parieto-occipital, aceasta fiind zona cea mai solicitata, avand in vedere pozitia culcat in care bebelusul petrece cel mai mult timp. Aceasta conditie medicala poarta numele de craniotabes si poate fi tratata, fara a produce sechele, atunci cand este depistata la timp. Alte manifestari ale rahitismului la nivelul cutiei craniene includ inchiderea tardiva a fontanelei anterioare, macrocrania si bosele frontale (proeminente osoase in zona fruntii).

In ceea ce priveste problemele provocate de rahitism la nivelul trunchiului, literatura de specialitate foloseste un termen specific, care descrie aceste modificari, si anume „toracele rahitic”. Aspectul unui torace rahitic include:

• claviculele deformate;
• modificarea aspectului sternului, acesta fiind fie proeminent, fie orientat spre interior;
• forma de clopot a trunchiului, provocata de evazarea coastelor la baza cutiei toracice;
• mataniile condrocostale - formatiuni osoase cu aspect de noduri, dezvoltate in zona de jonctiune dintre coaste si stern. Acest fenomen este cauzat de acumularea defectuoasa de tesut osos;
• fracturile costale.

La nivelul membrelor, se pot observa urmatoarele manifestari:

• deformarea oaselor picioarelor, acestea avand aspectul literei O (genu varum) sau a literei X (genu valgum);
• bratarile rahitice (bratari metafizare) - deformari provocate de ingrosarea articulatiilor pumnului;
• musculatura cu tonus redus;
• ligamente moi.

Coloana vertebrala poate fi si ea afectata de rahitism. Modificarile aparute la nivelul coloanei includ:

• cifoza lombara sau dorsala;
• scolioza;
• lordoza pronuntata;
• modificari ale unghiului format de diafiza si colul femural (coxa vara, respectiv coxa valga).

Alte semne si simptome generate de rahitism:

• plamanul rahitic - forma nefireasca a toracelui poate provoca disfunctii respiratorii;
• imunitate scazuta in fata agentilor patogeni;
• dureri la nivelul oaselor si articulatiilor;
• fragilitate osoasa, cu risc de fracturi;
• dezvoltare tardiva sau defectuoasa a danturii;
• spasme musculare generalizate (tetanie);
• pofta de mancare redusa;
• aspect palid al tegumentelor;
• transpiratii abundente pe timp de noapte, in special in zona capului;
• cresterea in volum a ficatului sau a splinei (hepatomegalie, respectiv splenomegalie).

Este indicat ca preventia rahitismului sa inceapa inca dinaintea nasterii si sa continue in primele luni de viata. Aportul extern de vitamina D joaca un rol important in dezvoltarea armonioasa a bebelusului, mai ales atunci cand exista factori favorizanti pentru aparitia acestei tulburari. Astfel, preventia rahitismului se poate face in urmatoarele moduri:

• profilaxia prenatala presupune administrarea de vitamina D la gravide, incepand cu debutul celui de-al treilea trimestru de sarcina. In acelasi timp, mamei i se recomanda adoptarea unui stil de viata echilibrat, ce include o alimentatie potrivita, expunere moderata la soare, precum si menajarea organismului, in vederea evitarii unei nasteri inainte de termen. Aceste recomandari sunt valabile si dupa nastere, pentru ca laptele matern sa fie cat mai bogat in nutrienti;
• la 7 zile dupa nastere, bebelusului i se poate administra zilnic vitamina D sub forma de picaturi, in scop profilactic. Doza recomandata, de regula, este de 500 UI/zi;
• incepand cu varsta de 18 luni, tratamentul profilactic cu vitamina D se administreaza numai in perioadele reci ale anului;
• administrarea unor doze crescute de vitamina D la sugarii sau copiii care urmeaza un tratament anticonvulsivant sau unul bazat pe corticosteroizi. Aceste doze vor fi indicate de catre medicul specialist si pot varia intre 1000 UI si 1500 UI/zi;
• diversificarea alimentatiei bebelusului, incepand cu varsta de 5 luni - pot fi incluse, treptat, alimentele bogate in vitamina D (galbenus, peste, ciuperci etc.).

Fiind o tulburare care afecteaza copiii de varste mici, diagnosticarea rahitismului si punerea in aplicare a unui tratament au sanse cu atat mai mari, cu cat sunt efectuate intr-un timp scurt.

Analize rahitism

In vederea stabilirii unui diagnostic ferm de rahitism, ulterior examenului fizic general, medicul va recomanda o serie de analize, printre care se numara:

• calcemia;
• fosfatemia (concentratia de fosfor din organism);
• fosfataza alcalina (valori crescute in rahitism);
• parathormonul (crescut, in cazul copiilor cu rahitism);
• 25-OH-colecalciferol (vitamina D) - diagnosticul de rahitism este luat in calcul la valori mai mici de 12 ng/mL (valoarea normala este ≥ 20 ng/mL).

In afara de testele de laborator, mai poate fi necesara efectuarea unor investigatii imagistice: radiografii cu raze X (radiografia de pumn) sau osteodensitometria. Acestea pot oferi informatii cu privire la varsta osoasa a copilului, precum si la densitatea pe care o au oasele.

Tratamentul rahitismului

Odata stabilit diagnosticul de rahitism, medicul curant va recomanda tratamentul in raport cu stadiul in care se afla afectiunea, dar si cu starea generala de sanatate a copilului. Depistat in faze incipiente, rahitismul se vindeca fara sechele, insa in cazuri mai severe, chiar daca pacientul raspunde la tratament, acesta poate ramane cu anumite probleme (deformari osoase sau tulburari musculare).

Schema de tratament pentru un copil cu rahitism poate include:

• administrarea de vitamina D in concentratii corespunzatoare varstei si carentei pe care o prezinta;
• administrarea de preparate pe baza de calciu, atunci cand hipocalcemia este una pronuntata;
• efectuarea de exercitii de kinetoterapie, sub indrumarea unui specialist, in vederea recapatarii tonusului muscular;
• in cazurile de rahitism avansat, poate fi necesar tratamentul chirurgical, destinat corectarii unor defecte osoase.

Administrarea de vitamina D in scop curativ poate duce, in unele situatii, la supradozare, motiv pentru care este deosebit de important ca diagnosticul de rahitism sa fie stabilit in urma unor investigatii amanuntite, iar dozele recomandate sa fie respectate cu strictete. Hipervitaminoza D poate avea urmatoarele manifestari:

• tulburari gastrointestinale (constipatie, stari de greata si voma);
• inapetenta;
• stari de agitatie sau dimpotriva, de slabiciune;
• urinare in cantitati mari (poliurie);
• deshidratare;
• tahicardie.

In anul 2002, in Romania, a fost infiintat Programul national de profilaxie a rahitismului cu vitamina D. Cu toate acestea, numarul copiilor care sufera de rahitism se mentine la un nivel destul de ridicat. De aceea, informarea corecta a viitoarelor mame, inca din timpul sarcinii, joaca un rol esential in preventia acestei afectiuni. Pe masura ce copilul avanseaza in varsta, medicul de familie sau medicul pediatru va urmari modul in care se dezvolta sistemul osos si va monitoriza permanent valorile serice de calciu si vitamina D.